Avocatnet 2014: Nicusor are doi tati

GabrielaA a scris:

ionutneamtu a scris:

un copil este rodul iubirii unui cuplu format din barbat - femeie.

Serios? Si la fertilizarea "in vitro" tot asa e? Dar un copil aparut in urma unui viol, tot rezultatul iubirii e? Stiati ca vreo 60.000 din roadele astea ale iubirii sunt in orfelinate?

:bow:

Fac o divagatie care, intr-un fel, tine tot de subiect si vin cu observatia ca eu cred ca mai ales persoanele religioase unesc in mod absolut eronat dorinta de a face sex cu dorinta de a procrea. Sau, mai bine zis, considera ca dorinta de a face sex este normala si licita (iertare, juristilor) daca si numai daca are ca scop procreerea. Am intalnit ideea aceasta prosteasca in diferite forme si trebuie sa observ ca este una dintre ideile care sta la temeiul discriminarii homosexualilor.
De fapt, la fel ca verisorii nostri cimpanzeii si bonobo, oamenii fac sex pentru o multime de motive - peste 10 - intre care unul - valabil numai intre anumite varste si in anumite imprejurari - este facutul de copii. Oamenii fac sex:
- pentru a forma un cuplu
- pentru a pastra cuplul
- de impacare
- pentru a domina
- pentru bani sau pentru o mare diversitate de alte foloase
- de plictiseala
- din razbunare
- de curiozitate
- pentru a umili si supune (ce-i drept doar barbatii fac asta)
- etc
Doar daca suferi de o teribila ipocrizie sau daca ai stat de la 16 ani in vreo manastire poti zice fara sa rosesti ca omenii fac sex pentru a procrea. De fapt, statistic vorbind, sexul facut pentru a face copii este destul de rar iar cuplurile in care femeia are peste 40 de ani n-ar mai trebui sa-l faca deoarece riscul unui accident genetic sau de alta natura creste exponential dupa aceasta varsta.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca sexul la oameni are cu totul alta importanta sociala decat sexul la oi. Daca am fi oi am face sex doar in perioada de rut si doar pentru a face miei. Pentru oameni sexul este un foarte important instrument de socializare. Iar daca pe calea sexului si a sexualitatii socializam atunci, va intreb, ce importanta are ca unul/una alege sa socializeze cu persoane de acelasi sex sau de sex diferit si cum ii diminueaza aceasta optiune capacitatea de a fi un bun parinte?

Bineînțeles că asceților (de exemplu) le-ar fi foarte ușor să răspundă la această întrebare aducând o serie de argumente convingătoare, bazate chiar pe unele rezultate obținute prin metode științifice (și trebuie să recunoaștem că există și asemenea argumente).

De asemenea, e clar că „avangardiștilor” și „ultra-liberalilor” le-ar veni la fel de ușor de răspuns - dar în sens contrar - bazându-se tot pe argumente științifice.

În aceste condiții cred că tot ce scriem aici, unul sau altul, sunt doar păreri personale, mai mult sau mai puțin argumentate care izvorăsc mai mult din emoție decât din rațiune (în general văd că argumentele solide și obiective cam lipsesc din opiniile exprimate).

Sincer cred că întrebările puse sunt prea serioase pentru a putea fi deslușite pe acest forum unde de obicei lumea își petrece, de regulă, puțin din timpul liber pe care-l are.

Totuși, subiectul se pare că e interesant. :)

@Patrick_ Nu. Partile n-au cum sa aduca, una impotriva celeilalte, argumente stiintifice care se contrazic.Stiinta nu foloseste niciodata afirmatii care nu permit dovada contara a.k.a. "adevaruri" (daca o afirmatie nu poate fi ipotetic infirmata, nu tine de stiinta ci de credita, zice dl Karl Popper) ci doar teorii dovedite, iar acestea raman valabile doar pana cand o alta teorie este dovedita. In stiinta nu pot exista doua teorii concurente si egal dovedite. In plus, stiinta este unitara, omogena si consecventa. Ne putem inchipuii crestinii ortodocsi contrazicandu-se ad-infinitum cu catolicii privitor la cum a dispus Dumnezeu ca trebuie facuta crucea, fara ca vreuna din parti sa poata dovedi ca are dreptate.
Nu ne putem inchipui asa ceva cand vine vorba despre oamenii de stiinta.
In afara de asta mai exista un aspect care tine de logica si de drept: eius incubit probatio qui dicit, non qui negat. Cei care sustin ca dsexul cu persoane de acelasi sex ii afecteaza unui om, altfel bun cetatean, capacitatea de a avea grija de un copil, sau ca ii diminueaza copilului discernamantul pe care-l va dobandi la maturitate privind alegerea partenerului sexual, n-are decat sa faca dovada acestor fapte.
Problema este ca habotnicii cred ca exista in favoarea lor o prezumtie absoluta: homosexualitatea este un pacat de moarte; credinciosii moderati cred ca beneficiaza de o prezumtie relativa: homosexualitatea se poate transmite prin imitatie iar cei toleranti, putini cat sunt, nu le zic celorlalti ca prezumtiile (absolute sau relative) tin de drept, nu de realitate.

u.b.i.k. a scris:

In stiinta nu pot exista doua teorii concurente si egal dovedite.

Aș nuanța puțin această afirmație.

Odată trebuie spus că au existat (și există) teorii ale unor oameni de știință recunoscuți care pornind de la aceleași axiome conduc la rezultate diferite, fără ca cineva să poată pune la îndoială metodele și instrumentele științifice folosite de fiecare dintre aceștia.
Să nu uităm că au existat multă vreme (și cred că mai există încă) controverse cu privire la (de exemplu) natura materială sau energetică a luminii. Tot așa au existat și există controverse cu privire la diferite aspecte în matematica superioară, în medicină sau economie. Marii economiști și finanțiști ai lumii obțin mereu rezultate și estimări diferite pornind de la aceleași date.
Cu toate acestea nimeni nu pune la îndoială calitatea și metodele științifice folosite de către toți aceștia - fizicieni, matematicieni, medici, economiști, etc.

În al doilea rând se mai poate spune că o teorie științifică dovedită într-un anumit sens nu prezintă nici o garanție că va rămâne așa pentru vecie. Au fost nenumărate cazuri în care după mult timp în care un lucru era unanim recunoscut ca fiind adevărat a fost răsturnat prin noi descoperiri făcute.

Revenind la tema de discuție, după părerea mea ar trebui punctate două aspecte:
1. Problema cuplurilor de homosexuali rezidă în primul rând din faptul că nu este cunoscută fără echivoc și pe baza unor puternice dovezi științifice originea acestui comportament. Chiar și cei mai înverșunați habotnici recunosc până la urmă un adevăr dovedit științific (vezi de exemplu acceptarea oficială de către biserică a noilor tehnologii, a noilor descoperiri în domeniul medicinei, ale astronomiei,etc).
Din păcate cu privire la originea orientărilor homosexuale nu prea avem mare lucru dovedit științific. În pofida „liberalismului” global promovat în toată lumea în ultimii ani (și care nu face altceva decât să afirme egalitatea acestor oameni cu „ceilalți”) oamenii de știință se abțin de la afirmații tranșante cu privire la originile acestui comportament, existând încă teorii, bazate pe argumente destul de greu de combătut, care pun la baza acestuia chiar și cauze patologice.
După părerea mea, atâta vreme cât nu se va demonstra clar cauza - fie ea genetică, fiziologică, pshihiatrică sau socială - acești oameni vor fi văzuți ca fiind „altfel”, mai ales că este cât se poate clar că pentru cei mai mulți dintre ei orientarea lor sexuală nu ține neapărat de opțiunea lor.

2. Problema unor copii crescuți de asfel de cupluri, nu cred că are legătură neapărat cu dragostea, afecțiunea sau grija „părinților” pentru aceștia. E foarte clar că pot fi mult mai rău tratați copiii dintr-o familie „normală” în care părinții se bat, sunt consumatori de alcool sau au alte „devieri de comportament”.
Problema acestor copii constă în realitate în faptul că „părinții” lor sunt văzuți ca fiind „altfel” de societate (pentru motivele arătate la 1).
Deci, după părerea mea, ei au o problemă nu cu „părinții” ci cu societatea, iar pentru un copil cred că este la fel de traumatizant indiferent dacă acest gen de probleme vin din familie sau din societate.

Subiectul este oricum mult mai vast decât permite acestă discuție.
Rămân la părerea că nu se poate trage o concluzie tranșantă, rațională și fără nicio influență emoțională sau de prejudecăți, care să se bazeze pe argumente fără nici o fisură, cu privire la efectele viitoare asupra comportamentului social al adulților care au fost crescuți de astfel de cupluri.

Patrick_ a scris:

Problema acestor copii constă în realitate în faptul că „părinții” lor sunt văzuți ca fiind „altfel” de societate (pentru motivele arătate la 1).
Deci, după părerea mea, ei au o problemă nu cu „părinții” ci cu societatea, iar pentru un copil cred că este la fel de traumatizant indiferent dacă acest gen de probleme vin din familie sau din societate.

:yes:
Foarte adevarat.
Daca in fata unui judecator s-ar prezenta doua cupluri, unul heterosexual iar celalalt homosexual, egale in toate privintele si oferind conditii egale de crestere si educare pentru un copil solutia corecta si in interesul minorului ar fi ca acesta sa fie adoptat de cuplul heterosexual pentru ca in societate actuala copilul va avea mult mai putine probleme.

Inchei cu cateva cuvinte.
Faptul ca dupa deschiderea acestui topic am vazut ca afara de multimea de habotnici exista si destul de multi oameni toleranti imi da incredere ca suntem pe calea buna. Cine stie? Poate ca intr-o zi vom vedea afara de toleranta fata de oricare om diferit de noi chiar si un eveniment improbabil ca zeci de autocare cu olteni mergand la Miercurea Ciuc la sarbatorile secuilor iar secuii returnandu-le oltenilor vizita la sarbatoarea zilelor Craiovei.
Ah, era sa uit! Vorbesc de vizite facute fara bate de baseball, lanturi si alte obiecte contondente.