Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

Sunt de acord cu ceea ce scrie dl.Petricădracea, mereu am susţinut că în fiecare caz, trebuie ascultate toate părţile aflate în conflict.
Autoritatea părintească comună introdusă în legislaţia română nu face altceva decât să ofere baza legală de şicanare a unui părinte de către celălalt, vorbesc de persoane care , deşi legal s-au despărţit, emoţional nu sunt capabili să accepte ruptura.La asta s-a adăugat popularizarea insistentă, în ultimii ani, a noţiunii de alienare parentală de care se folosesc persoanele respinse de către fosta familie pentru a o acuza.
D-le Laurenţiu, dvs. fiind prieten cu tatăl despre care relataţi, este normal să empatizaţi cu el şi să-i acordaţi încredere, dar cu siguranţă nu aţi trăit în casă cu foştii soţi, ca să le cunoaşteţi intimităţile. Eu însămi am ajuns să discut cu o prietenă a tatălui copilului meu, care a fost şi martora lui în proces şi care cunoştea doar varianta lui - când i-am povestit câte reclamaţii, plângeri, procese am avut din partea lui, pur şi simplu s-a îngrozit, şi ea era mamă...
Noi, cei care scriem aici, vorbim din experienţă proprie, aşa cum o percepem noi.
Şi mai repet ce am spus şi altă dată: doar prin bună înţelegere între foştii parteneri copilul nu va avea de suferit.Am cunoscut multe familii divorţate în care părinţii au rămas părinţi, erau prezenţi la evenimentele importante din viaţa copiilor lor împreună cu noii parteneri, fără nici o duşmănie. Comportamentul unuia este efectul la atitudinea celuilalt. Efectul are o cauză, cauza trebuie înlăturată.

Dupa cum am spus. Daca TOATE metodele de intelegere amiabila pica, normal ca se va apela la instanta. Nu stiu cum e cu instanta ca inca nu am ajuns intr-un asemenea caz dar in instanta as obliga parata sa vina la consiliere parentala. Inainte de instanta as apela la DGASP, sunt convinsa ca ei au ceva metode in acest sens. Din cate am citit nu a reiesit ca tatal respectiv a luat legatura cu DGASP pentru informare...

Am in fata, postat pe pagina de facebook a unui tatic care nu si-a mai vazut copilul de luni de zile un printscreen al discutiei cu fosta sotie. Omul o intreaba, citez

Buna seara, te rog sa confirmi ca x ( copila) este cu tine in aceasta seara si ca este bine

Foarte civilizat as zice, tatal era ingrijorat ca nu mai stia de copila lui de saptamani, nu stia daca e plecata sau nu, sanatoasa sau nu. Se vede acum raspunsul mamei, tot citat

Nu pot, ma f...t

Acum, concluziile cred ca puteti sa le trageti si singuri insa, in opinia mea, aceasta mamica nu este genul de femeie ( mi-e greu sa o numesc doamna la cum se exprima) la care sa ai success cu vorba buna sau cu ratiunea. Tatal respective a mai postat print screen-uri ale discutiei cu ea si cam toate erau tot asa, in genul asta.
Nu insa, doamne fereste, cum sa ceri penalizarea unei asemenea precupete? Ca daca se f....e, nu e clar ca nu are cand sa alieneze copilul?

Proastasatului, am vesti proaste, tocmai din motivele enuntate de dumneavoastra, psihologii se feresc de termenul alienare parentala, scriu insa mai nou, negru pe alba ca opozitia minorului se datoreaza exclusiv comportamentului abuziv al mamei care prin diferite metode il invata ca e bine sa-si respinga tatal si il sperie pe acesta oferindu-i informatii neadecvate varstei sau situatiei ( si se dau si exemple din ce a intreprins mama). Vedeti dumneavostra, cand e intrebat copilul spune ca nu merg cu tati ca mi-a zis mama ca m-a batut. Cand, iai amintesti ceva? nu, eu nu imi amintesc ca tati s-ar fi purtat urat cu mine insa trebuie sa fie adevarat ca mama imi spune ca ma batea.

Proastasatului, din fericire pentru mine, luati sau nu cina cu Trump eu tot cu sotia mananc seara. V-am mai spus, faptul ca repetati ceva de multe ori nu schimba realitatea si e si putin copilareste sa o faceti.
Inteleg insa de ce inversunarea impotriva mea, incercati sa discreditati tatii, ori un tata fericit, nedivortat, fara procese, va cam strica din teorie. Ce te faci domnule cu toti oamenii astia care incep sa vada abuzul si sa ia masuri?
Ca sa nu spuneti ca sunt mitocan si nu va raspund, nu imi dau mesaje cu AgainstPas, nu il cunosc, habar nu am cine este. Nu suntem impreuna in nici o asociatie. Am mai repetat aceste lucruri, ar fi fost mai simplu sa vi le insusiti din prima.

Sunt de acord ca acolo unde exista intelegere, informarea nu e nevoie sa fie reglementata. Insa in cuplurile care divorteaza nu exista asa ceva si deci urmare e nevoie sa trasezi niste limite, pentru a nu cade totul in carca amaratului de 4-5 ani care ramane fara un parinte.
In relatia cu scoala eu unul nu vad sa fie nevoie de informare. Poti merge si tu ca si rezidentul sa te interesezi, nu te opreste nimeni.
Eu as considera informare despre starea de sanatate a copilului, sa anunti daca se deterioreaza, daca are programare la medic, ce medic si unde. Apoi despre tratamentul copilului.
Decizia pentru optionale sa se ia impreuna, de asemenea as considera ca trebuie informat despre locul si datele cand se pleaca cu copilul in vacanta.
La tot ce am scris mai sus am insa o mentiune, le-as face si le consider normale in caz de nerezident implicat. Nu de nerezident care dispare cu lunile/ anii, care nu da nici un semn, telefon, care uita sa plateasca pensia alimentara.

- @gabrielaC81 Daca tatalui nu i s-ar impiedica relatii cu minorul, ar incerca sa intrebe si copilul. Dar programul de vizita totusi nu este despre a chestiona minorul cu privire la adresa clubului de karate, numele profesoarei de engleza.
Programul de vizita in multe cazuri este folosit de catre mama cu scopul de a mai denigra putin tatal, de a-l mai pune pe drumuri in scop de amuzament pentru ca in multe cazuri nu este nimeni acasa, sau cand este i se mai spune ce incapabil si handicapat e. Copilul? Ei dupa cum zicea doamna PS, ca sa ajungi la copil trebuie sa treci de "portar", Si portarul e de neclintit si nu pentru ca te-ai purta acum tu urat cu portarul, ci pentru ca interesul tau este ca celalalt sa nu ajunga niciodata la copil. Mediere, consiliere psihologica? Credeti ca as intreba despre solutii legale din practica daca nu as fi trecut prin aceste etape cu un refuz al mamei?

@petronlea Daca tatal dispare doi ani si dupa doi ani pune intrebari despre copil nu e ca copilul nu merge la medic sau inot pana atunci. Corect. Dar cred ca s-a inteles ca nu vorbim despre un tata neinteresat de copil, ci din contra.

@maria25 daca ar plati bani pentru fiecare informatie ceruta, poate i s-ar raspunde. Acum gradul de normalitate a acestei atitudini, o las la aprecierea fiecaruia. Adica tatal sa plateasca costul informatiei de la mama despre propriul copil si sa fie informat in cazuri majore. Da totusi ce este tatal asta? Are un rol de 112, pompieri, ISU?

@ps:incercam sa identific si ce zice doamna PS in diagonala pe langa derapajele de logica si bun simt elementare cu care m-am obisnuit. Practic portarul este mama, copilul este sa zicem institutia la care incearca sa ajunga tata. Ca sa ajungi in interiorul institutiei, trebuie sa te porti frumos cu portarul, altfel nu treci. Acum trecand peste faptul ca la usa acelei institutii portarul legal are obligatia nu doar sa te lase sa intrii, dar sa-ti si deschida ziua si in afara orelor de program (numita obligatie de incurajare din lege), sa zicem ca putem fi de acord ca te faci pres de dragul copilului tai. Adica pana la un punct stimate doamne, pentru copilul meu ma fac pres pe care voi sa va stergeti pantofii, daca asta se doreste. Dar daca ani de zile cu tactica pres sau numita de altii vorba dulce mult aduce nu ai rezolvat nimic ce faci? Si asta pentru ca asa cum am spus, interesul portarului este ca usa sa ramana intotdeauna inchisa.

@martonze: va stiu teoriile, tatal daca stie face copilul de rusine si copilul a fi bineinteles stigmatizat din cauza tatalui. Nu stiu daca tatal a procedat corect sau nu venind la scoala, dar as vrea ca pentru o perioada sa se schimbe rolurile. Sa nu aveti acces la copil. Doamna Martonze, v-as vedea spargand fizic usa scolii pentru a va lua copilul in brate. Ia mai lasati-ma cu dramele astea ca vai a deranjat copilul la scoala cand de exemplu avem de a face cu un tata impiedicat sa-si vada copilul luni, ani de zile? Cum de cine? De portar, citit ce frumos va explica doamna PS.


Dar din toate raspunsurile concluzia e trista. Majoritatea parintilor rezidenti au gasit scuze pentru lipsa de informare in special in comportamentul celuilalt. Da stim, tatal este un cumul de defecte si mama un cumul de calitati. Nu am identificat nicio solutie legala si nici mamici care sa zica, da ok, il informez pe tampit, pana la urma cine stie, poate se bucura copilul ca e si el implicat, ca stie si el.

Mai mult, nu am identificat solutia de genu: hai sa plece dobitocu cu copilul, sa vedem ce plangeri mai imi face el cand el are o relatie normala cu copilul. Cine v-ar mai sanctiona dragi parinti rezidenti in fata evidentei? Cine v-ar mai penaliza cand tatal isi ia copilul de mana, il strange in brate, ii citeste noaptea o poveste, il ajuta la teme, pleaca in vacanta, adica au o relatie normala? Nu e asa insa ca preferati hasoul, starea de conflict pentru ca in realitate asta il face pe copil doar a dvs asa cum va doriti? Nu e asa ca e mai usor de gestionat in mintea unora o asemenea situatie in locul uneia in care copilul are libertatea de a-si iubi tatal, familia paterna? Nu e asa ca situatia cu copilul are casa si la mama si la tata va este imposibil de gestionat fata de ce se intampla cand tatal e tinut ca un caine la usa si cu vizitele, si cu informarile?

poate sunt un optimist insa eu inca astept sa vad un raspuns decent la dreptul de a informa, o viziune fireasca cu care poate sa nu fiu de acord insa sa fie in limitele bunului simt. Ceva de la care sa plecam.

Inteleg revolta si supararea rezidentilor care au de-a face cu nerezidenti dezinteresati. Dar chiar si asa, pot emite o parere pentru cazurile firesti, ce ar trebui si ce nu ar trebui comunicat.

Nu pricep insa si pace de ce parinti care se bat cu pumnii in piept ca sunt minunati cu copii lor, doresc sa lase comunicarea in carca puiului de 5 ani, 7 ani. Pe asemenea considerente inteleg si ca nu va mai duceti la scoala, la sedinte. Cum de ce? Ca va poate informa copilul despre ce se mai intampla pe acolo, nu are sens sa va mai bateti capul.