Inregistrare convorbire telefonica privata

Din tot ce descrieţi aici, se vede că dvs. încă nu v-aţi despărţit sufleteşte de fosta soţie, deseori, iubirea se transformă în ură.
Nu puteţi invoca alienarea parentală, alienare este atunci când copilul refuză vehement să vă vadă, vă adresează cuvinte urâte, îi este frică de Dvs., dar şi aceste reacţii le poate avea dacă a avut trăiri neplăcute în timpul petrecut la dvs., nu numai din cauza "montării împotriva dvs." de către mama. În fapt, această montare nu există, din moment ce doamna vă solicită să petreceţi timp suplimentar cu fetiţa, iar mersul cu Poliţia să luaţi copilul , chiar dacă aveţi dreptul, traumatizează copilul. Şi dacă aţi fi împreună, sunt momente când copilul nu are dispoziţia să plece în parc sau la teatrul de păpuşi sau sunt momente când este bolnav.
La fel, dacă la grădiniţă mergea mama înaintea dvs., ei i se plângeau educatoarele de starea fetei.
Totuşi, dvs. cum vedeţi colaborarea? Doamna să vă descrie fiecare mişcare? Care-i problema că într-o zi, a scăpat mai repede de la serviciu şi a luat acasă copilul? Dacă vă sună prea des, e bai, dacă nu vă anunţă, e iar bai!
Sincer, cheltuiţi bani şi timp fără nici un folos, părerea mea.

Din pacate, situatia sta fix invers: fosta mea sotie ma uraste (considerand ca motivul divortului a fost doar din cauza mea, nu intru in detalii si despre acest subiect) si se razbuna prin copil pe mine.
Alienarea parentala a inceput dupa ce am fost sa-mi iau copilul cu Politia de la fosta sotie si, mai ales, dupa ce am depus actiunea in instanta.
Alienarea este de forma: ii spune fetitei noastre sa nu ma bage in seama (ne-am intalnit la spital si in prima faza fetita s-a bucurat ca ma vede si dupa cateva vorbe ale mamei la urechea ei, nu m-a bagat in seama) si este doar un exemplu, mai sunt pe langa acesta multe alte astfel de situatii.
Timpul pe care mi-l solicita sa-l petrec cu fetita era inainte de proces, si da, evident ca ma bucuram sa stau mai mult timp cu copilul, insa totul a devenit o bataie de joc, daca de ex, nu-i raspundeam la telefon fix in momentul in care ma suna (pt ca aveam grija de copil, nu pt ca nu doream) imi suna toata familia si imi trimitea mesaje de amenintare ca vine cu politia sa ia copilul (desi ea mi-l daduse pt ca avea treaba).
Legat de programul de la gradinita, nu este nicio problema daca l-a schimbat, e normal sa-l schimbe dupa programul ei, in functie de cum scapa de la serviciu, ceea ce nu e normal si nici legal este sa ia din timpul pe care copilul in petrece cu mine: daca eu vinerea la ora 17.00 trebuie sa iau copilul, conform conventiei, fosta sotie imi zice sa-l iau la 19.30 pt ca ea a modificat programul si nu pot interveni peste programul prescolar al copilului. Adica incalca si conventia si nici interesul superior al copilului nu ii este primordial.
Este o diferenta intre a ma suna ca sa ma informeze cu privire la copil (care ii este programul de la gradinita, starea de sanatate, sa-mi trimita poze, etc) si a insista cu telefoane de ingrijorare ca stie de copil 1 zi cat sta la mine (in conditiile in care, ma repet, a stat cu copilul bolnav in casa si l-a trimis si la gradinita si ea se ducea prin cluburi, dar fix cand e la mine, o apuca ingrijorarea suprema).
Colaborare amiabila din partea ei nu exista, singura varianta este sa fac doar cum vrea ea, sa-i accept conditiile abuzive (am dreptul si la vizita la domiciliu copilului, insa mi-a spus ca vizita inseamna sa vin sa pup copilul si atat).
Ca sa nu mai spun daca o vede pe logodnica mea cu copilul in brate, turbeaza! Incepe sa o injure si apoi tot ea se duce la Politie si minte ca logodnica mea a amenintat-o ca o bate (in conditiile in care noi am apelat la cai legale, nu la mahalagisme d-astea - ne dadeam singuri foc la valiza?)

Am asa un sentiment ca si dvs ati turba daca v-ati vedea copila in bratele iubitului fostei sotii :)) si tatii nu au acelasi sentiment de atasament pentru copiii lor mici (n-am auzit de multi sa sufere de depresie post-partum - pentru ca n-au fost fizic legati de ei).
Iar asta se rezolva simplu - tineti dvs copila in brate, caci cu dvs are nevoie sa relationeze (figura materna are si acasa).

Iar faptul ca va suna cand e copilul la dvs si lasa copilul linistita la gradi nu inseamna decat ca are mai mare incredere in personalul specializat de la gradinita decat in dvs, ceva absolut normal, ele avand mai multa experienta cu copiii decat aveti dvs. In plus, cu ele (educatoarelel) nu are o relatie conflictuale asa ca are incredere ca va fi sunata si i se va cere o decizie pentru orice situatie pentru care inca nu a lasat instructiuni. Pe cand dvs .... nu va lasati controlat de dansa (si reactia dvs e tot normala, ca si a ei).

Pe de alta parte ... eu imi iubesc sotul si am incredere ca m-ar suna daca s-ar ivi o problema cand e singur cu copiii si ar face fix ceea ce i-as spune sa faca. Si totusi, il sun cam o data la 3-4 ore, desi la gradinita nu am sunat decat o singura data (si doar pentru ca lasasem copila plangand si am sunat sa vad daca s-a linistit) in 3 ani.

Stimate domn,

Chiar daca exista unele motive de ingrijorare in comportamentul fostei sotii, cel mai bine ar fi sa incercati sa la reglati pe cale amiabila. Exista si unele semne incipiente de alienare, dar intr-o forma extrem de usoara. Incercati sa vedeti daca ar fi de acord sa mergeti la consiliere parentala. Sunt parinti nerezidenti care nu au stat niciodata cu copiii lor si inca multi din cauza parintelui rezident alienator, asa ca trebuie sa admit ca problemele dvs nu par atat de grave si sper ca veti reusi sa le reglati prin consiliere, mediere etc. De obicei procesele nu fac decat sa aduca si mai multa tensiune si imposibilitate de conciliere.

Gresit! si fosta sotie si-a refacut viata, iar actual ei iubit (pardon, e si el logodnic dupa ce a auzit ca m-am logodit eu) e prezent la toate intrunirile noastre (spital, serbare copil, pleaca impreuna cu copilul in concediu) si sigur sta mai mult cu copilul meu decat stau eu, dar asta e situatia. Nu am avut niciodata nimic cu el, nu l-am jignit cu nimic, chiar daca fosta sotie l-a bagat la inaintare la spital si a pacalit copilul ca i-a adus bomboane ca sa-l pupe (si il chemase doar pt eu eram insotit de logodnica mea). E viata ei, are dreptul sa si-o refaca, la fel cum fac si eu. Dar atata timp cat eu am respect fata de omul de langa ea...asta cer si eu inapoi.
Nu e normal sa te joci cu mintea unui copil, si sa-l manipulezi impotriva altei persoane, doar pt ca ai tu frustrarile tale fata de pers respectiva (aici ma refera la logodnica mea). Ar trebui sa te bucuri ca fetita ta se intelege minunat cu logodnica fostului tau sot, ca e bine ingrijita si hranita si ca nu-i lipseste nimic, ca nu e usor in ziua de azi sa gasesti astfel de femei (care sa te accepte cu un copil dintr-o relatie anterioara).

E normal sa te ingrijorezi pt copilul tau, evident, si cu siguranta ca dc se intampla ceva grav cu copilul as suna-o imediat (ceea ce s-a si intamplat pana acum, a facut varicela cand era la mine, am fost la spital si am anuntat-o).
Dar nu inteleg dorinta asta de a suna, mai ales cand stie sigur ca deranjeaza ( de ex, sambata la 7 dimineata sau seara la 11.00) ma face sa cred ca nu e doar ingrijorare aici ci si rautate.