NERESPECTAREA PROGRAMULUI DE VIZITA

Domnule custodie, imi cer scuze daca am retinut gresit... au fost niste topicuri in care mai multi tati au aruncat cu niste obiecte tari in cei care nu sustineau neconditionat custodia comuna etc.
POate am retinut gresit, va rog sa ma iertati daca memoria mi-a jucat feste.

Eu nu sustin nici tatal si nici mama, eu sustin copilul, ca asa zice legea.
Am mai dat exemple din experienta mea de tati care au castigat incredintarea minorului si nu e scooul meu sa va conving sa ma angajati pe mine, ma si indoiesc de o compatibilitate in abordare, sincer.
Programele de vizitare nu sunt standard, ele sunt foarte elaborate, descrise pe una-doua pagini, cu conditii, situatii de echivalenta, tinut cont de programele si domiciliile partilor etc.
Scopul meu aici e sa arat cum "gandeste" legea...
Cum ar interpreta ea mesajele dv. daca ele ar fi actiuni si/sau cereri in instanta, cum ar vedea juzii aceste atitudini...
Nu spun ca desprind eu corect atitudinea sau caracterul celui ce scrie, dar pot spune cum ar parea aceste sustineri in fata unei instante.
Pentru asta sunt eu aici.

Toate aspectele care influienteaza copilul au relevanta in instanta, insa nu au rost in instanta lucrurile care ni se par noua a inlfluienta, dar care nu ne influienteaza decat propria atitudine, parere, mentalitate...
Copilul are importanta in instanta si pentru cel care ar face jertfe pentru copil, efortul se poate intoarce.
Daca insa dv. spuneti ca ati fost rational in adrese si oamenii radeau de dv., nu stiu ce sa spun, undeva se intrerupe un contact si nu-mi pot da seama unde.
UNdeva nu e o abordare detasata, e si normal sa nu fie detasata, ca nu cunosc parinte care sa fi fost detasat... dar asta poate dauna abordarii.
Apropo, nu e indicat pentru parinti (pentru niciunul) sa-si viziteze copilul in timpul orelor de cresa, gradi, scoala... Psihologic, dauneaza.
As vedea-o ca pe un lucru negativ aceasta incercare de a intra in viata copilului si cand nu-i face bine.

Repet intrebarile din mesajul anterior.
Sistemul nu cred ca il puteti inteege singur. Dar da, cred ca v-ar ajuta sa cereti explicatii despre el.

@RaresPopa
Va multumesc pentru raspuns.
Desi va apreciez efortul de a ne raspunde si de a ne face sa intelegem , si pe alocuri chiar si calitatea mesajelor, nu pot sa nu constat ca in mult prea multe puncte exagerati.
Nu stiu care este rolul si locul dumneavoastra in sistemul juridic, dar dincolo de pretioasele informatii pe care ni le dati, incercati sa aparati sistemul, si asta se vede, si cred ca am si eu dreptul sa imi manifest o minima rezerva in acest caz.

Sigur ca nu sistemul este de vina , pentru situatia in care se afla copilul meu .Sistemul trebuie doar sa gaseasca solutia de compromis cea mai adecvata, tinand cont de parghiile de care dispune, in contexut dat al separarii parintilor , nu are rost sa discutam in afara acestui context, chiar daca intelegem ca interesul "cel mai superior" al copilului este ca parintii sa ramana impreuna. Aceasta la modul general. In cazul meu particular sistemul, asa cum e el , bun sau rau, a adancit problema copilului meu, prin TRANSAREA dupa tiparele care il face sa functioneze, asa cum sunt ele , intelese sau ne-intelese de catre mine. Sa presupem ca as fi inteles cum functioneaza sistemul. Aveam vreo sansa sa obtin incredintarea , fara sa o acuz pe mama de lucruri extrem de grave ,adica sa mint cu nerusinare? Nu trebuie sa imi raspundeti mie , rapsundeti pentru dumneavoastra sau pentru ceilalti tatici, care sper sa inteleaga mai bine cum functioneaza sistemul si sa se foloseasca de el si de defectele lui . Chair prin intermediul minciunii grosolane.

Ati expus motivele pentru care considerati dumneavoastra ca orice ar demonstra un parinte ,
oricare ar fi acesta , nu se poate deduce ca interesul copilului este sa ii fie incredintat.
Pentru ca nu se poate prevedea viitorul . Aveti perfecta dreptate . In acest caz justitia totusi
trebuie sa ia o decizie. Transanta. Si oricum ar face va dezavantaja unul dintre parinti. Foarte adevarat.
Intrebarea mea insa, la fel de simplista, este, de ce intr-o proportie covarsitoare parintele dezavantajat este
tatal? O intrebare , simpla, la care , nu am putut sa deduc un rapsuns rational din toate mesaje
dumneavoastra. Asta ma face sa "refuz" sa inteleg sistemul.
Dealtfel cum as putea sa inteleg sistemul daca dumneavoastra sustineti ca "dreptul parintilor de a-si creste si educa copiii potrivit propriilor convingeri este un drept fundamental garantat de aproape toate tratatele internationale in matarie" , iar una dintre parghiile pe care le are sistemul la dispozitie prevede ca "parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul pastreaza dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala" . Este o diferenta flagranta de nuanta intre modul cum trebuie sa inteleg eu sistemul si parghiile prin care acesta actioneaza, pentru ca intre "a-ti creste si educa copilul potrivit propriilor convingeri" si "a veghea la cresterea lui", nu exista nici un fel de echivalenta.
Pe de alta parte , nu stiu daca dumneavoastra sunteti parinte, dar ii intreb pe toti parintii de pe acest forum, divortati sau nu, daca considera ca un parinte poate sa dea crestere si educare unui copil,
"potrivit propriilor convingeri" interactionand cu acesta doar 4 zile pe luna (in cel mai fericit caz) .

Incercati sa prezentati custodia comuna DOAR ca pe o arma pusa de lege la dispozitia parintilor de rea- credinta , care vad in aceasta o posibilitate de santaj a celuluilalt parinte. Cu alte cuvine , considerati ca unul dintre parinti crede ca prin obtinerea custodiei comune il poate determina pe celalalt sa se intoarca la el !
Custoida comuna este o alternativa mult mai buna pentru copil decat custodia unica , si nu o spun eu ci toate studiile care au stat la baza schimbarii legilor in tarile in care a fost implementata. Ea nu este implememtata "la scara larga", nu pentru ca sistemele juridice aleg aleator un numar de cazuri restrans in care sa se aplice, si pentru restul cazurilor aplica varianta clasica, ci pentru faptul ca insusi parintii nu o cer, sau nu stiu sa isi configureze viata de dupa divort de asa natura incat aceasta sa fie posibila inspre interesul copilului si nu inspre interesul parintilor. Dar acolo unde parinti au intelepciunea sa tina cont de aceste aspecte , obtin foarte usor custodia comuna.

Cu regert realizez ca o institutie atat de importanta pentru societate precum familia, inca mai traieste in "evul mediu" .Dar chiar si asa sa fie , si aceasta institutie a intrat odata cu tara in Uniunea Europeana. Ce este de facut? Sa asteptam sa se schimbe societatea de la sine si apoi sa venim cu instrumentele adecvate schimbarii, sau sa ii punem la dispozitie acele mecanisme prin care sa o ajutam sa inteleaga ca trebuie sa se schimbe?
Domunle RaresPopa, rata divorturilor se apropie de 50% , si daca o tinem tot asa, vom deveni incurand o tara in care copii vor fi crescuti si educati exclusiv de mame. Pentru ca vedeti dumneavoastra, daca o latura a familiei traieste inca in evul mediu, o alta latura s-a adaptat foarte bine vietii moderne si nu mai considera familia si valorile ei atat de importante precum erau considerate odinioara.

Dincolo de toate acestea, mesajul pe care il duc cu mine in societate , asa cum e ea din "evul mediu" sau din "evul avansat" este urmatorul : Tatilor, oricat de bine v-ati intelege cu mama copilului in timpul relatiei, NU va ocupati de copil. Este cea mai buna protectie pe care o puteti oferi copilului vostru in caz de divort!
Pentru ca asa functioneaza sistemul si asa va vrea!

@custodie.comuna
Nu inteleg de ce era nevoie sa faceti afirmatia aceea ca apar sistemul. Incercati cumva sa ma puneti intr-o lumina proasta? Sa inteleg ca cine nu e cu noi e impotriva noastra?! Mai precis credeti ca eu sunt un "dusman al poporului", un "gardian" al sistemului "criminal" care-i oropseste pe tatici? Urmeaza clar si indemnul revolutionar: "Tatici dint toate tarile unitiva!!!"...

Sincer nu inteleg demersul dumneavoastra. Doriti realmente sa gasiti solutii la problemele dumenavoastra sau va face placere sa pozati in victima?

Sistemul juridic si institutiile lui nu au fost create pentru a se potrivi ca o manusa cuiva anume ele trebuie sa raspunda unei necesitati sociale, adica modeleaza un fenomen de masa. Nu exista un sistem juridic perfect care sa functioneze la punct si virgula pentru orice caz concret. Intotdeauna o relementare legala are si avantaje si dezavantaje. Solutia pe care dumneavoastra o propuneti are si dezavantaje iar ele trebuie cantarite in contextul social romanesc. Transplantul juridic irational s-a dovedit de multe ori de rau augur in istoria romaniei atunci cand el nu corespundea realitatilor, iar realitatea are multe fatete nu una singura. Educatia si cultura juridica a unui popor sunt esentiale atunci cand vorbim de schimbarea sistemului juridic. E foarte usor sa publici legi, hartia suporta orice, mai greu e cu punerea lor in practica.

Dreptul fundamental la care am facut referire este reglementat si de Constitutia Romaniei la art. 29 al. (6) "Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.". Din exprimare deducem ca acest drept se exercita in solidar de catre cei doi parinti si nu individual. Nu exista solidaritate nu exista solutie satisfacatoare. Deci acest drept nu este unul individual el se exercita in solidar cu celalalt sot.

@RaresPopa
Din raspunsurile dumneavoastra precum si ale doamnei avocat AVLIL imi dau seama ca am o problema cu transmiterea mesajelor.

Chiar daca aparati sistemul nu stiu de ce v-ar considera cineva de aici un "dusman al poporului" . Dumneavoastra il aparati, eu il atac. In acest fel, ar trebui sa rezulte o discutie contradictorie constructiva , dar se pare ca nu reusim sa ne decodificam reciproc mesajele.
Daca inteleg modul de functionare al sistemului nu inseamna ca trebuie sa fiu deacord cu el.Poate ca multi am inteles sistemul comunist, dar cati am fost deacord cu el?
Pe mine, schimbarea regimului comunsit m-a prins in liceu .Chiar cu un an inainte de revolutie o profesoara , ne tinea o predica , cum ca in acceptiunea ei toate tarile vor ajunge la un moment dat la comunism . Aceiasi profesaora imediat dupa revolutie, ne-a spus ca "la un moment dat, cu toti vom regreta ca nu am fost si noi acolo langa tinerii care au luptat in revolutie". O schimbare de optica intervenita odata cu schimbarea sistemului . Problema e ca, mie de fiecare data mi s-a parut foarte convinsa de ceea ce spune.....

"Taticii din toate tarile..." s-au unit demult....mai mult sau mai putin dupa cum sistemul i-a obligat sau nu....

Daca doream sa pozez in victima ma retrageam demult. Cum zeci si sute de tati care s-au multumit cu a se considera "victimizati" (greseala lor, defapt , nu au inteles functionarea sistemului) si s-au retras demult.
Puterea de a lupta imi este data de insusi suferinta copilului meu.
Imi dau seama ca m-ati inteles gresit. Eu nu vreau sa obtin copilul PRIN intermediul si folosindu-ma de suferinta lui, ci TOCAMI datorita faptului ca il vad cat de mult ma iubeste si cat de mult sufera. Abordarea poate fi de orice tip cata vreme NU presupune minciuni grosolane , si cata vreme e una viabila care sa imi ofere sanse reale nu iluzii.

Chair daca aveti cea mai mare dreptate din lume domnule RaresPopa eu tot "refuz" sa inteleg sistemul, pentru ca daca il inteleg asa cum l-ati creionat dumveavoastra, inseamna sa pierd si ultima licarire de speranta.

Da, aveti perfecta dreptate, nu exista solidaritate, nu exista solutie satisfacatoare, si, de cele mai multe ori, desi "dreptul" de care vorbiti , nu este unul "individual" , tocami parintele care stiiindu-se protejat de modul cum functioneaza sistemul se opune vehement solidaritati, este "premiat" cu exerciatrea individuala a acestui drept!

custodie.comuna a scris:

Aveam vreo sansa sa obtin incredintarea , fara sa o acuz pe mama de lucruri extrem de grave ,adica sa mint cu nerusinare?

Da, cu siguranta da. Daca procedati diligent de la bun inceput.

[...] justitia totusi trebuie sa ia o decizie. Transanta. Si oricum ar face va dezavantaja unul dintre parinti.

Nu intereseaza ce avantaje si/sau dezavantaje au parintii, ne intereseaza copilul si atat.
Nu e despre dv., nu e despre sotie, e numai si numai despre copil. Inca nu vad ca ati inteles atata lucru.

Este o diferenta flagranta de nuanta intre modul cum trebuie sa inteleg eu sistemul si parghiile prin care acesta actioneaza, pentru ca intre "a-ti creste si educa copilul potrivit propriilor convingeri" si "a veghea la cresterea lui", nu exista nici un fel de echivalenta.

NU e de nuanta, e chiar de esenta. Nu are legatura educarea conform cu propriile convingeri si vegherea...
E clar: parintele care are copilul incredintat are si rasounderea pentru actele/faptele minorului, dar si dreptul sa il educe. Ca altfel nu e corect pentru el.
Celalalt parinte are dreptu de a se informa, de a sti, de a cunoaste. Atat, iar el nici nu raspunde pentru faptele minorului.

[...] un parinte poate sa dea crestere si educare unui copil, "potrivit propriilor convingeri" interactionand cu acesta doar 4 zile pe luna (in cel mai fericit caz) .

Nu asta e scopul parintelui care vegheaza, vegherea nu inseamna formare, nu inseamna educare, cat e de dificil de inteles, ca nu stiu cum sa va mai explic...
Sincer, consider ca parintele care are dreptul de a pastra relatii cu minorul nu are dreptul nici sa incerce sa-i schimbe opiniile induse de celalalt parinte, nici sa impuna alte modele comportamentale etc.
Inca legea nu prevede asa ceva, aveti un avantaj. Pe care nu il folositi.

Oricum, eu doresc sa va ajut in demersul dv, insa va incapatanati sa va certati cu un alt user decat sa-mi furnizati informatii care sa ma duca spre un potential ajutor catre dv.
Va doresc suces si ma retrag aici din subiect, asa cum m-am retras si din altele.
Nu obtinerea unei solutii e scopul dv aici, din pacate pentru copil. :((

Custodia comuna e o prostie menita sa avantajeze orgoliile unor parinti in dezavatajul ruperii sufletului unpor copii.
Aceasta de mai sus e o afirmatie fara argumente, asa cum ati facut si dv., si sper ca o sa o apreciati la fel de mult ca pe propriiel dv. afirmatii fara suport.
Daca astfel considerati dv. ca veti convinge, inseamna ca sunteti convins de afirmatiile mele. Ca sunt la fel de nesustinute ca ale dv.
Daca nu sunteti convins, inseamna ca nci dv. nu veti convinge, e simplu.

Rares, noi nu discuta, aici de soti, concbini sau prieteni buni, ci de un copil cu doi parinti.
Odata despartiti, parintele caruia minorul ii e incredintat va raspunde pentru minor, deci el singur va asigura educatia copilului. Celalalt parinte nu raspunde pentru minor, deci nu intra in acel articol, nu e solidara exercitarea dreptului... etc.