avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 327 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Alienare parentala
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Alienare parentala

Buna ziua,

Este vorba de copilul din prima casatorie al sotului meu. Am avut mereu probleme cu mama lui dar de cand s-a nascut si fiul nostru lucrurile s-au agravat.
Fetita a incercat sa ne spuna mereu ca acasa la ea lucrurile pe care le primeste de la noi sunt aruncate sau i se spune ca nu sunt bune dar noi ne-am bazat pe buna credinta a mamei si am zis ca sunt exagerari de copil.
La inceputul verii micuta a inceput sa manifeste un comportament foarte contradictoriu, incepuse sa planga cand isi vedea tatal ca vine sa o ia dar cand ajungea la noi nu mai vroia sa plece de aici. Ne mai povestea insa ca acasa la ea bunicii ne vorbesc de rau si desi mama infirma acest lucru chiar eu am auzit-o de cateva ori in parc vorbind urat de sotul meu in fata copilului.
Intr-un week-end de la inceputul lui august cand sotul s-a dus sa ia fetita cea mica a facut o adevarata criza de nervi si panica si s-a tavalit pe jos ca nu mai vrea la noi iar din acel moment mama a refuzat sa ne-o mai dea pe motiv ca traumatizam copilul. Nu a mai raspuns ;a telefoane din acel moment si s-a externat la cerere atunci cand sotul a aflat ca cea mica a fost operata de polipi si era in drum spre spital. Prieteni si vecini ne-au povestit ca celei mici i s-a cumparat 7 papusi in ziua operatiei ca sa refuze sa-si vada tatal in cazul in care aceste ajunge la timp si ca zilnic i se face orice capriciu si i se cumpara multe jucarii pentru a refuza sa vina la noi.
Am fost informati ca la ea acasa bunica materna ii da in cotninuare in gura la masa desi copilul e mare si mananca singur, i se face imediat pe plac cu absolut orice si daca nu se intampla asta a ajuns chiar sa dea in ei. Inainte sa ii fie refuzat accesul la copil sotul meu a fost la un concurs de karate cu cea mica, fosta sotie si parintii ei si dupa concurs in asteptarea premiului fata s-a plictisit si a inceput sa tipe si sa dea in mama ei si in bunici de fata cu toata sala si nu s-a potolit decat acasa la noi.
Sotului meu nu i se mai raspunde la telefoane sau mailuri si celei mici i s-a schimbat scoala si nu stie unde sa o gaseasca.
ce putem face in aceste conditii? Am citit pe internet ca de cand cu noul cod civil Protectia Copilului are mai multa autoritate. Ne sfatuiti sa ne adresam lor pentru o mediere sau sa mergem direct in instanta? Ce ne poate ajuta sa vedem copilul mai repede si sa avem informatii despre el?
Momentan aflam vesti doar prin intermediul vecinilor si nu e satisfacator.
Ni se rupe sufletul si ca cea mica este asa intoarsa impotriva noastra dar suntem convinsi ca daca ar incepe sa petreaca din nou timp cu noi ar reveni la sentimente mai bune. Cand e la noi e un copil exemplar, dulce, afectuos si vesel iar cand e langa ei e total schimbata. Chiar si la telefon inainte, cand puteam vorbi cu ea era total schimbata daca buncii sau mama erau pe langa ea.
Am citit pe internet despre alienarea parentala si se aplica exact in cazul nostru dar nu am inteles daca e o forma de abuz recunoscuta de instanta din Romania sau doar sunt simple discutii.

Va multumesc pentru ajutor.
Stimata doamna, poate convingerea mea ca o familie este compusa din mama, tata si copil este este prea conservatoare. Un copil are nevoie de ambii parinti impreuna, nu sa aiba o familie la mama, una la tata.Orice ar face noul partener al parintelui plecat, nu poate inlatura frustrarea copilului. Si cred cu tarie ca unui copil ii este bine in familia parintelui rezident, chiar refacuta, unde sa primeasca o educatie unitara si sa nu fie loc de santaj.
Fortarea copilului sa mearga unde nu ii place mai mult strica relatia decat o intareste. Copilu trebuie lasat ca singur sa-si doreasca relatia cu celalalt parinte, pe care-l vede mai rar. Si fiti sigura, daca copilul vrea, nici mama, nici fratiorul, nici bunica nu-l poate impiedica sa se vada cu acel parinte. Cu cat i se interzice mai mult, cu atat mai mult isi doreste.

@ mirebire, nici nu ma intereseaza de ce e la a doua casnicie domnul, nici nu e esential, este vorba de o despartire si de un copil.
Pai copilul vrea o relatie cu tatal.....s-a intamplat de multe ori sa nu mai vrea la mama cand e la noi.... Sa inteleg ca atunci conform teoriei dumneavoastra ar fi trebuit sa o pastram?
Da, aveti mare dreptate, o familie este compusa din mama,tata si copil si ar fi de preferat sa nu se ajunga niciodata la despartire. Dar cand asta s-a intamplat trebuie sa faci ce e mai bine pentru copil in conditiile date. Si cred ca e de preferat sa aiba niste parinti despartiti decat impreuna intr-o atmosfera de cosmar.
Va dau din nou dreptate "copilul trebuie lasat singur sa-si doreasca o relatie cu celalalt parinte pe care-l vede mai rar" Asta ne dorim si noi, sa fie lasata in pace pentru a putea alege in functie de ce simte nu in functie de ce simte mama ei cu care locuieste. Nu ar trebui sa i se ingradeasca libertatea asta. E trist ca are curajul sa alerge in bratele tatalui doar cand mama nu e de fata.
Multumesc tuturor pentru sfaturile primite. Sper ca in curand problema sa fie rezolvata asa cum e mai bine pentru copila.
Martonze a scris:

Stimata doamna, poate convingerea mea ca o familie este compusa din mama, tata si copil este este prea conservatoare. Un copil are nevoie de ambii parinti impreuna, nu sa aiba o familie la mama, una la tata.


Conservatoare sau nu, nu asta este intrebarea.
Realitatea in care traim ne pune la dispozitie multe (mai mult de jumatate) cazuri care nu se potrivesc peste convingerea aceasta. Si atunci cred ca ar trebui sa venim si cu solutii (acceptabile) pentru ei.
In mod evident tata+mama+copii nu functioneaza.

Doamna v-am inteles, dar dv. imi vorbiti ca sotie a tatalui copilei despre ce faceti si doriti dv. sau "voi", or eu, ca sa va ajut cu solutii legale, sunt interesata de ce face si vrea tatal.
Poate cere oricine sfaturi, insa din relatarile dv. observ mai mult interesul dv. decat al tatalui. Vorbiti-mi de interesul tatalui si se schimba povestea.

E normal sa sara in bratele parintelui nerezident, e normal sa-i spuna ca nu mai vrea la celalalt asa cum e la fel de normal ca pe cealalta parte, in aceeasi zi, sa-i spuna mamei ca nu mai vrea la tata. Sunt jocurile de supravietuire al unui copil din parinti despartiti.

Sigur ca ii puteti da cartile sau papusile daca le vrea, insa ar trebui sa si protejati copilul ala cumva.
"Iti place cartea de la tatal tau? Ma bucur... vrei sa o mai citesti? Bine, atunci te las sa o pui acolo unde crezi tu ca rezista mai mult... Hmmm, in camera la tine? sau aici, pe biroul tatalui tau?"
E libertatea ei, poate decide diferit in timp, insa dati-i niste variante protective copilului, nu vrei cartea? Ia-o ca ti-o arunca maica-ta acasa... nu e ok, stiti ca i-o arunca si i-o dati ca fata sa simta sentimentul abandonului iar si iar, de cate ori i se arunca papusa si cartea si catelul... o intrebati de catre parca sa n-o uite daca poate o fi lasat-o intamplator sau protectiv...
Am inteles ca asa vrea copilul, dar stiu copii care voiau sa se arunce de pe bloc pentru ca ei erau batmani si au visat ca vor scoate panza de paianjen pe gura...
Nu ar trebui sa va purtati rece cu ea, ar trebui atunci cand iesiti la cumparaturi sa mearga si tatal daca fata e la voi; ei ii cumpara el.
Preferabil sa nu iesiti toti impreuna, preferabil doar tatal cu copiii in zilele respective. Stiu, e greu, va da programul peste cap, asa i-l da si mamei rezidente, trebuie sa fiti deschisi cu totii. La dv. in casa pentru acest copil nu trebuie sa fie vorba despre mancarea dv. sau cadoul de la dv, ci despre cadoul de la tata si bateria pe care os chimba tata si locul unde sta cu tata la televozor, filmul ales de tata...
Dv. trebuie sa fiti in plan secund, pe fundal; o sa va aprecieze in timp? O, da; o sa inteleaga de ce ati fost asa retrasa? Probabil ca nu. O ajuta? Ooooo, cat de mult o ajuta sa gaseasca o figura paterna, lipsita de imbracarea cu grija inainte sa iasa, de grija sa nu-si uite o jucarie, de grija sa nu-i curga de la gura... grija paterna e altfel, de asta are nevoie. De dragoste paterna neconditionata, fara amenintari, fara conditionari.

Mancatul a fost un exemplu, alt exemplu de frecus?
Nu luati lucrurile neplacute pe care vi le spun ca fiind impotriva dv., incerc sa va ajut si sa va spun, mai obiectiv, cum imi pare ca stau lucrurile. E drept ca nu am tonul cel mai prietenos; poate si pentru ca nu ma gandesc la cei ce scriu aici, ci la copiii lor.

Alte discuții în legătură

Raspuns urgent, va rog alyna25 alyna25 Buna seara, Ma numesc Aly, si sunt in proces de divort cu sotul meu si nu ne intelegem asupra dreptului de vizitare al fetitei noastre de doar 1 an. Nu ... (vezi toată discuția)
Refuzul minorului in varsta de 5 ani de a petrece timp cu tatal biologic fyvie fyvie Buna ziua, Am divortat in 2009 de fostul sot cu care am o fetita in varsta de 5 ani jumatate. Copilul s-a nascut in mai 2007 inainte ca noi sa fim casatoriti. ... (vezi toată discuția)
Ce putem face si ce variante avem? lorey lorey In urma cu 2 saptamani fosta sotie a sotului me a decedat in urma ei ramanind o fetita de 13 ani( a sotului meu ) .Noi vrem sa trecem custodia pe numele ... (vezi toată discuția)