Buna ziua...nu vreau sa ma credeti ca o mama care am ura fata de tatal ,din potriva la ultima vizita o dus-o pe fetita in parca ,la plecarea lor am zis:nu vrei sa luati bicicleta?sau jucari de nisip?sau o minge?In locul raspunsului mi-a intors spatele a bagat fetita in lift si eu am stat in scra blocului ca fraiera cu ochii in soare si l-am auzit cum i-a zis la fetita ca miercuri iti aduce tata minge .Prefera sa aduca mingea de la tara de unde locuieste decit sa ia mingea de la mine .I-a spus fetitei ca eu nu il las sa iasa in parcul mare ,(cum poate sa creada cineva ca ii pot interzice eu asa ceva cind el are ore de vizita si poate merge oriunde timp de 2 ore.)Tot timpul gaseste ceva sa ii zica fetitei ceva impotriva mea ,Nu as vrea sa ma razboiesc cu el in tribunal ,costa bani (,mai bine ii investesc in altceva),as dori sa fie o intelegere cit de cit .El vrea sa se razbune pe mine pt ce am ales despartirea , prin copil .Va multumesc tuturor pentru sfaturi,si am sa raspund si mesajelor primite in privat .
Stimata doamna Camelia,
Prin simplul fapt ca aveti capacitatea sa-i permiteti tatalui sa plece cu fetita este un indiciu si pentru instanta cat se poate de evident ca nu aveti ura fata de tata.
Stimata doamna proastasatului,
Instanta urmeaza sa decida în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Ingradirea unui program de vizita in functie de pensia de intretinere platita de tata pare a fi totusi excesiva. Poate dansul face parte dintr-o familie instarita, si cu toate acestea strict raportandu-ne la salariul sau pensia stabilita este mica. Asta nu inseamna ca tatal nu poate oferi conditii foarte bune prin raportare la nevoile de ingriire si educare ale copilului.
Stimate domn,
V-as ruga din nou ca in masura posibilului sa nu deformati intelesul celor scrise de mine! Eu nu am militat pentru "ingradirea" programului de vizitare, ci pentru configurarea acestuia in raport de interesul copilului. Si anume: daca "pe hartie" caci nimeni nu se hraneste, imbraca, educa cu promisiuni, eventualitati, potentialitati etc, tatal, prin contributia sa, nu poate asigura nici macar un buget de hrana de calitate pentru minor, atunci programul de vizitare trebuie configurat in raport de realitatea constatata de instanta si prezentata de tata. Asta nu inseamna program "ingradit", ci modelat intre mese, asta daca tatal nu poate contribui nici macar cu echivalentul unei cutii de lapte pe zi (5-6 lei) si a unei paini (2-3 lei). Ori asta e realitatea si atunci atata poate tatal, si atunci se configureaza un program care sa nu priveze minorul de 3 mese de calitate, ori nu asta e realitatea si atunci trebuie re evaluata "dragostea parinteasca" si interesul copilului in a mentine relatii cu un parinte fara constiinta! Ca familia de provenienta o fi bogata sau saraca nu ne intereseaza. Cata vreme acestia nu contribuie obligati de lege la intretinerea copilului nu putem prezuma ca o vor face cand copilul se va afla la tata, si daca nu o vor face? cine va suporta consecintele? Copilul nu traieste cu promisiuni, ci cu realitati. In acest caz realitatea e de 250 lei per luna. Suma care asigura infometarea, situatie contrara binelui, nevoilor si interesului superior al copilului. Asa ca un program de vizitare de 2 ore pe zi, de X ori pe saptamana ar coincide perfect cu interesul copilului. Unde mai pui ca daca plateste copilului 250 lei/luna, adica 25%, inseamna ca tatal castiga 1000 lei/luna. La un astfel de "castig" si plata gazelor sau a electricitatii poate fi o problema, deci pot periclitata grav calitatea vietii copilului in ansamblul ei la tata acasa.
Cam asta as zice eu. Pentru cei care nu sunt onesti cu privire la cuantumul pensiei de intretinere trebuie sa inteleaga ca hotia are si consecinte nu doar "beneficii" . Transferul pe spatele celiulalt parinte a obligatiilor parintesti este nu doar o problema de constiinta si de lipsa de dragoste, ci si de consecinte nefaste asupra copilului. Sigur ca un parinte nu poate cat doi. Cel care resimte "hotia" este copilul. Viata lui are de suferit. Intr-o buna zi insa,copilul insusi va evalua aceasta "hotie" (acolo unde desigur e cazul) si asta cat de repede avand in vedere ce repede inteleg si se informeaza copiii astazi. Si atunci probabil ca tatal va sustine ca mama a alienat copilul si nu ca acesta a inteles evidenta!
Pai doamna atunci ce va faceti cu mamele care detin la fel, in acte, un salariu decent, sa zicem 2000 lei dar sunt sustinute in cresterea copilului de familia extinsa, oferind toate cele trebuincioase copilului? Mutati domiciliul la tata si ii acordati mamei un program de vizitare raportat la cei 500 lei pe care ii poate furniza dansa din acte? II spuneti ca e sanatoasa si daca vrea sa stea cu copilul sa faca bine sa-si mai ia un job pe langa actualul? Cred ca nu realizati absurditatea unor asemenea solutii ...
Nu as avea nimic impotriva. Copilul trebuie sa beneficieze de cele mai bune conditii posibil. Intre aceste conditii, zic eu, sunt: locuinta obisnuita a copilului, daca aceasta este una confortabila, parintele langa care a crescut si de care a fost ingrijit, daca parintele a dovedit ca este un bun parinte, s-a ingrijit cu adevarat de copil cu dragoste si competenta si copilul s-a atasat firesc de ea/el, familia extinsa care a dovedit ca ajuta la cresterea copilului (eventual si financiar in mod constant) situatia fiind insa una deja probata si de notorietate si nu una ipotetica, modelul de viata pe care parintele il ofera si nu in ultimul rand preferinta copilului, daca acesta are o varsta la care poate exprima o opinie etc.
Eu cred ca un rationament simplu ne ajuta sa distingem intre "o sa....." si "de X ani....". Si daca distingem astfel intre realitate si ipoteza atunci distingem si intre binele deja dovedit al copilului si eventualitatea ca cina ar putea sau nu sa fie furnizata de vreo matusa pe perioada in care minorul e la tata. Cu copiii si pe pielea lor nu facem nici experimente, nici aventuri!
Si nu in ultimul rand, este recunoascut la nivel de statistica mondiala ca o femeie castiga mai putin decat un barbat pentru acelasi job. Cata vreme mama castiga mai mult decat tatal, chiar si in conditiile in care aceasta se ocupa zi de zi si de copil si de casa si de job, se dovedeste un lucru simplu: mama isi intelege mai bine responsabilitatile de parinte si gaseste o modalitate de a se imparti cu rezultate mai bune, intre toate aceste indatoriri, deci este un parinte (nu in ultimul rand) eficient! In vreme ce tatal (barbat?) nu reuseste nici macar sa asigure o paine alba copilului sau. Asa ca se desprinde aceiasi concluzie: interesul copilului este mai bine servit de un parinte capabil, nu de unul nevolnic, care nu poate sa se intretina nici pe sine insusi (cu 1000 de lei ma refer), ce sa mai vorbim de un copil.
Eu inteleg ca dorinta suprema este sa am drepturi si minime obligatii (de preferinta zero!), doar ca a mai aparut si jurisprudenta care numai acorda "drepturi" pe paine. Copiii nu cresc cu teza parintelui care nu e lasat versus parintele care alieneaza. Usor usor intelegem ca un copil traieste nu cu vaiete mincinoase ci cu nevoi satisfacute. Pana se dumireste lumea se dumireste sigur copilul si vine cu rationamentele lui simple, din lumea lui, cu jucaria, vacanta, adidasii, bicicleta, cartea si vremea in care nu intelege diferenta de cost si utilitate intre o napolitana si lectiile de pian nu e departe. Si ma tem ca acestei realitati, inteleasa din ce in ce mai profund de copil, nu i se poate opune nici teza alienarii, nici numarul proceselor (ca dovezi ale iubirii parintesti).
avocatnet.ro explicăm legislația
proastasatului, utilizator
proastasatului