Divort, copil minor, mama pleaca la munca in strainate, face actiuni de indepartare a copilului de tata

Nu mi-am propus sa traiesc prin el, ci, ca el sa-si traiasca viata din pozitie de puternic(poate am gresit folosind cuvantul fortza, puternic din punct de vedere fizic, psihic, intelectual..); la sah l-am dus pentru al cunoaste, pt. a-i cunoaste posibilitatile; la karate am fost obligat de sanatatea lui, probleutze cu coloana si faptul ca incasa toate bataitele din zona; la inot si-a dorit el cursul de incepatori de 10 ore, dar, deoarece imi murise o ruda inecata l-am fortzat/convins/ determinat sa continue;...
**Am discutat cu multi psihologi, de multi ani.. mai intii sotia, pe masura ce studia psihologia, ma vedea "dus" si ma trimitea la psiholog sau psihiatru; am fost, mi-a dat un test si mi-a spus ca sunt normal, anormal fiind faptul ca am solicitat eu testul si mi-a cerut si oarece explicatii...era preot si psiholog, un om deosebit dupa parerea mea.. Pe masura ce studia psihologia, ex sotia mea era din e in ce mai vehementa in a ma trimite la psiholog, citea cursuri de psihologie si cand avea impresia ca ma gaseste in vre-o boala ma punea sa citesc si eu, .. nu erau prea multe boli care nu le aveam...<<asta-i alta poveste<<
Stiu ca ceea ce conteaza este doar ce-si doreste el pentru el, dar acum nu-si doreste nimic si cred ca trebuie sa-l fac sa doreasca ceva, sa-l aduc cu picioarele pe pamant, sa batatoresc pamantul sub picioarele lui, sa-i intaresc picioarele.. sa-l ajut sa intre in blokstarturile vietii cat decat pregatit...directia si tintele si le va alege..
**cred ca sunteti psiholog, sau pedagog,nu jurist..

Se pare ca nu m-am facut inteleasa. Ce inseamna sa pregatesti un copil pentru viata? S-au scris carti despre asta si nimeni nu are globul de cristal...Uneori trebuie sa mai lasi lucrurile sa se aseze. NU trebuie ca dv sa-i aratati calea, trebuie ca el s-o descopere singur (ajutorul dv nu trebuie sa se vada). Nu sunt psiholog, sunt avocat, ma ocup mult de cauze penale, deci vedeti.. aprecierea...profesia de avocat presupune sau mai bine zis cere o anumita intelegere a firii umane, iar experienta profesionala ca avocat si de viata ca mama de adolescenti isi pune amprenta. In intelegerea unui caz, in abordarea si formularea strategiei legale abordarea psihologica are rolul ei. Repet, atata timp cat nu va rezolvati problema dv cu fosta sotie, ma refer la faptul ca nu ati reusit inca sa treceti peste divort, ei bine, nu veti gasi calea spre inima copilului dv. Ca avocat va spun ca din punct de vedere legal ce doriti sa cereti: sa nu mai ia masa in oras...sa rupa legatura cu mama care-i 2 sau 100 telefoane..sau mai bine zis pentru ca a ales sa stea departe de dv.. in special lucrul din urma nu are legatura cu fiul dv. Incercati sa va puneti sufletul in paca , sa traiti si sa-i lasati si pe altii, inclusiv fiul dv sa traiasca, asta neexcluzand grija si preocuparea de parinte, suficient sa nu devina sufocante.

Am un PRIETEN AVOCAT. Singurul care mi-a spus ca nu am nici o sansa, daca vreau sa traiesc trebuie sa fug cat mai departe de copil si de femeie. A refuzat sa ma reprezinte spunind ca voi fi victima . Nu voi reusi sa repar copilul iar femeia va gasi o cale sa ma jecmaneasca chiar mai mult decat pensia, a descris chiar si posibilitatea ca eu sa intretin copilul si dupa aceea femeia sa pretinda pensia de intretinere. Se pare ca predictia lui se poate implini. In rest, demersul meu este si o incercare de deschidere a mintii mele, cam limitata in idealismul ei. Am plecat si de la urmatoarele date:
*toti barbatii din apropierea mea ce au trecut prin divort dupa 50 ani au murit foarte repede sau au fost internati la un nr.9;
*toti copii ai caror parinti au divortat cand ei aveau 14-18 ani au mari probleme de integrare profesionala sau sociala...
**caz 1-tatal procuror..copilul ia calea ....desi acum fostul copil este foarte adult inca nu si-a revenit pe deplin , cu toate eforturile tatalui
-*-caz 2- mama judecator sus tare--- copilul joaca la pacanele toata pensia mamei;
***caz 3-parinti intelectuali, doamna iute la iubit- fetita 2 facultati, medicina si psihologie, nu se poate integra intr-o munca si-i reproseaza mamei ca a ramas traumatizata din cauza divortului;
**caz 4- parinti intelectuali- baiatul , de la divortul parintilor-cca 20 ani- nu a iesit din casa, sta pe net de la divort;
***inca multe''
In primele 3 cazuri femeile au initiat divortul, in cazul 4 domnul era tare iute la manie si iubea toate colegele fetitei lui, mai putin fiica si nevasta.
Am vazut dramele acestor parinti si copii si am incercat s-o conving pe fosta sa amane macar pina pleaca copilul la facultate, ar fi rezistata altfel, era mai mare , student, o prietena care sa-l intareasca..

Deci toate cuplurile care au divortat, si or fi milioane daca nu si mai bine, au ajuns la spital, copiii sunt psihopati cu probleme de integrare, distrusi pe viata...eu as zice ca opereaza un fel de selectie naturala, apropo de forta pe care doreati sa i-o insuflati fiului . Incepsa inteleg de ce prietenul avocat nu a dorit sa va reprezinte.. nici nu avea cum si de ce.. nu in cazul copilului, apropae barbat... in rest.. suntem produsul educatiei ,a vietii duse, a cartilor citite si mai ales a mediului in care traim.. Nu sunt de acord cu asa zisele traume, de multe ori inventate de parintii divortati ( de regula cel parasit). Cine gaseste puterea, macar de dragul copilului sa inteleaga ca viata nu s-a sfarsit cu un divort, si merge inainte, .. restul sunt filme..

Sa nu exageram, vorbeam de cunostintele mele, de anumite categorii de varsta, poate fricile mele, poate educatia m-au facut sa vad doar cazurile extreme. Sunteti avocat si femeie, nu puteti intelege un barbat. Mama a abdicat de la statutul de MAMA, posibil sa fi delegat atributiunile de MAMA catre un restaurant sau o femeie straina, ceea ce e impardonabil daca avem in vedere standardele "mama" impuse traditiile romanesti, crestine...MAMA ESTE PRIMORDIALA! Daca ex.doamna Troy era MAMA, eram fericit, faceam un casting de pustoaice si lasam copilul in grija ei . Am spus ca l-am FORTAT sa faca Karate. FORTAT adica tipat. Aceasta din cauza ca puiul meu este putin rahitic din inconstienta ex. doamnei, nu i-a facut vaccinurile la timp , consecinte , osatura bustului este slaba, coloana deviata, un pic de gheb, oasele pieptului un pic strambe, la 17 ani se plange de dureri de coloana mai des decat mine( nu din cauza karate, nu mai practica de 2 ani, cat a practicat coloana s-a indreptat un pic). PRIETENUL AVOCAT nu m-a reprezentat pentru ca nu voia banii mei pe o cauza pierduta. JUDECATORUL a inteles perfect situatia si si-a cerut scuze pentru sentinta ,a spus:" din pacate nu ai voie sa faci bine cu forta".
ecler:"Nu sunt de acord cu asa zisele traume, de multe ori inventate de parintii divortati ( de regula cel parasit). Cine gaseste puterea, macar de dragul copilului sa inteleaga ca viata nu s-a sfarsit cu un divort, si merge inainte, .. restul sunt filme.."
Traumele barbatului parasit sunt vindecabile mai usor sau mai greu, e plina lumea de femei dornice sa vindece un suflet indurerat, cred ca e o proportie de 3/1 femei/barbat; dar traumele copilului raman , sunt reale, e materie de studiu pentru psihologi. Pe net cred ca discutiile despe traumele copiilor rezultat a divortului sunt ce putin ala fel de multe ca si cele despre divorturi. In urma unui divort cred ca psihologii muncesc cel putin la fel de mult ca avocatii, sii nu cred ca pe "dureri fantoma".