No cure, no pay

1. "Domnisoara" are vreo 40 de anisori :bow:

Daca doriti sa continuam discutia de dragul filosofiei, mi-am facut o stacana de cafea pentru aceasta Duminica.

2. Studentul care alege facultatea de drept din spirit de dreptate, ajunge mai devreme sau mai tarziu sa se simta ca un personaj de desene animate care sare fericit de pe stanca si nu cade decat in momentul cand devine constient ca nu mai are pamantul sub picioare. (dascalul joca doar rolul unui biet brânci)

Dreptatea s-a impartit in multe feluri in lume. Dreptate au facut si cei care au aplicat legea talionului. Cei care au spus "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Dreptate au facut si cei care au taiat mana celui care fura si au jupuit de viu pe cel ce ucidea. Dreptatea poate cadea ca un cutit de ghilotina ... (asta ar fi o citare, din memorie, a lui Paler)

Prin urmare, ar trebui sa definim dreptatea pentru a va raspunde la intrebarea "relativ simpla".

3. Da. Bunaoara, am asistat o "domnisoara" de vreo 90 de ani, care nu avea deloc "dreptate", dar mi s-a parut mai drept ca evacuarea ei din imobil (obiectul pricinii) sa se faca cu picioarele dinainte spre figura nr... din cimitirul Sfanta Vineri. Si am "castigat". Adica ...m-a uitat Dumnezeu in proces pana la inmormantare. N-am mai vrut sa-l reprezint si pe mosteniroul ei. Imi crea prea multa "galagie interioara". Frumusetea profesiei acesteia sta si in dreptul de a alege cui vreau sa-i acord ajutor pentru a-si cauta dreptatea.
De la batrana am ramas cu cea mai frumoasa urare: "Sa ai varsta mea, sa mergi pe Valea Victoriei si sa-ti amintesti cat bine mi-ai facut". (A! da, chiar castigasem la fond, mergand ...la cacialma. Solutie care nu a rezistat in cale de atac, dupa moartea ei).

4. Cartea isi alege cititorul! Am "citit" carti si fara alegere (am lucrat intr-o editura.).
Daca nu deschidem o carte, aceasta carte - care, literal si geometric, este un volum - ramane un lucru intre alte lucruri. Insa cand o deschidem, cand cartea intalneste pe cititorul sau, atunci are loc actul estetic, altminteri cartea e ceva mort. (asta ar fi tot o citare, din memorie, a lui Borges).

5. Cat priveste ultima intrebare... o sa va raspund cu o metafora.
E o mare diferenta intre omul pasionat care vrea sa citeasca o carte si omul obosit care vrea o carte de citit.

1. Probabil sunteti o persoana foarte meticuloasa din modul in care ati raspuns, numerotand...
Si astfel pare ca dati discutiei de duminica un aer academic! :coffee:

2. Daca mesajul pe care-l trasmiteti

Studentul care alege facultatea de drept din spirit de dreptate

nu-mi scapa mie, atunci cel care alege Dreptul o face din oricare alt motiv decat....dreptatea.

Si atunci ma gandesc care este realul motiv?

Sa fie nevoia unor oameni prinsi intr-un sistem juridic alambicat, de multe ori stramb, de a avea norocul sau ghinionul de a gasi avocatul mai mult sau mai putin dornic de a exercita profesia aleasa, impusa de familie sau de anturaj, in urma unui pariu cu prietenii ca poate intra la Drept?

Inteleg ca dreptatea trebuie definita. Atunci vorbim de relativitate.
In consecinta, sistemul organizational numit societate isi bazeaza unul din principii pe cel mai fragil, interpretabil si discutabil lucru! Adevarul!
Daca adevarul nu este acelasi pt oricare dintre membrii, cum sa ma astept ca dreptatea sa fie respectata? Daca a mea este altfel fundamentata decat a sememului meu, cum le pot imbina armonios astfel incat sa le respect fara a intra in contradictoriu?

Nu stiu cum se poate defini dreptatea, nu mi-am propus sa studiez Dreptul, dar cred ca daca am face un sondaj de opinie ar reiesi ca dreptatea urmeaza adevarul. Iar adevarul este cel pe care oamenii au curajul sa-l recunoasca cand sunt cu ei insisi, cu D-zeu si nu cel pe care-l inventeaza sau modifica de multe ori.

3. Cum spuneam si la 1, numerotarea nu ar trebui sa aiba legatura directa cu ghilemelele apelativului. Si nici cafeaua neprajita nu este cea mai savuroasa. :)

Da, ati ales sa va erijati intr-un mic D-zeu, interpetand in mod personal adevarul si dreptatea reprezentand-o pe clienta si avand succes!
Apropos, care a fost senzatia? Linistea interioara s-a transformat in ceva si mai placut?

Vedeti, e ca si cum am avea puterea de a schimba dreptatea si o folosim prin a ne juca putin cu ea. Normal, o dam mai departe sau inapoi candva....dar acum e a mea si ma joc cum vreau.

Dar hai sa revenim la topic, vorbesc de un pustiulica care nu poate decide singur daca e bine sau nu sa-l aibe pe tata alaturi. Altcineva hotaraseste pt el. Iar altcineva-ul crede ca trebuie sa foloseasca un avocat. Acesta vrea sa castige. Nu tine cont de adevar si dreptate. Pacat, caci nu e vorba de o casa....ci oameni, sentimente, suflet.

4. "Bagheta isi alege vrajitorul!" Este o replica, dar din Harry Potter. (si nu lucrez intr-un cinematorgraf).
Poate ca singura cartea isi alege cititorul, nu contrazic. Ganditi-va ca avocatul ar alege clientul....
Si l-ar convinge ca-i va face dreptate bazat pe unicul, singurul si universalul adevar!
Matematic calculul este simplu: se vor injumatati procesele. Se reduc temenele. Dar cine garanteaza clientului?
Ce gandesc eu este UTOPIE si admit! Pai de aici a plecat si titlul topicului, nu?
Doar nu ne gandim sa pledam cu plata la final, bazat pe rezultate. Chiar daca ar fi substantial mai mare! Cine risca pt un pumn de bani? Mai bine mai ponderat, dar constant si sigur. O senzatie de siguranta mediocra.

5. Frumos spus! Dar cred ca sunt situatii cand omul obosit poate fi dornic de a citi, chiar obosit cum este. Sau cel dornic de a citi sa fie deja obosit, dar sa-si doreasca. Nu se exclud ci cred ca se completeaza!

Ca sa parafrazez: cel mai important lucru eu cred ca este ce carte aleg?, ca sa-mi transmita un mesaj care sa-mi ramana dupa ce termin lectura... :-/

Banuiesc ca nu exista retete, dar trebuie sa existe metode legale prin care negrul sa fie negru iar albul, alb chiar daca pot da impresia gresita de gri in fata unor terte perosane (ex: judecator).
Presupun ca un avocat bun care isi foloseste talentul, experienta si "pune suflet", daca acorda suficienta atentie detaliilor si se implica in caz, poate scoate negrul din tablou astfel incat sa devina alb in lumina naturala...
Iar daca exista si o recompensa pe masura cred ca nu trebuie decat rabdare si munca!

de care alb vorbiti si de ce negru????

daca dvs doritiun avocat capabil care sa transforme negrul in alb, si invers, de ce nu acceptati ca partea adversa are acelasi drept....si a si stiut , se pare cum sa convinga un asemnea avocat sa-i preia cazul....

mai ales ca, despre ce probatoriu aveti , nu ne spuneti decat general si lapidar...mai mult, inteleg ca acest copil , a carui soarta se decide in fond, nu va confirma pozitia, altfel, orice judecator, chiar cu un aparator mediu v-ar fi dat dreptate....nu am vazut sa se treaca peste vointa ferma a unui copil , chiar si cand acesta era mai mic de 8 ani...sa nu uita, ca, in doi ani , respectiv la 10 ani , copilul are dreptul sa compara in nume propriu in instanta, fiindu-i prezumat un discernamant...

dupa parerea mea, desi se vede ca sunteti un om educat si cu o capacitate extrem de mare de a extrage logica in favoare dvs., din nefericire , nimeni nu poate face nimic daca acest copil alege sa stea la mama sa.personal, consider ca nici un avocat cu cea mai mica deontologie profesionala nu va face acest lucru...indiferent ce onorariu de succes ati oferi dvs. ( asa cum am spus pana acum pana si pretentia de onorariu de succes pe o asemenea cauza ridica suspiciuni; si prin asta nu va acuz cu ceva, ci doar va spun ca orice avocat cu oarecare experienta cunoaste ca tranzactionarea pe onorariu de succes se face, in cauze in care pana si clientul nu crede in castigarea cauzei , dar, nu-l implica cu mai nimic sa incerce)

or, in cazul incredintarii la tata se porneste de la vointa minorului ( ce legitimizeaza actiunea) si mai apoi de la disponibilitatea tatalui de a purta acest razboi cu sistemul

in nici un caz o sustinere de genul : minorul nu stie ce vrea, e influentat de mama etc. nu este in masura sa convinga pe nimeni, credeti-ma.

citindu-va mesajele, in afara unei retorici excelente, sincer, nu vad nici urma de fundament privind probele dvs.ca minorul doreste sa stea cu dvs. si nu cu mama sa....poate ca nu ati scris....dar si daca nu ati scris , de ce nu ati facut-o, macar ca asa ati deschis topicul.

sincer, modul in care prioritizati problemele , mai intai avocatul si apoice este negru sau alb indica o anumita logica...