Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
@proastasatului .... observ pentru a mia oara ca, la fel cum ati facut si la topicul deschis de mine, plecati de la aceeasi premisa, intotdeauna.
Faza aberanta este ca aceasta premisa este EXACT ACEEASI pe care o sustineti si o combateti in acelasi timp. Doar ca schimbati sexul personajului principal.
V-am bagat in ceata? Pai ... sa aprindem farurile de ceata:
In absolut toate mesajele dvs. pe acest subiect sustineti ca ar trebui ca persoana X sa isi faca o autoevaluare, sa incerce sa vada unde greseste el, etc. Si concluzionati mereu: X ESTE DE VINA!
Bun pana aici ... sustineti un mod de a privi lucrurile care este corect din punctul meu de vedere.
Dar ... in acelasi timp combateti EXACT ACELASI MOD DE A PRIVI LUCRURILE in momentul in care sexul personajului X se schimba, devenind Y.
De ce nu aplicati aceeasi viziune si la Y?
Observati ca am folosit natiuni abstracte: X si Y ? X = TATA si Y = MAMA.
Inclusiv in topicul pe acelasi subiect ati combatut vehement povestea tatalui.
Va reamintesc, eu NU SUNT TATAL ci sunt un prieten comun al ambilor parinti, ma rog, am fost si al mamei.
Tatal a adoptat exact atitudinea de autoevaluare si fac o mica sinteza:
- a trimis mesaje in care intreba de ce are nevoie copilul (periodic dar nu atat de des incat sa devina agasant - hartuire). La nici un mesaj NU i s-a raspuns!
- a trimis mesaje de fiecare data inainte cu 2 zile de programul de vizita ca sa ii dea posibilitatea mamei sa se pregateasca si sa stie sigur ca se prezinta ca sa nu stea sa astepte in cazul in care nu venea tatal (desi nu a fost cazul niciodata).
- a ajuns la programul de vizita si i s-a spus direct: "demonstreaza ca esti tata si cumpara medicamentele x,y si z. S-a conformat in cca 20 de minute. Vorbim de valori de 2-300 lei minim. Tatal nici in ziua de azi nu stie diagnosticul copilului si nici macar daca acele medicamente sunt pentu copil sau nu.
Stiu, o sa ziceti ca putea sa se informeze la doctorul de familie.
Ei bine, a incercat: i s-a cerut hotararea de divort si cea de program de vizita. A adus-o. Degeaba, doctorul cere o hotarare prin care EL PERSONAL, NUME SI PRENUME sa fie obligat sa ii dea informatiile. Dupa notificare prin avocat a sinchisit sa ii dea o foaia p[e care erau scrise niste retele (raceala, deranjat la stomac, chestii simple) care au fost emise. Foaie pe care a refuzat sa o semneze, stampileze.
Bun .... mai departe: program de vizita, da mesaj mamei cu 2 zile inainte. Mama ii spune ca copilul e racit si ca ar fi bine sa nu o ia. Tatal se conformeaza asa cum e normal. Nici macar nu solicita sa o ia in urmatorul weekend.
Weekend-ul urmator: mama invoca ca are programare la o clinica de renume din capitala, pentru copil, sambata si ca nu poate sa ii dea copilul. Tatal se conformeaza si ii propune mamei sa mearga si el la doctor si sa ajute cu ce e nevoie. Propune chiar sa asigure el transportul cu o masina. Mama accepta verbal ca tatal sa vina la doctor/clinica insa refuza total sa mearga cu masina desi nu tatal era sofer (neavand permis) ci eu, deci nu ar fi fost singura cu el (in caz ca va pregateati sa gasiti scuza).
Mama prefera sa mearga cu maxitaxi cca 130 km dus, 130km intors in miezul verii. Interesul superior al copilului? Intre 2 alternative? Hm ...
Nu e nimic, tatal stiind numele clinicii suna acolo si intreaba daca exista programare, la ce doctor, cand. Ghici ciuperca ce-i! Exista o programare, DAR NU IN ZIUA DE SAMBATA ci circa 2 saptamani mai tarziu, in cursul saptamanii!
Deci mama e prinsa cu fofarlica .... tatal ii da mesaj in care ii spune politicos ca a aflat ca nu exista nici o programare si ca vrea sa se respecte programul de vizita.
Se prezinta la programul de vizita si ... ghici ciuperca ce-i! Nimeni nu raspunde!
Si tot asa de 4 sau 5 weekend-uri daca nu ma insel! Adica 2 luni! De 2 luni tatal nu mai stie nimic de copil!
Tatal a reusit din APRILIE pana acum, adica in 7 LUNI sa ia copilul conform hotararii judecatoresti (de sambata pana duminica) de DOAR 3 ori! De 4 ori cred, a luat-o sambata dimineata si a adus-o seara.
In concluzie, ca deja am scris un roman: tatal face tot ce ii sta in putinta si tot ce invocati dvs. mereu ca ar trebui sa faca. Si totusi, in mod sigur veti spune iarasi ca EL este de vina!!!
Extrapoland la cazul din acest topic, plecati cu o certitudine nefondata ca tatal este de vina! Fara sa cunoasteti nici un detaliu!
Dar am si eu cateva intrebari catre domnul nerezident:
- cam cum se scalda relatia dvs. cu copilul care e suficient de mare (daca merge in tabere) astfel incat sa puteti afla direct de la el (nu de la mama lui) despre lucrurile importante din viata lui?
- orele de vizita le-ati respectat? Ati aplicat in timpul acestor ore de vizita toate metodele (mature dpdv psihologic si comportamental) sa va apropiati de copil astfel incat relatia de comunicare dintre dvs. si copil sa nu mai fie conditionata de "informarea din partea mamei"? Daca vi s-a parut programul de vizita in vederea stabilirii unei legaturi PERSONALE cu copilul prea scurt, ati incercat prin amiabilitate sau prin instanta sa obtineti un program favorabil in privinta legaturii PERSONALE?
- care sunt adevaratele motive pentru care nu puteti obtine absolut orice informatie doriti direct de la copil? O abordare de genul "tati (sau puiule - depinde cum va alintati dvs. copilul) uite: mami si tati nu stiu ei sa comunice prea bine, de-aia ne-am si despartit, dar atat mami cat si eu suntem amandoi preocupati de binele tau si te iubim astfel amandoi la fel de mult, dar dupa cum ziceam eu si mami nu stim sa comunicam prea bine asa ca atunci cand se intampla ceva deosebit in viata ta, gen pleci intr-o tabara, te inscrii la baschet/balet, MI-AR PLACEA (NU trebuie) sa-mi spui si mie, sau daca te imbolnavesti, daca spune doctorul ceva ciudat etc." banuiesc ca e
posibila DOAR DACA dvs. sunteti cu adevarat preocupat de interesul copilului NU de razboiul cu mama. Prin absurdul absurdului ca dvs. sunteti fara prihana si ca sunteti strict interesat de interesul copilului si ca rezidentei ii lipseste una sau mai multe doage, oare ce va e mai de folos: gasirea unor metode de a va apropia de copil indiferent de "nebunia/netrebnicia" mamei SAU culpabilizarea si aratarea cu degetul a mamei pentru imposibilitatea dvs. de a cultiva o relatie sanatoasa cu copilul dvs.? Oare ce inseamna in viziunea dvs. "interesul copilului"? Inseamna informarea dvs. din partea mamei despre preocuparile si activitatile copilului sau cultivarea unei relatii personale si autentice cu copilul dvs.?
Ar mai fi multe de zis dar prea putine detalii ati furnizat. De aceea am preferat sa va raspund prin intrebari.
Doamna GabrielaC81: Daca raspunsul e corespunzator la toate intrebarile? Si totusi rezultatul e negativ? Dar daca copilul are 4 ani (cum e in cazul expus de mine)?
Solutii? In afara de : EL E DE VINA!
Eu personal as pleca de la premisa ca s-a incercat deja ce e omeneste posibil odata ce a ajuns sa scrie pe acest forum in loc sa scrie o plangere penala pentru nerespectarea unei hotarari judecatoresti.
Cam cat timp considerati necesar ca tatal sa tot incerce? 7 luni de la hotararea finala (apel) de program visita minor e mult? E putin?
Dar 2 ani si 3 luni de la momentul in care mama a decis sa rupa legatura cu tatal? E mult ? E putin?
Dar 1 an si 9 luni de cand tatal e impiedicat aproape complet sa aiba o relatie cu copilul? E mult sau e putin?
L.E. La intrebarea dvs din finalul mesajului va voi raspunde eu tot cu o intrebare: Prin absurdul absurdului, presupunand ca mama NU ESTE O SFANTA si nu permite deloc ca tatal sa isi vada macar copilul, cum ar trebui sa afle tatal de la copil aceste informatii?
Sau cum ar trebui sa "cultive o relatie personala si autentica cu copilul" ?
Imi vine sa rad si nu prea! Voi care va certati, sunteti constienti ca 90% dintre tatii din Romania isi aduc aminte ca sunt tati doar dupa divort?? Mentalitatea noastra e ca tatal castiga bani si mama creste copilul. Pai normal ca pe unele le apuca furia atunci cand dupa ani in care s-au luptat singure cu muci, febre, vome, diaree , bube si alte "minuni", pentru ca domnul munceste si trebuie sa se odihneasca, brusc distinsul simte nevoia de infomare...Nu-s divortata, sotul meu e un tata bun, dar tot nu stie cum se administreaza panadolul :)))))
Nu stiu de ce ii dau Gabrilei 100% dreptate. Si eu ajung mereu la aceiasi intrebare si anume ce va intereseaza mai exact: sa o penalizati (orice sens ar fi, nu neaparat material) pe mama sau sa va construiti o relatie cu copilul? Caci ceea ce evident nu puteti/nu vreti sa intelegeti este ca nu se pot ambele. Cat de greu sa fie sa pricepi daca scuipi portarul nu poti intra in bloc? Dvs tot ajungeti la adresa si in loc sa pricepeti sa dati buna ziua portarului il scuipati si va mirati apoi ca n-ati reusit sa intrati si ca sunteti dati de-a dura pe trotuar. nAcum stimate domn sigur ca nici portarul ala nu e un exemplu de buna purtare si minte multa, dar ideea e miza mea e sa-l fac de ciocolata pe portar, sau sa-mi vad copilul, chiar daca pentru asta trebuie sa-i cant portarului imnul?nCaci finalul povestilor dvs este ca portarul e imbracat in ciocolata, unul mai de ciocolata ca el nu exista pe pamant, dar dvs tot in fata blocului ramaneti.
avocatnet.ro explicăm legislația
Lucian_bz, utilizator
Honey32