Inregistrare convorbire telefonica privata

Din pacate razboiul a inceput in momentul in care am intentat procesul. Din acel moment a inceput sa monteze copilul impotriva mea si a familiei mele.
Evident ca fix asa am facut: ca sa-i demonstrez ca nu avea copilul nimic si nici nu plangea, i-am trimis o poza imediat. Raspunsul ei a fost ca se bucura ca nu mai e trist copilul si ca nu mai plange.
Oricum as face, nu-i convine si gaseste subiecte de cearta (pentru ca am invocat alienarea parentala la proces, acum se focuseaza pe logodnica mea, in sensul ca manipuleaza copilul impotriva ei).
Din aceasta cauza vreau sa evit, pe cat posibil, orice contact cu ea si, in cazul in care nu se poate evita, acesta sa se intample cu martori sau sa fie inregistrat.
Pentru ca altfel ma trezesc iar la politie cu motive inventate sau cu declaratii mincinoase la proces.

Cu acordul celeilalte persoane fara dubiu aveti dreptul de a inregistra convorbirea telefonica.

MashaD a scris:

Din pacate razboiul a inceput in momentul in care am intentat procesul. Din acel moment a inceput sa monteze copilul impotriva mea si a familiei mele.
[...]
Oricum as face, nu-i convine si gaseste subiecte de cearta (pentru ca am invocat alienarea parentala la proces, acum se focuseaza pe logodnica mea, in sensul ca manipuleaza copilul impotriva ei).

Daca ce spuneti dvs e adevarat (adica razboiul a inceput in momentul in care ati intentat procesul) atunci nu aveati cum sa invocati alienarea parentala la proces.
Daca ati invocat alienarea parentala in conditiile in care aveati o relatie ok cu mama copilei ... ati cam pornit razboiul si culegeti roadele. Si nu le culegeti doar dvs ci le culege si un copil de 3 ani.

Oricum ar fi, aveti o relatie conflictuala de pe urma careia sufera fetita dvs.
N-o s-o rezolvati nici la judecatorie, nici la politie.
Incercati la mediere. Sau la consiliere.

Nu am dat toate detaliile situatiei si din aceasta cauza probabil considerati ca acest "razboi" este inceput de catre mine.
Din pacate, am ajuns la proces tocmai din cauza relatiei defectuoase cu fosta sotie, care se folosea de copil pentru a-si rezolva ea propriile treburi ( de genul, ia si tu copilul ca eu am treaba: vreau sa plec la munte cu iubitul, in cluburi, etc) si au fost situatii in care nu mi-a dat copilul conform programului din conventie si nici cu politia nu am reusit sa-l iau (nu am apelat si la executor ci am intentat procesul).
In urma acestui incident am apelat si la Protectia Copilului pentru monitorizarea programului din conventie cat si la consiliere psihologica ( a copilului, initial, insa psihologul dupa ce a discutat cu noi, parintii, a concluzionat ca nu are copilul nicio problema).
Alinearea parentala o pot invoca atata timp cat domiciliul este la mama iar copilul este montat impotriva mea.
Altfel decat in instanta nu am cum sa opresc procesul de alienare din partea ei, care este in toi. Copilul este grav afectat in ceea ce ma priveste (atat fata de mine, fata de mama si fata de logodnica mea) si nu am cum sa remediez situatia decat prin instanta. Consilierea ar fi doar un pas pe care fosta mea sotie l-ar accepta, insa nu va rezolva nimic deoarece ea nu vrea sa negocieze absolut nimic. Ori ca ea, ori deloc.
Comportamentul ei fata de copil este ca si cum ar avea autoritate parinteasca exclusiva (doar ea duce copilul la ce medic vrea ea, fara sa ma consulte, accesul meu la programul de la gradinita e limitat pe motiv ca ei au contractul semnat cu mama, programul de la gradinita il modifica fara sa ma anunte, etc). Insa atunci cand copilul zacea acasa cu febra si gastroenterocolita, ea era prin cluburi, de l-am dus eu de urgenta la spital pentru ca m-am dus intr-o zi in vizita la gradinita si mi s-au plans educatoarele de starea copilului.
Acestea sunt doar cateva exemple , insa sunt multe altele stranse in 2 ani de cand am divortat si care m-au adus in situatia de a-i intenta procesul.

Nu consider nimic, caci nu va cunosc, nu cunosc copilul si, in general, nu stiu decat ceea ce ati scris dvs aici, iar asta e prea putin ca sa ma apuc sa judec cine ce a inceput.
Am subliniat doar ca din mesajele dvs reiese ca nu aveti o imagine foarte clara asupra situatiei in care sunteti. Ceea ce e normal, intr-o anumita masura, pentru ca sunteti in mijlocul situatiei si nu puteti sa o priviti din exterior.

Nu vad nici o problema in faptul ca mama apeleaza la dvs sa luati copilul atunci cand are probleme (chiar daca dvs nu va par motive serioase - mers in cluburi si plecat la munte cu iubitul sunt niste activitati foarte normale) - ba chiar este un argument impotriva alienarii despre care vorbiti.
La fel nu vad nici o problema ca ati dus copilul la spital, desi nu mi-e foarte clar daca l-ati luat de la gradinita sau zacea acasa.
Accesul la gradinita nu e o problema pe care sa o rezolvati cu mama ci cu reprezentantii gradinitei.
Politia nu cred ca avea cum sa va ajute, ba mai mult s-ar putea sa va sperie copilul si sa ajungeti la alienarea despre care vorbeati, insa ati purta mai mult de jumatate din responsabilitate pentru ea.

Alienarea NU se rezolva in instanta. Niciodata. Nici o instanta nu va putea sa reglementeze mesajele pe care un parinte le transmite verbal si non-verbal copilului sau.

Din nou, nu va judec si nu incerc sa va acuz de ceva, doar va atrag atentia ca, daca nu ati fi atat de pornit, ati vedea ca ajungeti la niste concluzii care nu sunt logice. Cel putin in expunerea de aici.

Consilierea o recomandam pentru dvs, nu pentru mama si nici pentru copil.
Dvs puteti sa schimbati felul in care relationati dvs. Nu puteti (si nici nu aveti de ce) sa o schimbati pe mama.
Insa, daca va propuneti obiective clare (de genul vreau sa fiu la curent cu starea de sanatate a copilului meu), le puteti obtine.

Cel mai probabil veti pierde actiunea in instanta pentru ca nu aveti motive suficiente sa schimbati domiciliul copilului.
E posibil sa obtineti un program mai extins insa nu pe calea pe care ati pornit-o.