No cure, no pay

Pentru ca subiectul sa nu cada in derizoriu, lucru pe care nu-l gasesc constructiv pt nimeni, nu am de gand continui in aceasta maniera!

Eu nu urmaresc punctaj/rating, ci doresc sa gasesc rezolvare a unei situatii particulare, in care sunt implicati oameni reali, sentimente, legaturi parinte-copil, lucruri care evolueaza de la zi la zi.

As propune sa revenim la subiect si sa aflam parerea altor utilizatori!

Inteleg ca intr-un proces sunt implicate doua parti, aflate in mod obligatoriu in contradictoriu!
Una dintre ele are cu siguranta dreptate, este cea care isi bazeaza actiunile pe adevar, dreptate si crede in aceste idei.

Ambele sunt asistate de avocati. Fiecare dintre acestia cunosc speta povestita de client, demonstrata prin probe de acesta. Ambii avocati sunt gata sa preia cazul. Ambii sunt increzatori ca-l castiga!

Adevarul este insa doar unul!

Care este ratiunea pentru care amandoi vor sa castige? Se rezuma totul la bani? Mai tinem oare cont de adevar?

In situatia in care ar exista un sistem de remunenare bazat pe rezultate nu cred ca s-ar implica oricine ca sa preia un caz! Imaginativa ca ambii clienti ar dori sa plateasca in sistemul "no cure, no pay". Atunci unul dintre avocati va primi onorariul, iar celalat nu.

Ati incercat vreodata sa va puneti in locul unui Judecator? Vede 2 extreme care afirma fiecare ca are dreptate. Se prezinta in fata sa cateva probe, martori si trebuie sa decida intr-un final de partea cui se afla adevarul.... De multe ori mi se pare ca pregatirea acestor probe, conceperea unei actiuni tine de reputatia avocatului mai mult decat de dreptatea finala!

Reprezentatul partii care este departe de adevar s-ar incumenta atat de usor s-o mai reprezinte, daca ar stii ca nu-si primeste onorariu bazat pe rezulat?
Eu cred in acel juramant pe Biblie! Si asta pt ca am fost crescut cu mesajul ca Dumnezeu exista!

Fie ca sunteti Mamici sau Tatici, sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra ati trecut prin momentul acela in care cautati un avocat! Ati auzit povestile unora, ati colaborat cu altii si apoi vine timpul sa alegeti...pe acela!

Acel avocat care sa va inspire increderea ca, indiferent cum functioneaza sistemul juridic la noi, dreptatea si adevarul va vor indreptati in cele din urma. Indiferent cat de greu, lung sau descurajator este drumul.

Eu sunt intr-o astfel de situatie si as avea nevoie de ajutorul si experienta dumneavoastra pentru a incerca sa merg mai departe pentru copilul meu.

As vrea sa va cer parerea in ceea ce priveste recomandarea unui avocat pe care-l cunoasteti si care s-ar potrivi profilului descris. Chiar daca pare ciudat, evident ca nu este vorba de un interviu sau un top al acestora! :">

Ma gandesc ca sigur ati avut prilejul sa colaborati sau sa auziti despre macar unu.

Interesant este ca se discuta despre astfel de persoane dar la nivel virtual, ca si cand nu ar exista in realitate....ceva de genul "cauta si tu pe net" sau "vorbeste cu alti tatici sau mamici".

Realitatea este insa alta! Dumneavoastra ati fi indreptatiti sa recomandati, nu altcineva.

Multumesc mult!

tudorpavel a scris:

Inteleg ca intr-un proces sunt implicate doua parti, aflate in mod obligatoriu in contradictoriu!
Una dintre ele are cu siguranta dreptate, este cea care isi bazeaza actiunile pe adevar, dreptate si crede in aceste idei.

Adevarul este insa doar unul!

Fals!

Adevărul şi minciuna se conţin reciproc.

Noţiunea de probă din dreptul procesual mă anunţă deja că adevărul este rezultatul unei munci de verificare (nici in matematică lucrurile nu stau altfel).

Adevărul stă în capătul unui lanţ de înscrisuri doveditoare, mărturii şi mărturisiri. Nu e în pre-posesiunea cuiva. Eu, avocatul impregnat cu ceva ştiinţă juridică, voi percepe în relatările clientului meu şi în dosarul lui din faţa mea, în funcţie de nivelul puterii mele de judecată, de cât am fost de instruită şi de educată, un …ceva ce nu-mi creează gălăgie interioară, un ceva ce pune de acord „realitatea” lui cu discursul meu interior (juridic, etic, etc.). ªi vom numi acest acord ca fiind adevărul (adevărul ca …pretenţie, căci aţi observat probabil ce termeni „absoluţi” i-am pus drept referinţă). Cealaltă parte va avea şi ea adevărul ei. (Te minţi singur cititorule dacă zici că nu e posibil, căci unicitatea adevărului este minciuna).

E de ajuns o singură îndoială pentru ca totul să se clatine şi să-şi dovedească precaritatea. Ce facem cu amănuntele care şubrezesc adevărul? Le trecem sub tăcere (minciuna prin omisiune). Ce facem cu mărturia apărută în ultimul moment care clatină adevărul constituit cu atâta muncă de sistematizare? (NU, n-a existat avertizare asupra ei, caci spiritul de minciună al omului e atât de amestecat în cercetarea adevărului, încât nu poate fi desprins de aceasta asemenea cămăşii lui Nesus care s-a lipit arzând de statura umană). Avocatul va decide să stingă deasupra ei fascicolul luminos pe care îl va plimba aprins în pledoaria sa asupra amănuntelor care îi confirmă adevărul său pretenţie (un joc al accentuărilor şi omisiunilor voite) Adică va folosi cea mai perfidă formă de minciună: minciuna cea mai aproape de adevăr, minciuna care se crede în serviciul adevărului.
Pledoaria finală nu va fi altceva decât efortul unuia de a prezenta judecătorului drept credibilă revelaţia sa asupra adevărului şi de a critica revelaţia celuilalt. „Adevărul” final va fi …autoritate: autoritatea Verbului.


Un om citit e un om minţit cu har de mulţi romancieri care au creat personaje „neadevărate” şi un complex de planuri de „adevăruri” pur estetice. Nu le-aţi perceput ca minciuni, nu-i aşa? Pentru că erau în acord cu autenticitatea sensibilităţii dvs. Adevărul este un acord între spirite.

Citeste mai mult: www.avocatnet.ro/content/for...

tudorpavel a scris:

Ati incercat vreodata sa va puneti in locul unui Judecator?

Suficient de des incat sa-mi dau seama ca in acele cazuri in care...

...sunt implicati oameni reali, sentimente, legaturi parinte-copil, lucruri care evolueaza de la zi la zi.

judecatorul va alege solutia care nu-i crează LUI acea galăgie interioară despre care vorbeam mai sus.

Daca tot aveti darul vorbirii, de ce nu incercati o intelegere (mediere). In aceste cazuri, în care sunt implicate sentimente, interese, nevoi (mai mult decât incrisuri în alb şi negru) o intelegere strâmbă e mai bună decât o judecată dreaptă.

Apropo, judecătorul nu face dreptate. El aplică legea (uneori nedreaptă)

tudorpavel a scris:

Pentru ca subiectul sa nu cada in derizoriu, lucru pe care nu-l gasesc constructiv pt nimeni, nu am de gand continui in aceasta maniera!

Eu nu urmaresc punctaj/rating, ci doresc sa gasesc rezolvare a unei situatii particulare, in care sunt implicati oameni reali, sentimente, legaturi parinte-copil, lucruri care evolueaza de la zi la zi.

As propune sa revenim la subiect si sa aflam parerea altor utilizatori!

cand ati fost de acord cu Regulamentul acestui forum v-ati asumat si faptul ca nu puteti monopoliza discutia postand mesaj dupa mesaj , chiar daca nimeni nu v-a raspuns ...pe langa acest fapt ar trebui sa va puneti intrebarea si de ce nu doreste sa participe mai nimeni dintre utilizaorii in aceeasi sitiutie la discutie...se pare ca n-o faceti, prin urmare dvs. preferati sa purtati un monolog despre problema dvs si cum vedeti dvs. rezolvarea...pana acum se pare ca numai dvs...si va tot intrebati de ce nu primiti raspunsul dorit:-/

Adevarul este insa doar unul!

Care este ratiunea pentru care amandoi vor sa castige? Se rezuma totul la bani? Mai tinem oare cont de adevar?

In situatia in care ar exista un sistem de remunerare bazat pe rezultate nu cred ca s-ar implica oricine ca sa preia un caz! Imaginativa ca ambii clienti ar dori sa plateasca in sistemul "no cure, no pay". Atunci unul dintre avocati va primi onorariul, iar celalat nu.

ar trebui sa cunoasteti ca in dreptul penal , la infractiunile grave , apararea este obligatorie.

conform judecatii dvs. de mai sus ar trebui sa fie exact pe dos! un ucigas nu are dreptul la aparare, dacat daca este nevinovat.!....ca s-o citesc pe colega mea FALS

dreptul la aparare este garantat prin Constitutie si CEDO si in orice sistem democratic....sau nu nici asta nuconteaza....

iar adevarul , in general nu-l stie decat Dumnezeu, deoarece oamenii nu au dreptul sa judece alti oameni...adevarul juridic este adevarul ce rezulta din probe si este un adevar social, judecatorul nu se substitue lui Dumnezeu, ci , va place sau nu , are rolul de a media conflictele sociale raportat la constiinta sa si prevedrile legale din acea perioada socio-istorica

din nefericire, dvs. sunteti intr-o grava eroare de abordare dar postati incontinuuu aceeasi si aceeasi problema , considerand ca asa trebuie rezolvata.
iar, ulterior va mai si mirati ca primiti raspunsuri lapidare sau politicoase.

nu v-a acuzat nimeni ca doriti raiting sau , mai bine spus mediatizare gratuita, din cate puteti observa cei care am postat nu avem nevoie de raiting la randul nostru....( discutia nu pare de prea mare interes ....dupa numarul personelor care va raspund)

pacat este ca, desi din frecventa postarilor dvs inteleg ca nimeni nu s-a hazardat sa va recomande avocatul de rezultat pe care il doriti ( adica si cu supracalificare pe asemenea spete) dvs ,. postati in continuare acelasi si acelasi subiect....nimic despre copil sau ce demersuri incercati ...totul se rezuma la un avocat care sa va preia cazul, si sa se inhame la munca in locul dumneavoastra, chiar daca copilul ar declara ca vrea la mama sau din probele ar rezulta altceva...sa faca minuni si sa va obtina rezultatul ca altfel a muncit degeaba.

din primul mesaj se intelege ca minorul este bine ingrijit de mama sa si apropiat de aceasta , prin urmare avocatul sa faca hocus-pocus :magic: sa va castige ...doar dvs. detineti adevarul.....si asta ii este meseria( in opinia dvs)


asta, desi juramantul avocatilor se raporteaza ca si in cazul medicilor la diligenta, nu rezultat.

ca sunteti in grava eroare de apreciere o dovedeste pana si modul in care a actionat sotia dvs. care , din ce ati descris, va spun ca avut un avocat bun, in nici un caz unul de rezultat...ca si cum ai cumpara ceva de la piata:D...si uite ca a obtinut rezultatul....


oare nu si prin asta a dovedit ca pune pe primul plan copilul, nu cheltuielile cu avocatul....zic si eu!


am postat aceste mesaje ca si colegii mei ( care nici ei nu au nevoie de raiting)nu doar pentru dumneavoastra, ci pentru a lamuri o problema, pentru ca alti utilizatori care intr-adevar doresc o lamurire in sensul ascesta sa inteleleaga cum se pune problema. initial, am crezut ca si dvs. doriti un raspuns...insa ne-am convins cu totii ca nu doriti, ci doar sa lasnati un anunt publicitar de genul gratuit;

Caut avocat cu experienta in domeniu incredintarii copilului la tata, dedicat , disponibil cu conditia sa-l platesc doar daca castiga ( defintiv si irevocabil )


ori, din cate prevede Regulamentul acestului forum aici se dezbat probleme juridice nu se posteaza anunturi gratuite.



prin urmare nu puteti dvs. cenzura cine si ce scrie pe acest forum. acest drept apartine moderatorilor si adminstratorilor acestui site. discutia nu este una privata, ci publica.


prin urmare va rog sa nu mai fiti asa de iritat, deoarece postarile dvs. in sensul de mai sus nu corespund regulamentului , si nu raspunsurile noastre la ceeace am crezut a fi o problema ce doriti a fi dezbatuta nu o postare de anunt gratuita pe un site de mare popularitate .

Domisoara Romascanu, am citi cu atentie ceea ce ati scris.

Probabil ca ati exprimat o opinie ce apartine oricarui student la drept, absolvent a facultatii din Romania, care ajunge sa vada dreptatea prin parerile dascalilor, prin ochii celor care l-au format. Cei de odinioara, caci nu cred in schimbari majore de opinie intr-un timp scurt. Iar felul in care INCA se solutioneaza in Romania spetele, nu e nici o indoiala: NCV va fii inteles de generatiile care acum se gandesc sa aleaga dreptul....

Va intreb un lucru relativ simplu: daca ati sti ca ipoteticul client vrea sa-l reprezentati, dar stiti cu siguranta ca dreptatea nu este de partea lui, ati merge mai departe prin a-l asista?
Daca ceva va produce "galagia interioara" de care mentionati si nu linistea, v-ati concentra pe caz sau ati refuza onorariul din principiu? :)

Eu ma gandeam la avocatul care vrea clientul, avocatul care trunchiaza adevarul, invata clientul si actioneaza astfel incat sa castige cu orice pret. In fond nu o face gratuit, nu?

Sau nu credeti ca exista astfel de avocati?

Deci unde este adevarul si unde minciuna, cum convietuiesc atunci cand cu buna stiinta un "reprezentant al adevarului" isi invata propriul client ce probe sa fabrice, sa pregatesca, cum sa convinga martor?
Nu, avocatul a uitat juramantul!
A uitat ca facultatea pe care a absolvito se numeste DREPTUL!

Despre romancieri, adevar si minciuna aveti o parerea gresita. In momentul in care alegi o carte esti perfect constient ca poate fi fictiune si nu istorie....
Nu te lasi mintit ci vrajit de stil, gen, actiune, epilog...
O faci pt ca-ti doresti si nu ca sa te minti. Este cu totul altceva, realitatea este cea care se intampla fara ca sa consimti. Nu alegi daca o "citesti" sau nu, ti se intampla. Chiar tie!

Medierea? Credeti ca nu am incercat? Sunt un om al dialogului, al ratiunii, al dreptatii!
Hmmm.... As vrea sa ma las pe mana dumneavoastra! Nu ati vrea sa-mi preluati speta in calitate de avocat? Astept un raspuns!

@ Av. Antoanela Geamanu va doresc tot binele! Nu vreau sa va raspund pe formum desi imi vine usor si natural.....Ar trebui sa va detasati!