Subiectul pe care vreau sa-l abordez a mai fost discutat, dar cum fiecare subiect are particularitatile lui... nu am reusit sa ma regasesc in niciunul din cazuri.
Am divortat in urma cu un an invocand culpa comuna fara motivare de cauze, prin aceasta actiune atribuindu-mi-se si custodia copilului (10 ani) si stabilind de comun acord un cuantum de pensie alimentara. In realitate au existat motive: fostul sot parasise domiciliul deoarece avea o relatie cu o colega. Timp de cca 8 luni nu a solicitat sa vada copilul decat de 2 ori si ii telefona destul de des. In urma cu 3 luni i-am solicitat verbal majorarea pensiei de intretinere, a fost de acord conditionandu-ma sa las copilul 2 weekend-uri pe luna sa locuiasca la domiciliul concubinei. Nu am fost de acord si in scurt timp mi-a inaintat proces de stabilire program de vizita: 2we complete la domiciliul concubinei si vara 2 saptamani, invocand o serie de motive mincinoase: ca nu ma implic suficient in educatia copilului, ca nu am lasat copilul in concediu cu el, etc. Am facut actiune de intampinare prin care am adus dovezi ca situatia copilului la invatatura este excelenta si ca a participat la tot felul de concursuri si am avut un inscris de la el prin care imi spunea ca anul acesta nu a avut concediu si, in plus i-am propus si eu un program de vizitare, destul de flexibil, dar fara dormit peste noapte.
Mentionez ca nu m-am opus niciodata ca fostul sot sa mentina relatii firesti cu copilul lui, chiar daca suferintele mele ca sotie au fost mari si s-a purtat cu mine sub orice critica. Ca tata nu am avut foarte multe sa-i reprosez.
As vrea sa stiu daca am vreo sansa sa obtin programul de vizita fara ramas peste noapte la domiciliul acelei femei, avand in vedere ca in wend copilul face cursuri de lb. straine si pe masura ce va creste probabil vor urma meditatii la diverse materii, iar spatiul meu locativ este net superior fata de cel in care locuieste fostul sot. Mentionez ca s-a dispus ancheta sociala la domiciliul unde vrea sa duca copilul.
Va multumesc anticipat.
Doamna/Domnule, eu nu vreau sa ma transpun in victima aici. Mi-am plans destul de mila. Da, am fost parasita de sot pentru o femeie mai tanara (dar nu neaparat mai frumoasa sau desteapta) dupa o casnicie de 11 ani pe parcursul careia m-am mai luptat sa-l mai despart de cateva. Da, eu am introdus actiune de divort pentru ca plecase de acasa se comporta ca un indragostit si-mi facea viata amara. Nici macar nu ne-am certat, nici explicatii nu mi-a dat. Ceea ce vreau eu acum este cum sa procedez cat mai corect astfel incat copilul meu sa sufere cat mai putin. Daca copilul nu mi-ar fi zis ca el nu vrea sa doarma in casa aceea (pentru ca l-a dus acolo) poate ca nu m-as mai framanta atat, dar este destul de mare si cu personalitate si nu pot sa-l fortez sa mearga daca nu-i face placere, doar ca sa nu-i mai platesc lui taica-sau cheltuieli de judecata. I-am oferit un program de vizita mult mai flexibil , dar nu a acceptat. Eu sunt o persoana decenta si n-as fi vrut sa ne "porcaim" in instanta, dar nu stiu daca se poate, pentru ca el a solicitat probe cu martori. Martori am si eu, dar tare n-as fi vrut sa implic persoane straine in mizeria asta. Poate sa citeze ca si martor pe partenera lui? Se poate sa fie audiat doar copilul fara sa mai se apeleze la martori? Multumesc de raspunsuri.
Avlil, eu am executat adesea tatii fara judecata.Nici cei care au venit cu avocati cu relatii, cu toate relatiile avocatiilor pe care i-au angajat si efectiv cu tot sprijinul incercat sa fie acordat de instante (in sensul ca erau vadit ajutati) am aparat mamele, dar am ajuns la concluzia ca poate am gresit.
Prea am suprimat drepturile tatilor.Poate ca au si ei dreptatea lor.Nu sunt toti la fel.Diferenta dintre mine si instante consta in aceea ca aparam mamele cu mijloace legale, enervand sala si instanta.Dar nu imi pasa, era totul legal si temeinic.Tatii se plangeau inutil.Nu aveau deloc dreptate.Asa ear situatia.
Astazi lucrurile pe care le vad sunt diferite.Vad tati care vor sa aiba legaturi personale cu minorii, cu proprii lor copii si mame care se opun vehement de-a dreptul haotic fara a avea dreptate, nici in fapt, nici in drept as putea spune.
Vad instante care judeca la un mod care imi naste un serios semn de intrebare daca este sau nu vorba de o judecata.Practic nu judeca cazul.Stiu ce vor pronunta inainte de a judeca, ceea ce este deosebit de grav.Cum pot sa stie solutia cand nici macar nu a inceput judecata? Cand nici macar nu s-au administrat probe...Cand nici macar nu vor sa administreze probe...:">
Sau, atfel spus, cand stiu ca daca se administreaza probe va pierde mama...#-o
Instante care reneaga efectiv jurisprudenta CEDO...
Eu nu apar numai tati, ci si mame, dar este necesara existenta unei judecati in adevaratul sens al cuvantului, nu o judecata nejudecata...#-o
Cam de aceea ma plang eu.Nu mi-e frica de instante pt ca eu cred ca le pot schimba jurisprudenta, dar ar fi bine sa existe mai multi avocati care sa doreasca acest lucru pt ca singur nu am atatea cauze incat sa pot schimba jurisprudenta.Poate ca acesta este motivul de relaxare pt anumite instante, desi hotararile pronuntate de prima instanta nu sunt batute in cuie:)
Eu consider mai simplu si mai previzibil un proces penal pt o infractiune dintre cele in care inculpatii sunt adusi cu mascati la instanta decat un proces subtirel in care o instanta are o idee fixa despre ceea ce este bine si ceea ce este rau intr-o situatie in care nu vede binele si raul, ci il confunda ( poate intentionat, poate ca nu, greu de spus).
Un proces care se judeca este un proces, iar un proces care nu se judeca eu nu il pot considera drept proces.
Nu am decat o pretentie.Un proces sa fie judecat ca la carte si nu aiurea, la intamplare.