atribuire drept de vizitare copil minor

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

atribuire drept de vizitare copil minor

Utilizator 20:30, 20 Octombrie 2008

Subiectul pe care vreau sa-l abordez a mai fost discutat, dar cum fiecare subiect are particularitatile lui... nu am reusit sa ma regasesc in niciunul din cazuri.
Am divortat in urma cu un an invocand culpa comuna fara motivare de cauze, prin aceasta actiune atribuindu-mi-se si custodia copilului (10 ani) si stabilind de comun acord un cuantum de pensie alimentara. In realitate au existat motive: fostul sot parasise domiciliul deoarece avea o relatie cu o colega. Timp de cca 8 luni nu a solicitat sa vada copilul decat de 2 ori si ii telefona destul de des. In urma cu 3 luni i-am solicitat verbal majorarea pensiei de intretinere, a fost de acord conditionandu-ma sa las copilul 2 weekend-uri pe luna sa locuiasca la domiciliul concubinei. Nu am fost de acord si in scurt timp mi-a inaintat proces de stabilire program de vizita: 2we complete la domiciliul concubinei si vara 2 saptamani, invocand o serie de motive mincinoase: ca nu ma implic suficient in educatia copilului, ca nu am lasat copilul in concediu cu el, etc. Am facut actiune de intampinare prin care am adus dovezi ca situatia copilului la invatatura este excelenta si ca a participat la tot felul de concursuri si am avut un inscris de la el prin care imi spunea ca anul acesta nu a avut concediu si, in plus i-am propus si eu un program de vizitare, destul de flexibil, dar fara dormit peste noapte.
Mentionez ca nu m-am opus niciodata ca fostul sot sa mentina relatii firesti cu copilul lui, chiar daca suferintele mele ca sotie au fost mari si s-a purtat cu mine sub orice critica. Ca tata nu am avut foarte multe sa-i reprosez.
As vrea sa stiu daca am vreo sansa sa obtin programul de vizita fara ramas peste noapte la domiciliul acelei femei, avand in vedere ca in wend copilul face cursuri de lb. straine si pe masura ce va creste probabil vor urma meditatii la diverse materii, iar spatiul meu locativ este net superior fata de cel in care locuieste fostul sot. Mentionez ca s-a dispus ancheta sociala la domiciliul unde vrea sa duca copilul.
Va multumesc anticipat.

29 mesaje

3937 vizualizări

10 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 16:08, 24 Octombrie 2008

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (1)

Pagina 3

Pagina 5

Alte discuții în legătură

Ce patesc daca nu il las sa vada copilul? am mare nevoie de un raspuns!am divortat in luna aprilie 2008,divortul s-a facut din culpa comuna,pe cale amiabila.s-a stabilit in hotararea care a devenit ... (vezi toată discuția)

Cum poate tatalsa obtina custodia copilului? Buna ziua! As dori sa ma ajutati daca se poate cu cateva raspunsuri privind un caz un pic dificil din punctul meu de vedere. Cunosc un ... (vezi toată discuția)

Program de vizita minor buna ziua..prietenul meu a ajuns intr-o situatie foarte neplacuta din cauza unei femei care i-a facut un copil, o fetita, fara a avea acordul acestuia..el a ... (vezi toată discuția)

anne_david Utilizator · Answer 1 · 2008-10-22 15:29:36

Ok, o sa lupt cu acest "egoism nedeghizat" de care ma acuzati in speranta ca nu ma va acuza copilul meu de acest lucru. Dar si eu provin din parinti divortati si mama mea nu mi-a interzis sa-mi vad tatal, el nu a vrut sa stie de mine si tot nu mi-a fost bine.

Aysha Utilizator · Answer 2 · 2008-10-22 16:24:35

Draga Anne, copilul meu, chiar daca nu o arata, stiu ca are sufletelul zdrobit si ca deocamdata nu discerne ce e bine si ce e rau. Eu traiesc insa cu convigerea ca pe masura ce o sa creasca va alege singur, sau daca nu ii va place locul in care va fi dus va cere singur acasa langa mama. Peste cativa ani va avea prieteni, colegi alaturi de care va voi sa petreaca mai mult timp decat sa se duca sa vada "figurile" partenerei tatalui lui. Cu siguranta ca aceste femei in momentul in care iti iau barbatul nu se gandesc la suferintele copiilor, deci cat crezi ca o sa le pese de ei cand va trebui sa-i suporte 2 weekend-uri pe luna? Cand relatia lor cu barbatul tau este inca calda, ca sa le faca pe plac, iti accepta copilul, dupa care il vor vrea cat mai putin prin preajma lor. Este o chestiune de timp, iar noi trebuie sa avem rabdare.
Pe mine ma doare faptul ca prin intermediul copilului inca mai imi controleaza viata si de-abia mai uitasem prin ce a trebuit sa trec.
Pot sa iti impartasesc din experienta mea si ca femeie casatorita cu barbat care mai avea copii din prima casatorie (numai ca eu cand m-am maritat cu el era divortat de 5 ani iar de existenta copiilor am aflat inainte de nunta cand nu prea mai aveam cale de intoarcere), iar acum ca femeie divortata care trebuie sa-si lase copilul in casa femeii care i-a distrus universul.
Multa bafta si intelepciune, cum zicea cineva pe aici si daca vrei mai vorbim.

romascanu Moderator · Answer 3 · 2008-10-22 18:17:23

anne_david a scris:

Ok, o sa lupt cu acest "egoism nedeghizat" de care ma acuzati in speranta ca nu ma va acuza copilul meu de acest lucru. Dar si eu provin din parinti divortati si mama mea nu mi-a interzis sa-mi vad tatal, el nu a vrut sa stie de mine si tot nu mi-a fost bine.

Aysha a scris:

Draga Anne, copilul meu, chiar daca nu o arata, stiu ca are sufletelul zdrobit si ca deocamdata nu discerne ce e bine si ce e rau. Eu traiesc insa cu convigerea ca pe masura ce o sa creasca va alege singur, sau daca nu ii va place locul in care va fi dus va cere singur acasa langa mama. Peste cativa ani va avea prieteni, colegi alaturi de care va voi sa petreaca mai mult timp decat sa se duca sa vada "figurile" partenerei tatalui lui. Cu siguranta ca aceste femei in momentul in care iti iau barbatul nu se gandesc la suferintele copiilor, deci cat crezi ca o sa le pese de ei cand va trebui sa-i suporte 2 weekend-uri pe luna? Cand relatia lor cu barbatul tau este inca calda, ca sa le faca pe plac, iti accepta copilul, dupa care il vor vrea cat mai putin prin preajma lor. Este o chestiune de timp, iar noi trebuie sa avem rabdare.

Cand ma uit cum s-au schimbat cuvintele dvs. de la o pagina la alta nu mi-e greu sa-nteleg ce e-n sufletul vostru. Ba chiar mi-e teama ca umbland cu el poti pati cum patesti cu florile presate cand incerci sa le muti de pe o foaie pe alta.

Asa ca, dati-mi voie sa va spun ca nu acuz pe nimeni! Cine sunt eu sa vorbesc doamna Anne? Sfantul Ioan al Crucii? Nu era nici o acuzatie in fraza aceea, ci doar o constatare. Si daca v-am facut vreo clipa sa va ganditi la trecutul dvs. si la faptul ca n-ar fi bine sa-l varati si-n prezentul altuia (cu voie sau fara de voie) inseamna ca n-am vorbit degeaba. (Si eu m-am intrebat in viata asta: oare de ce n-o fi vrut tata sa stie de mine? Si nu pot marturisi ca n-am incercat sa-i gasesc si mamei vreo vina... ori ca n-am incercat sa indulcesc faţa "personajului negativ" care avea drept unica baza vorbele mamei: "semeni cu tac-tu, fir-ar el al dracu"...)

Uneori e mai bine sa vorbesti cu oameni straini decat cu oamenii pe care-i cunosti. Probabil pentru ca un strain nu ne vede neaparat asa cum vrea sa creada ca suntem.

Aysha Utilizator · Answer 4 · 2008-10-22 22:26:20

Este interesant si va multumim ca aflam punctul de vedere al unei persoane crescute de un singur parinte, dar incercati sa va puneti si in locul nostru. Am apelat la Dvs. ca avocati cu anumite experiente si oameni care au fost confruntati cu aceste probleme tocmai ca ne pasa si vrem sa ne intelegem copiii si sa-i facem sa sufere cat mai putin, sa incercam sa fim cat mai rationale. Intr-adevar poate ca mai avem in suflet mania pentru ca a trebuit sa capatam statutul de "femei divortate". Eu una sunt familista convinsa si parintii mei au o casnicie de peste 40 de ani, deci am un cult al familiei si am refuzat mult timp sa admit varianta divortului, dar nu este o alegere buna nici sa suferi o viata doar ca sa nu creasca copilul tau fara ambii parinti. Barbatul meu s-a comportat in casnicii ca la restaurant: vii, comanzi, te uiti in farfuria vecinului si vezi ca parca ar fi mai bun ce mananca el si schimbi ce-ai ales ca nu-ti mai place. Cand ai divortat o data, hai ca poate a fost o greseala a tineretii, a doua oara n-am ales pe cine trebuie, dar deja a treia oara e o problema la mijloc. Unui astfel de barbat sincer, cat as vrea sa fiu de rationala nu i-as gasi scuze.
In cazul meu intr-adevar singura vinovata, dar ar fi sa caut un tap ispasitor,as fi eu ca n-am ales pe cine trebuie, dar incerc sa vad jumatatea plina a paharului. Un astfel de barbat trebuie sa dea "educatie de viata" copilului meu, caci asa e legea facuta, alaturi de o femeie putin mai mare decat cel mai mare dintre copiii lui. Eu, sincer, voi incerca sa pun vointa copilului meu mai presus de mine si de ce as vrea eu: cand vrea sa-si viziteze tatal sa o faca, cand nu e alegerea lui. Oricum, multumesc pentru sfaturile primite tuturor, incerc sa vad putin mai limpede lucrurile.

CLAUDIU LASCOSCHI Avocat · Answer 5 · 2008-10-22 23:53:07

Nu trebuie sa faceti confuzie intre neintelegerile dvs cu fostul sot si legatura minorului cu tatal sau.
Din pacate sunt instante ( foarte putine din fericire) care fac aceeasi confuzie desi vorbesc despre neconfundarea acestor elemente de fapt.
Trebuie sa se inteleaga faptul ca educatia o da parintele caruia minorul i-a fost incedintat si nu celalat parinte care de abia poate sa isi vada copilulul in ciuda faptului ca si minorul si-ar dori acest lucru chiar daca nu o spune.

Parerea mea personala este ca parintele vinovat cu advevarat de divort este cel care a destramat familia si daca nu exista motive temeinice pt divort, vinovat este parintele care a cerut divortul.Daca analizam problema asa vom observa ca mamele sunt vinivate de destramarea relatiilor de familie.
In cazul dvs nu stiu daca au fost cu adevarat motive temeinice de divort asa cum prevede legea.Din nefericire legea nu mai este aplicata asa cum ar trebui adica intr-un mod drastic in privinta divortului.
Evident, atunci cand nu exista copii minori nu se mai pune problema in acest fel.

avocat Claudiu Lascoschi