Din pacate si eu cred ca ceea ce a dus la aceasta decizie a CCR-ului este "piata certfi si a PV de informare" care a aparut dupa 01.08.2013. Pe la diversele cursuri la care am participat, unii mediatori (avocati-mediatori) se laudau cu cate 30-40 de informari/luna la un pret de 150 lei.
Acestia nu erau interesati de mediere, pur si simplu luau banii pe "informare" si faceau in asa fel incat partile sa aleaga instanta.
Astept cu interes motivarea Curtii si sper ca de acum inainte intr-adevar vor veni la mediere doar cei interesati de mediere si de solutionarea conflictului in acest mod.
Nu cred ca obligatia de informare impiedeca accesul la justitie, ci dimpotriva ajuta justitiabilii sa-si rezolve conflictul intr-un cadru confidential, intr-un timp scurt. In acest fel judecatorii CCR incurajeaza conflictul si comportamentul conflictual.
Domnule Cioaca, cred si sunt sigur ca stiti modul in care CCR analizeaza si se pronunta referitor la NECONSTITUTIONALITATE articole sau legi.
Din postul dvs. se intelege ca CCR s-a autosesizat (??!!), avand in veder "piata cerfi". ESTE COMPLET FALS Cred ca este bine sa reanalizati textul (LEGEA este LEGE si CONSTITUTIA ESTE CONSTITUTIE).
D-le Cioban judecatorii CCR au si ei motivele lor pe care le vor expune ulterior cand se va motiva Decizia. Nu sunt psiholog sa va explic cum se declanseaza procesul motivational care duce ulterior la luarea unei decizii, dar acolo printre factorii care determina decizia, cred ca si asa numita "piata a certificatelor" a avut un rol major.
Nu stiu daca asa numita "piata a certificatelor" va fi inscrisa in motivarea Deciziei, dar sunt convins ca a constituit un motiv.
Din pacate, aceasta obligativitate conducea partile spre mediatori, iar mediatorii, cel putin cei care profeseaza cu interes spre solutionarea conflictelor aveau o mult mai mare deschidere la public, pentru a-i convinge pe oameni sa aleaga calea medierii pentru solutionarea conflictului. Totul se simplifica atat pentru oameni cat si pentru instanțe. Oamenii, majoritatea oricum erau sceptici asupra acestei institutii. Acum, probabil ca acest scepticism se va accentua, nemaistiind ce sa creada. Este obligatorie, nu este obligatorie informarea (majoritatea oricum nu inteleg diferenta dintre informare si mediere si ii vorbesc despre amandoua spunandu-le mediere)? Cineva m-a intrebat joia trecuta daca ne inchide biroul pentru ca s-a declarat neconstitutionala medierea. Oamenii nu sunt informati, nu inteleg, majoritatea celor care ar avea capacitatea si AR TREBUI conform art. 6 din Legea 192/2006 să indrume părțile spre solutionarea amiabila a conflictelor, spre mediere, nu o fac, preferand sa lase oamenii sa se tarasca prin instante ani de zile, sa plateasca taxe de timbru si onorarii, sa astepte dupa o hotarare care ar putea sa fie si sa nu fie ceea ce isi doresc ei. Informarea era mai mult decat o sursa de venit, cum acuza unii sau un privilegiu pentru mediatori din punctul de vedere al reclamei. Era o punte spre mediere. Din pacate, multi nu inteleg asta. Din fericire, colaboratorii nostrii au inteles-o si isi indruma clientii spre mediere. Biroul la care lucrez a existat si chiar mergea bine inainte de 01.08.2013. Sunt sigura ca vom merge inainte la fel. Sper ca si restul mediatorilor sa faca la fel, sa solutioneze conflicte si sa colaboreze cu avocatii spre o mai buna intelegere a acestei institutii de interes public.
Sa stiti ca si avocatii le spun la oameni sa se intepeaga si in caz de nevoie si in cazul in care exista posibilitati reale de intelegere ii indruma spre tanzactie sau spre mediere daca oamenii nu pot comunica.
Ideea este ca nu este sfarsitul lumii cu informarea deoaece calea medierii ramane deschisa si justitiabilul nu este cu nimic afectat de decizia CCR.
Ba chiar ii este mai usor sa ajunga la instanta si nu se mai taraie aiurea pana sa rezolve ceva care poate fi adesea inutil cum era informarea...
Chiar instantele le pot spune de mediere si sa le recomande intelegerea si medierea daca nu ar avea avocati angajati care sa le explice acest lucru.
Este o chestiune buna si pentru ca existau situatii in care paratul nu putea fi gasit si nu putea fi chemat la mediere ceea ce constituia o ala pierdere de timp.