Minor care refuză să meargă la școală și are probleme de comportament după ce a aflat că este adoptat: cum am putea rezolva situația? Am ajuns la capătul răbdării și al înțelegerii
Buna ziua. Ne confruntam cu urmatoarea problema: avem un copil pe care l-am adoptat in anul 2000 (a fost adus acasa direct din maternitate). Noi am dorit sa amanam cat mai mult momentul in care o sa-i spunem adevarul , adica sa fie colo catre majorat. Dar bineinteles ca soarta a vrut ca lucrurile sa decurga cu totul altfel, asa ca in urma cu un an jumatate i-am spus adevarul, deoarece ne-a fost teama ca va afla din alta parte.
Din acel moment relatia noastra s-a schimbat; - in primul rand ne-a reprosat ca mai bine nu i-am fi spus, iar mai apoi s-a distantat tot mai tare de noi. Am urmat sedinte de consiliere psihologica (impreuna toata familia) dar a refuzat sa participe mai mult de 2-3 sedinte. Pe masura ce timpul a trecut a inceput sa nu mai asculte, sa refuze sa invete si sa mearga la scoala.
Acum este in clasa a 9 a , la un liceu la care el si-a dorit sa mearga , are peste 100 de absente si se pune problema mutarii disciplinare , (oricum ramane repetent cu media 3 la purtare).
Pleaca de acasa la scoala, si numai acolo nu ajunge . La orele la care participa, din cand in cand, nu scrie, nu raspunde nimic, sfideaza pe toata lumea cu nepasare. In ultima vreme pleaca de acasa fara sa anunte. Refuza sa vina noaptea acasa si/sau sa spuna la cine este.
Am incercat toate metodele (rasplata pt fapte bune, pedepse-restrictii internet, telefon) orice, sa ajungem la o intelegere dar nu am reusit s-o scoatem la capat. In lipsa noastra aduce persoane straine in casa, fara sa ne anunte, cu toate ca a fost rugat si atentionat in privinta asta de nenumarate ori.
Am ajuns la capatul rabdarii si a intelegerii.
Acum i-am oferit alternativele:
* merge la scoala si se tine de invatatura asa cum facea inainte
daca nu:
* in Iulie face 16 ani - sa se angajeze (cu acordul nostru)
*daca nici asta nu vrea, atunci e liber de tot, sa-si traiasca viata dupa bunul lui plac, dar nu alaturi de noi.
L-am mai atentionat ca: daca mai pleaca de acasa fara sa anunte si refuza sa vina noaptea acasa, schimbam yala si nu-l mai primim.
Va rog sa-mi raspundeti in ce fel noi, ca parinti putem fi raspunzatori,daca refuzam sa-l primim inapoi (atunci cand va binevoi sa vina acasa), sau in cel mai "negru scenariu" daca alege varianta de a pleca de tot . Va multumesc.
Fara sa fac drept penal, din logica, reiese ca daca pruncul abandonat se duce la spital cu o julitura/indigestie si-l intreaba medicii unde-i mama/tata? si el spune ca au plecat, acesta e obligat sa contacteze Directia care informeaza procurorul. Acesta, fara vise, dar si fara o plangere prealabila, poate sa dispuna o cercetare.
Asta inseamna din oficiu, ca afla si dispune cercetarea fara ca cineva sa faca o plangere cu subiect si predicat, nu inseamna nici vise si nici globuri de cristal.
ContSters257745
Utilizator 2din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Da, Avlil, Discutam strict pe cazul in speta, in care "pruncul" are 16 ani. Asadar, indiferent daca se duce el atza la politie sau cine stie cine afla ca a fost "abandonat", va avea un rol activ in sustinerea infractiunii de care s-ar face vinovati parintii lui.
Bun. Si apoi...ce va fi? Vor fi trimisi parintii la temnita grea si pruncul, institutionalizat? Asta daca procurorul, prin nerabdarea care-l caracterizeaza cu privire la aceste cazuri, nu o sa urle la "prunc" sa-si bage mintile-n cap.
Buna ziua, ma confrunt cu aceeasi problema ca si dumneavoastra, as putea spune ca povestea este identica, doar la cativa ani diferenta. Al nostru are 16 ani jumate , abia am trecut de clasa a 9 a, dar acum intr-a zecea nu s-a dus cred ca nici o zi la scoala. La fel am incercat toate metodele. La noi a aflat de adoptie - este copilul nostru de la 3 luni - inainte de capacitate si de atunci este in cadere libera. M-ar ajuta mult daca as putea lua legatura cu dumneavostra. va multumesc
Faceti putin pauza cu scoala aia si lasati presiunea aceea deoparte, concentrandu-va pe starea lui sufleteasca, pe relatiile de familie. Cautati un psiholog care sa inteleaga starea copilului si care, cu el prezent sau absent, sa va invete cum anume sa-i recladiti increderea in iubirea parinteasca.
Pentru a lua legatura cu alt user, puteti incerca sa ii scrieti un mesaj privat. Totusi, in situatia de fata, aveti in vedere ca acest user nu s-a logat pe acest sait de circa 3 ani.
Buna ziua dna avocat si multumesc mult pentru raspuns, dar m ar fi ajutat enorm o adresa de email.O sa incerc in mesaj privat. O mentiune doar - evitati sa dati sfaturi in aceasta problema - daca nu traiti zilnic acelasi calvar ca noi. Te trezesti de dimineata si te intrebi, azi ce ma mai asteapta, cand in urma cu cativa - de 3 ani suntem asa - totul era normal si frumos si cu rezultate exceptionale la scoala. Din pacate in Romania nu exista nimic care sa te ajute, daca nu as fi gasit site-uri americane specializate in asa ceva cred as fi innebunit de mult sau poate l as fi dat afara din casa deja. Acolo discuta problemele doar cei in cauza. Nu exista comparatie decat cu cel care trece prin aceeasi situatie si cea ce am gasit aici la dvstra este identic.Multumesc inca o data.