Divort cu minori

multumesc. asta incerc sa demonstrez acum, prin avocat. nu am gasit o persoana comuna, dar o sa analizez ideea si caut.

inca un sfat, in seara asta am fost sa vizitez copii si informat mamica de actiunea civila si cererea de custodie, inclusiv de arestarea din familia lor.

Moment in care au inceput tipetele si amenintarile verbale, de genul "sa am grija de acum incolo", "o sa te bat", participand copii la aceasta cearta adhoc.

Eu nu am alimentat cearta, am solicitat lamuriri cu privire la amenintari si rugat sa nu lasam agresiunea verbala si tipatul de fata cu copii (care plangeau speriati).

In tot acest timp telefonul meu din buzunar era reportofon, inregistrand toata scena.

Frica de amenintari nu stiu daca am, cel care m-a amenintat este cadru militar si ruda cu sotia si membru al acelei case (copii cresc in preajma lui) , aceste inregistrari se pot utiliza ca proba privind mediul si felul cum sunt tratat?

Sa va spun cum imi apare mie, ca avocat, situatia prezentata: ambii va faceti rau. Va raniti copiii. Ambii gresiti si gresiti atat de des, ca nici nu cred ca se poate determina in ce masura sunteti unul mai vinovat ca altul. Ambii veti cheltui cu avocati si veti risipi nervi si timp care niciodata nu va fi rasplatit.
Demonstratul de chestii partenerului se traduce in greseli repetate fata de copii. Orgoliul, aratarea dreptatii, invingerea adevarului absolut, astea nu sunt retete de crescut copii, ci de distrus.

Cereti ajutor la un psiholog si, mai ales, incercati sa va uitati putin la copii, sunt copiii dv., sunt bucata din dv., nu-i mai raniti atat cu scandaluri inutile.
Auzi, sa mergi la copiii si sa informezi mama... sa ai reportofon... sa vezi rudele vinovate de scandal... sunt copiii dv. si ai mamei, nu ai rudelor. Ei nu au o datorie absoluta de protectie a copiilor aceia, dv. si mama aveti, dar si voi ati uitat de ea!
Cum nu ati alimentat cearta? Ce inseamna ca ati cerut lamuriri despre amenintari? Scopul dv. era sa vedeti copiii sau sa va faceti probe pentru dosare? Cand copiii erau speriati, ma asteptam sa citesc despre cum dv. si mama ati incercat linistirea spiritelor, despre cum ati luat copiii in brate si v-ati retras, despre cum le-ati spus ca nu e nimic vina lor, ca uneori adultii gresesc mai rau decat copiii.

Imaginati-va in locul lor. Imaginati-va un batranel de 148 de ani, cu nevoie de a fi ingrijit, stand la Copilul 1 si Copilul 2 venind in vizita cu cearta de reportofoane si amenintari, cu rude strigand ca mosul e mai bine ingrijit la celalalt, ca ei, copiii dv., o sa-si faca si-o sa-si dreaga unul altuia si dv., intr-un colt, plangand. Ascultand cum vorbesc despre mostenire si cum urla despre dragostea de fiu... cum se bat care va iubeste mai mult. Cum se ranesc si va ranesc.
Viata pe care o aratati copiilor dv. e viata pe care o vor urma. Ceea ce faceti acum, amandoi, e educatie. Asa ii invatati sa se comporte cu oamenii mai slabi decat ei.

Succes, insa va sfatuiesc foarte tare sa schimbati atitudinea. Pe amandoi va sfatuiesc.

Si va rog, cand mergeti la copii mergeti la ei. cand doriti sa informati mama de ceva, solicitati mamei o intrevedere. Nu amestecati ciorbele, pentru binele copiilor.

mda, eu am cerut un sfat legal. Nu un psiholog. Inteleg ce spuneti, dar "doua monologuri nu formeaza un dialog".