Refuzul minorului de a se intoarce la domiciliu dupa terminarea programului de vizita

Diana Munteanu, copilul fiind în Anglia, autorităţile de acolo aplică hotărârea în funcţie de legea ţării respective, adică pot face executare silită după regulile lor.Dacă acolo pot lua copilul cu mascaţii, îl iau, îl fac pachet şi-l trimit în Romania.Dacă nici la ei nu au voie să ia copilul cu forţa vor proceda după algoritmul lor.
Dvs. vă rămâne posibilitatea invocării răpirii internaţionale, aplicarea penalităţii pe zi întârziere în favoarea dvs., executarea silită a sumei finale de penalităţi, puteţi relua executarea silită dacă între timp nu s-a finalizat procesul din Anglia, puteţi face şi plângere penală tatălui pentru nerespectarea unei sentinţe judecătoreşti şi rele tratamente aplicate minorului prin abuz psihic grav asupra copilului, prin alienarea parentală, conform legii 217/2003 completate şi republicate, unde alienarea parentală este în categoria violenţei de familie grave şi se supune ordinului de protecţie, adică puteţi cere ordin de protecţie a copilului împotriva tatălui.Deci aveţi o mulţime de posibilităţi de acţiune. Conform noii iniţiative legislative, pentru fapta lui de a nu returna copilul, chiar împotriva voinţei copilului, este pasibil la închisoare până la 3 ani. Domnul va fi consiliat de psihologi judiciari, i se va face terapie, pentru că părintele care alienează e bolnav, e foarte bolnav psihic şi i-a transmis copilului boala sa. Dacă tata va fi încarcerat, copilul revine automat la dvs., dacă nu este dat în plasament de Protecţia Copilului.

againstPAS, nu exagerez deloc.
-a reţinut tatăl copilul după terminarea programului de vizită? DA.
-copilul spune că nu vrea să se intoarcă la mama? DA
-tatăl încurajează relaţia cu mama prin telefon, prin skype?NU
-a întrerupt tatăl orice legătură a copilului cu mama? DA
-a depus tatăl acţiune pentru stabilirea domiciliului copilului la dânsul? A depus, deci EL recunoaşte că vrea să mute copilul la el, nu copilul
-există antecedente de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti, prin acelaşi procedeu? DA

Ce argumente suplimentare doriţi, stimate domn? În toate cazurile de penalizare ale mamelor pe care le cunosc, ele s-au ocupat permanent de copii, uneori singure de la naşterea copilului, copiii sunt profund ataşati de mama, declară asta în faţa psihologilor, procurorilor, judecătorilor, au antecedente de violenţă în familie la care au fost martori sau victime, toţi aceşti copii au fost interogaţi de asistenţi sociali, de psihologi, au fost evaluaţi, consiliaţi, audiaţi de procurori şi judecători, de la vârste fragede, au fost supuşi executărilor silite, mamele au fost hărţuite cu procese civile, penale şi acum, sunt private şi de 33-50% din venit, toate astea pentru binele copilului , deşi copilul declară că nu vrea să plece cu tata.
Cazul Dianei Munteanu nu diferă cu nimic de cazurile de mai sus, iar sfaturile date concordă cu practica tăticilor susmenţionaţi :)

Mie personal nu mi se pare un caz de alienare. Dar sa vedem ce raspunde userul. Dar daca este si copilul este invatat de tata sa-si respinga mama, ar trebui sa se faca ceva. Este mai greu insa la 11 ani, tocmai de aceea ziceam ca trebuie sa se intervina din timp, pentru a nu avea cazuri ridicole in care copilul de 4 ani refuza sa plece cu tata, si mama se hlizeste de rezultat.
Cat despre restul afirmatiilor din nou nu va dau dreptate. Mamicile alientoare evita de obicei orice fel de evaluari, consilieri. Sau daca nu le evita si se constata ca acel copil a fost alienat, ei atunci clar au fost mituiti cei de la DGASPC. In orice situatie, ele au dreptate si refuzul copilului este pe deplin justificat de comportamentul tatalui. Si ce fac mamele alienatoare? Pai pe langa ca se distreaza copios si ridica din umeri ca ce sa-i faci nu vrea copilul, mai scriu din cand in cand pe forumuri ca sa blesteme sistemul asta.

againstPAS:

dacă se constata ca acel copil a fost alienat,

şi dacă se constată că acel copil NU a fost alienat, arătaţi-mi concret articolul de lege care permite altă măsură decât penalizarea rezidentului!
Deci raportul psihologului, indiferent de cuprins, este un act la dosar. Instanţa acţionează doar LA CEREREA CREDITORULUI şi are sarcina de a stabili cuantumul amenzii. Atât:

creditorul poate sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul in vederea aplicarii unei penalitati,

Instanta poate dispune aplicarea unor penalitati pe zi de intarziere. Sau poate respinge cererea tot pe baza acelui raport. Totodata, parintele rezident poate contesta penalitatile si cuantumul acestora pentru motive intemeiate. Adica cum ar fi luarea in considerare a raportului psihologului.

againstPAS, procesul de stabilire a penalităţilor nu are cale de atac.