TEST PATERNITATE

AVLIL a scris:

Doamna, va felicit.
Imi imaginez ca tot greu va e si va mai fi de cate ori veti auzi orice lucru neplacut despre copiii dv., insa numai faptul ca ati fost deschisa macar sa scultati si alte pareri arata multe lucruri bune despre dv. ca parinte!
Zile senine, copii fericiti!

Multumesc.
Acum am intrat in faza trei de durere, respectiv durerea aceea constanta si suparatoare.

ifronea a scris:

parerea mea este ca:
-avand in vedere ca trebuie sa va asumati o responsabilitate financiara pt cresterea fetelor si nu este deloc simplu, va sfatuiesc sa lasati si sentimentele si resentimentele si sa va canalizati toata energia pt a-l pune pe tatal (denaturat) la maximul de plata; consultati un avocat bun si faceti ce zice acesta chiar daca ar trebui sa-i faceti si autopsia fostului sot :-);
-nu lasati sa treaca timpul si nu neglijati niciun amanunt in a recupera orice banut de la ex-ul, pentru ca dupa ce va va trece supararea si durerea vor incepe nevoile si grijile materiale;
succes

Am stabilit detaliile financiare, respectiv locuinta si contributia lui baneasca. Doar ca, din cate mi-a spus notarul, daca nu o sa plateasca, mare lucru nu pot sa-i fac. Oficial el acum nu are nici un venit, lucreaza la firma individei, dar fara contract.

Ştiţi ce citesc eu aici, din spusele dvs.?
Că domnul se va întoarce în genunchi, în curând, la dvs.
Dacă afişaţi calm, independenţă, ieşiţi cu familii prietene la locuri de joacă, în excursii, etc., veţi trece mai uşor peste consternarea ruperii unei relaţii de 23 de ani!!!- o viaţă de om - copiii cresc şi vor judeca ei înşişi.
Pe domnul tată, trataţi-l cu indiferenţă, lăsaţi-l în lumea lui.Mie mi-e milă de el, fiindcă fiecare vorbă, fiecare gest al ei va fi comparat, î subconştient, cu dvs., 23 de ani nu-s de aruncat.

Ai mei au divortat dupa 10 ani de relatie / casnicie. Mama mea nu si-a revenit psihic vreo 10 ani dupa. Nu si-a revenit nici psihic (depresii), nici social (s-a izolat, nu s-a putut mobiliza sa incheie noi prietenii / relatii, sa isi largeasca cercul de actvitati, de cunostinte), si nici economic (am trait greu cu unicul ei salariu, mic). Avea 33 de ani cand a ramas singura, iar copilul - eu- era deja mare.
Recent, la "o suta de ani" dupa, pensionara de-acum, stiti ce mi-a spus intr-o zi: ca regreta foarte tare cei 10 ani de jale , ca trebuia sa "se adune" mai devreme si sa-si fi vazut de viata, ca era foarte tanara si fara obligatii si putea sa traiasca frumos, sa-si construiasca o viata noua, sa aiba grija de ea insasi.

Cat despre impacarea alor mei, care s-a intrevazut posibila pentru cunostinte bagacioase la vreo 10 ani dupa divort (cand tata a divortat si de sotia nr. 2), eu am fost cel dintai care am zis NU (cand diversi de pe strada mi-au propus sa intermediez o reunire romantica, ca ce frumos ar fi fost). Nu cred ca rupturile se pot lipi, si nu cred ca am mai fi putut avea incredere in omul acela care era pentru noi mai rau ca un strain.

p.s. si alt detaliu amuzant legat de faptul ca tata (sau amanta lui, dracu' stie si who cares?) s-a exprimat in anumite cercuri ca nu-s copilul lui: timpul a dovedit ca seman cu el foarte tare fizic. Atat de tare incat mi-am auzit (cu maxim amuzament din partea mea si surpriza din partea lor) de la aceeasi "diversi de pe strada": "Vai, dar semeni cu ... X!!!".
p.p.s. facultatea de drept am facut-o inspirata de avocata mamei, care a fost cel mai bun sprijin moral al mamei in procedurile de divort si in scandal.

Durere , suflet chinuit, ganduri invalmasite , lacrimi in ochi , da , e firesc sa simtiti asa, e un eveniment important in viata dvs, cu impact emotional ridicat . Dar , va trece , simt ca aveti resurse . Sunt cu gandul alaturi de dvs. doamna , si sa stiti ca pot sa inteleg ca va e cumplit de greu sa acceptati asemenea situatie dupa o relatie de 23 de ani. Insa, dvs. aveti copii , si probabil ca veti avea un partener cand veti fi pregatita si veti dori . Insa sotul dvs, nu are nimic , relatia respectiva e ceva iluzoriu , care nu are sanse sa reziste vieti reale si timpului. e posibil sa va pomeniti cu el la usa cand nu va asteptati. Limpeziti-va sufletul, mintea si viata si faceti ce e mai bine pt. dvs si copii. Viata merge inainte .