radusava a scris:
4.Cei care au chitanta nu pot intabula insa isi pot cere dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul pe care tatal dvs. l-a instrainat cu ocazia acestei actiuni de iesire din indiviziune.
Cel care a
cumpărat cu
chitanţa de mînă este, de fapt, un promitent cumpărător. El putea cere promitentului vînzător încheierea contractului autentic. Ar fi putut cere acelaşi lucru moştenitorului promitentului vînzător (fiul acestuia din urmă, din cîte înţeleg) dacă terenul ar fi intrat în patrimoniul acestuia cu titlu de moştenire. Dar, în urma dobîndirii terenului (a cotei respective) cu titlu de cumpărare, moştenitorul este, cu privire la acest bun şi numai în raport cu acesta, un terţ.
Avand în vedere ca terenul a ieşit din patrimoniul promitentului vînzător cu titlu de vînzare şi că a intrat în patrimoniul fiului cu acelaşi titlu, nu cu titlu de moştenire, beneficiarul promisiunii nu mai are ce să ceară de la promitent sau de la moştenitorul acestuia. Ar putea cere cel mult restituirea avansului achitat, dacă nu a intervenit prescripţia.
Că acela care invocă
chitanţa de mînă ar putea cere atribuirea, în cadrul partajului, a cotei respective, este perfect adevărat, dar nu în temeiul antecontractului, ci ca efect al partajului, urmînd să plătească sulta. Sultă care, eventual, ar putea fi compensată cu obligaţia moştenitorului de a restitui avansul achitat conform
chitanţei de mînă (antecontractului), avans care, spre deosebire de cota de teren, face parte din pasivul succesiunii şi faţă de care fiul defunctului nu mai are calitatea de terţ, ci pe aceea de moştenitor.
Cam aşa văd eu lucrurile. ªi cred că nu mă înşel.
Mai adaug că, în funcţie de situaţia de fapt, promitentul cumpărător ar putea introduce o acţiune pauliană, invocînd faptul că vînzarea a fost făcută în vederea fraudării intereselor sale de promitent cumpărător. Faptul ca vînzătorul şi cumpărătorul sunt tată şi fiu ar fi unul dintre argumente.