Custodie unica vs custodie comuna

Cu riscul de a fi banata din nou, va pot da unele sfaturi, rezultate din indicatiile specialistilor, legat de autoritatea parinteasca comuna:
1.Trebuie sa constientizati ca este suficient ca tatal sa comunice cu copilul, daca a fost un sot rau nu inseamna ca nu este un tata perfect. Comunicarea defectuoasa cu Dvs. n-are relevanta in acest caz.
2. Nu va plangeti de sacrificiile facute pentru educatia minorei, era datoria Dvs. de mama, iar faptul ca de acum inainte va petrece weekenduri si vacante cu tata este benefic si pentru fata, ca isi va cunoaste in intimitate parintele, va beneficia de caldura parinteasca paterna,fara obstructionari din parte Dvs., in plus, veti avea mai mult timp liber pentru Dvs., in absenta fetei
3. Este in interesul major al fetitei sa-i amintiti cat de des posibil ce tata biologic bun are, cat de mult o iubeste pe ea, dar ca nu puteti fi impreuna ca nu va mai intelegeti, dar pe ea o iubiti amandoi la fel. In plus, trebuie sa-i aratati fotografii cu taticul, cu taticul si fetita, sa incurajati si sa pregatiti copilul pentru relatiile personale cu taticul.
4. De ce credeti ca numai deciziile Dvs. sunt corecte, poate lua si tata decizii corecte?!. Alti copii s-ar bucura sa aiba telefon mobil la 5 ani, iar daca reuseste sa o invete poker, copilul ar putea intra in Guinness Book ca cel mai precoce jucator de poker-ar fi si mandria Dvs.

Asa ca, pentru a avea un copil fericit, trebuie sa colaborati cu fostul sot, sa luati deciziile cele mai bune impreuna, sa negociati cu dansul, in definitiv o faceti in interesul suprem al fetitei dumneavoastra.

Intr-adevar, dependenta de jocuri de noroc nu este un factor perturbant pentru un copil. In tara noastra aceastei dependente nu i se acorda atentia necesara, asa cum se intampla in alte state civilizate. Nici camatarii de la care un dependent de jocuri de noroc imprumuta bani nu reprezinta un pericol pentru viata unui copil. Tatal fetitei a fost internat la toxicomanie, alaturi de dependentii de droguri, deci intr-adevar nu constituie o problema pentru un copil ... ci numai pentru mine.

@Martonze, lumea ar fi mult mai diferita daca ar exista macar un interes pentru o problema pe care nu o cunoastem. Stati de vorba cu psihatru sau macar cu un psiholog despre aceasta afectiune mentala. In felul asta, invatam lucruri noi, inainte sa emitem judecati pe o tema care ne este straina. Si google-ul de ajuta, daca nu avem informatii in domeniu.

Eu nu am niciun conflict cu tatal copilului, din contra, el are un conflict cu mine si refuza orice comunicare cu mine. Eu sunt cea care mi-am dorit ca relatia lor sa existe. Nu stiu de unde ati tras acesta concluzie din cele scrise mai sus. Eu sunt parata in 3 dosare. Nu sunt reclamanta. In cei 3 ani de la divort, tatal si-a vazut fetita de cate ori si-a dorit si nu am inpiedicat niciodata aceasta vizite. Din contra, eu sunt cea care le-a cerut.

Si nu, nu pot sta linistita stiind ca fetita ar putea fi alaturi de tata, timp in care va veni un camatar la usa casei in care locuieste, Stiri de genul asta sunt destul de mediatiazite, dar intr-adevar eu pot sa ma duc la coafor linistita in timpul asta.

Afirmati ca situatia conflictuala nu reprezinta in esenta ei un factor perturbant pentru buna dezvoltare a unui copil? Nu vorbim in termeni legali, ci in cei umani.

Si pentru ca ati apreciat cadoul pe care tatal copilului i l-a oferit la varsta de 5 ani, permiteti-mi din nou sa va trimit catre informare. Nici macar din punct de vedere medical nu este benefic la o astfel de varsta, este chiar interzis, ca sa nu mai zic, din punct de vedere educational. La 10 ani, sa inteleg ca vi s-ar parea minunat sa primeasca o masina ...

Cu astfel de pareri, nu ma mira delincventa juvenila actuala ..

Cu respect.

Empatizez cu dumneavostra D-na Milady09.

Si as dori sa precizez urmatoarele lucruri pe care, se pare ca multi dintre cei care ar trebui sa apere "binele copilului", sau sa decida asupra lui nu le cunosc:

1. Orice palma data mamei (incepand cu prima zi de sarcina) e o PALMA data copilului.

2. Violenta fizica nu se scuza cu nimic. Sau credeti, ca de fiecare data cand cineva "ne scoate din minti", "ar trebui sa-i scoatem dintii'?
Mai mult decat atat, daca nu vorbim despre un caz unic de violenta (poate o palma, regretata o viata intreaga), ci despre violenta repetata, asupra unor persoane diferite, diagnosticul este clar. Un om este o fiinta COMPLEXA, iar un om care nu-si poate controla emotiile are o problema si este reprezinta un pericol pentru orice alta persoana, cu atat mai mult pentru COPIL.

3. Starea de spirit a parintelui care creste copilul se transmite copilului. Parinte frustrat, nervos = copil agitat, nelinistit. De ce credeti ca se despart 2 oameni ? Este de neglijat motivul despartirii ? De ce INSTANTA decide la fel, in cazul unei mame care pleaca cu copilul, parasindu-si sotul model, cuminte pentru un alt barbat...si in cazul unei mame care s-a despartit ca sa evite o eventuala drama de familie, in urma unor conflicte fizice repetate ? Pentru ca, daca in primul caz, custodia comuna legala pare justificata, in cazul 2, ar trebui sa existe pericolul scoaterii din drepturile parintesti.

4. Un om al carui viciu continua ani de zile, cu implicatii majore asupra propriei cariere, vieti private, este un om care nu e in stare sa-si controleze propria viata. Un asemenea om este un model negativ de viata pentru COPIL si indirect ii pune viata in pericol.

5. Un om violent, vicios, betiv, nu se schimba. Daca se schimba, se schimba in urma unor cursuri de reeducare, in urma unor terapii la psihiatrie. Instanta, inainte de a conferi drepturi, cere ceva de genul asta ?

6. Ne educam copiii sa se fereasca de oameni rai (vezi basme), de oameni cu viciosi, de oameni violenti...dar in realitate, le aratam ca este in regula sa "aiba relatii personale" cu astfel de oameni. Unde e credibilitatea noastra ? Copii vor invata ca totul se iarta, ca nu trebuie sa fie responsabil pentru propriile fapte.

In cazul in care se acorda custodia comuna, as dori sa aud de la adeptii ei, solutii la urmatoarele probleme (doar exemple):

1. Vreau sa duc copilul la o gradinita buna aproape de casa mea, iar parintele celalalt se opune, pentru ca vrea o alta gradinita. Cum se procedeaza ? Copilul nu merge la gradinita pana ce instanta nu decide? Si in definitiv, de ce ar decide instanta ce educatie vreau eu sa-i ofer copilului. De unde dreptul asta ? E in folosul copilului ?

2. Vreau sa plec in strainatate cu copilul, partenerul se opune. Va intreb, cine pierde ? (pentru ca eu pot lasa copilul sa urle acasa...si pot pleca singura, daca am suflet sa fac asta). Decide instanta ? De fiecare data ? Eu ca om liber (conform drepturilor omului), trebuie sa anunt si sa-mi CER VOIE sa parasesc tara cateva ore, de la omul care m-a batut ? Este in interesul copilului sa traiasca ca intr-o tara cu regim totalitar ? Este liber copilul sa faca ce vrea ?

3. Inscriu copilul la sport. Tatal nu e de acord (cazul 1.) Tatal este obsedat de mama si de copil, le urmareste peste tot...deci va stii unde este mama si copilul in fiecare moment al saptamanii, deci detine control total asupra vietii lor (cazul 2). Cum se rezolva ? Concret. Este in interesul copilului ?

Asa ca Doamnelor si Domnilor, nu veniti si predicati, cum ca trebuie sa ne maturizam si sa ne intelegem, si ca x si y trebuie sa inteleaga, pentru ca realitatea se prezinta altfel.

Nu veniti si predicati, ca 2 partide in opozitie pot conduce impreuna o tara. Unul conduce, iar celalalt isi da cu parerea. Asta pentru ca lucrurile sa nu stagneze, respectiv sa nu regreseze.

Multumesc pentru mesaj, Dna Ecaterina.

As mai avea de adaugat la ce ati completat dumneavoastra un aspect, care are legatura cu societatea noastra, cu viitorul ei in speta.

Consider ca o astfel de modificare a legii este benefica. Insa cazurile trebuie judecate separat, a se evita generalizarea unor astfel de sentinte. Beneficiul continuarii unei relatii firesti cu ambii parinti trebuie avut in vedere si sunt convinsa ca un astfel de beneficiu constituie cu adevarat baza dezvoltarii armonioase a unui copil. Insa un astfel de beneficiu este strict legat de oamenii care relationeaza intr-un astfel de caz.

Aceasta custodie comuna, din punctul meu de vedere si al situatiei mele de fapt, nu face altceva decat sa modifice conceptul de corectitudine si moralitate in care mi-am crescut si doresc sa creasca copilul nostru. Pune in egalitate modelul de viata pe care i l-al oferit eu fetitei, cu principiile de viata gresite pe care le are tatal sau. Pune in egalitate cei 5 ani de zile in care eu, ca mama, mi-am crescut copilul cu dragoste infinita, efort fizic, pishic si material cu lipsa ca si totala din viata si educatia copilului, a tatalui ei. Noptile in care eu incercam sa-mi linistesc copilul sa adoarma, cu noptile in care tatal mai imprumuta 1000 de eur de la un camatar sa se mai distreze. Legea ne da aceleasi drepturi intr-o astfel de situatie, insa legea nu ne constrange in niciun fel sa ne implicam in aceeasi masura in cresterea si educatia unui copil din secunda in care se naste.

Din punctul meu de vedere, pentru ca societatea asta sa evolueze, ar trebui ca oamenii sa fie evaluati din punct de vedere moral si psihologic inainte de a deveni parinti. Modelul copiilor nostri suntem noi, parintii si alegerea dintre doua valori morale total diferite este o alegere mult prea grea pentru un copil in formare.