Refuzul minorului de a se intoarce la domiciliu dupa terminarea programului de vizita

againstPAS, arătaţi-mi articolul de lege care trimite spre analizarea cauzelor refuzului copilului.
Legea e cât se poate de clară:În caz de refuz, se întocmeşte Proces verbal şi se trimite în instanţă, unde se va stabili consilierea psihologică pe o durată care să nu depăşească 3 luni, apoi, cu raportul psihologic, creditorul poate cere calcularea penalizării pe zi întârziere.Unde vedeţi că cineva analizează buna credinţă sau reaua credinţă?
Unde vedeţi în iniţiativa legislativă acelaşi lucru?mai mult, prezenţa psihologului este la latitudinea executorului, care acţionează la comanda clientului :) În schimb , apare posibilitatea ca mascaţii să intre peste copil şi să-l ia cu forţa.
Nu scrie nicăieri că dacă copilul plânge, leşină, are reacţii ciudate, se întrerupe executarea.
Nu scrie nicăieri că dacă persoana cu care este copilul îl îndeamnă să plece şi copilul nu vrea, acea persoană să nu fie amendată, regula e: refuz copil-persoană amendată.
Singurul spectator în toată tărăşenia asta este cel cu hotărârea în mână.

De ce consideraţi că în cazul Doina Munteanu, tata nu a alienat copilul, nu a denigrat mama? De unde aveţi convingerea că a vrut să trimită copilul la mama, dar n-a reuşit?Cum nu a reuşit?Avea obligaţia să convingă copilul, ce, minorul are discernământ?Păi nu avem hotărârea CC din 2003, invocată de dl. deputat în iniţiativa legislativă,în care scrie clar că minorul nu are drept de veto? Şi ce-i dacă s-a oupat el mai mult de copil în primii 9 ani? - există sentinţă judecătorească pe care nu o putem comenta, aşa-i? Sau afirmaţi că instanţele greşesc când dau hotărâri?Instanţele au stabilit clar că binele copilului e lângă mama, sentinţa trebuie executată, tatăl amendat, penalizat, denunţat penal, aşa e legal!

Ce aţi citit pe site-ul asociaţiei se referă la autoritatea părintească, nicidecum la programul de relaţii cu minorii.Dacă acel tată aflat la mii de km distanţă are program de vizită şi se prezintă la uşa copiilor, după ani de absenţă, beneficiază de aceleaşi articole de lege. Deci profitul de pe urma minorilor rămâne, deşi legea 272/2004 interzice folosirea minorilor pentru avantaje materiale proprii.

Martonze, din ce am vazut eu in instante, judecatorii (nu toti e drept) nu sunt imbecili si inteleg ce se intampla. Adica alienarea parentala cred ca am mai indicat se distinge in principal prin urmatoarele:

- relatia copilului cu celalalt parinte este considerata fara prea mare importanta, adica de genu, au mai crescut si alti copii fara tatal biologic, daca copilul nu vrea la tine asta e, nu avem ce mai face sau discuta
- parintele alienator considera ca, in cazul sau, aceasta relatie nu este benefica pentru copil, datorita caracterului deficitar al celuilalt parinte
- solicitarile din instanta mereu au de a face cu restrangerea legaturilor dintre copil si celalalt parinte
- parintele alienator nu accepta prezenta celuilalt parinte, chiar la evenimente importante pentru copil
- sunt cazuri in care programul copilului este incarcat cu diverse activitati scolare sau sociale, dar acestea nu fac decat sa impiedice relationarea copilului cu celalalt parinte: adica copilul e obosit de la scoala, se vede cu colegii nu vrea sa te vada
- nu exista aproape niciun contact al copilului in afara programului de vizita, parintele rezident neincurajand astfel de intalniri
- parintele alienator nu raspunde intrebarilor celuilalt parinte despre copil
- aparent, parintele alienator lasa pe umerii unui copil decizia de a relationa sau nu cu celalalt parinte (chiar la o varsta extrem de mica)
- parintele alienator vorbeste fara respect la adrsa celuilalt parinte, il denigreaza de fata cu copilul si nu numai
- copilul refuza sa viziteze sau sa petreaca timp cu celalalt parinte
- multe din parerile copilului sunt ingemanate cu cele ale parintelui alienator
- de obicei si familia celuilalt parinte este denigrata
- apar acuze fara sustinere reala la adresa celuilalt parinte: ba e iresponsabil, ba betiv, ba bataus, ba pedofil etc.

Se analizeaza de la caz la caz. Dupa consiliere nu se dau penalitati in mod automat. Nu mai dezinformati.

againstPAS, dvs. fie nu aţi citit legea, fie denaturaţi:

Art. 913. Refuzul minorului

(1) Daca executorul constata ca insusi minorul refuza in mod categoric sa il paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va intocmi un proces-verbal in care va consemna constatarile sale si pe care il va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, in functie de varsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada ce nu poate depasi 3 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta in camera de consiliu, prin incheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului raman aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanta va intocmi un raport pe care il va comunica instantei, executorului judecatoresc si directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(4 )Dupa primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executarii silite, potrivit art. 911.

(5) Daca si in cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizata din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul in vederea aplicarii unei penalitati, dispozitiile art. 906 alin. (2) si (4)-(6) fiind aplicabile in mod corespunzator.

Am greşit eu, vă cer scuze, nu se dau automat penalizările, ci DOAR LA CEREREA CREDITORULUI.

De unde ştiţi că toate cele descrise de dvs. mai sus nu se întâmplă în cazul iniţiatoarei topicului?Copilul nu vrea la mama, copilul refuză să vorbească la telefon cu mama, tata a depus acţiune în Anglia pentru domiciliul minorului...În plus, nu mama a plecat din Romania şi a părăsit copilul, ci tata, de bunăvoie şi nesilit de nimeni !În rest, nu ştim ce spune copilului de mama, cum îl alienează, cum îl abuzează psihic grav :( Acel copil este grav bolnav, este alienat şi va avea probleme ca viitor adult; mama a lăsat copilul la tata, a respectat sentinţa judecătorească, a vegheat la dezvoltarea psihoemoţională echilibrată a copilului.
Un copil are şi tată, şi mamă în aceeaşi măsură şi prezumăm că instanţa a dat o hotărâre corectă şi bine fundamentată, care nu poate fi încălcată de un minor fără capacitate de discernământ şi în contra Deciziei nr 82 din data de 25.02.2003 a Curţii Constituţionale

Problema este ca in trecut a venit fostul sot in concediu in Romania,a luat baietelul de la mine pentru efectuarea programului de vizitare si l-a tinut la el cu mult peste program,si anume 2 luni.M-am dus la Politie si acestia mi-au spus ca nu am cum sa-mi recuperez copilul daca acesta vrea sa stea cu tatal lui.Politistii mi-au spus clar ca ei n-au voie sa atinga copilul si sa-l aduca la mine cu forta,la fel nici executorul.Deaceea mi-e teama ca exista posibilitatea de a se intampla la fel si in situatia actuala,executorul si Politia nu vor lua baietelul cu forta si sa mi-l aduca inapoi,chiar daca am o sentinta executorie pronuntata in favoarea mea.Atunci ce-mi ramane de facut???

Am si eu o intrebare. Credeti ca tatal a intors copilul impotriva dvs? Daca ati merge sa vedeti copilul tatal s-ar opune? Eu nu prea inteleg. Copilul nu trebuie sa mearga la scoala si el din septembrie? In Anglia nu are nevoie si de semnatura dvs sa-l inscrie?
@martonze, exagerati voit fara argumente pertinente