sot cu copii din prima casatorie; cum poate proteja actuala sotie astfel ca, copii din prima casatorie sa nu poata revendica bunurile dobândite pe timpul casatoriei cu actuala sotie

,,Creste copii,nu viitoare slugi"?Mai pe româneste, facem copii doar pt ca ne place ,,procesul de fabricație".Nu m'am considerat ,,slugă "sunandu-mi părinții si de 3-4 ori pe zi si vizitandu-i cat de des am putut.Acum as mai vrea sa-i sun, dar nu mai am pe cine.Casa părintească e pustie,nici pe unul dintre fratii mei nu ne mai trage sufletul să mergem.Daca cei care au redactat codul civil au gandit ca dv.nici nu mă mir ca avem niste legi de rahat.Consider ca ce am acumulat in viața mea ar trebui sa pot sa fac ce vreau si să las cui vreau.

Stiti ce spunea cineva la un subiect similar pe forum?Mi-a rămas întipărit in memorie.,,Cei ce suferă de o mare durere in cot in timpul vietii părinților,dau cel mai tare din coate la mostenire".Nu stiu dacă am reținut exact,dar avea mare dreptate.Nici un părinte nu vrea sa fie o povară pentru copii,dat bunul simt te obligă să fi om.Nici o lege ,bună sau rea,nu te face om.Asa te naşti.

Mă bucur dacă am reușit să mă înscriu cu un cuvânt în memoria cuiva, chiar și aproximativ citată :)

Copiii moștenesc legal din averea părinților lor. În speță, din averea tatălui lor. (nu și din averea soției tatălui lor, pentru că nu este mama lor).

Omul poate dobândi/cumpăra bunuri în comun cu orice alt om: cu soția actuală, cu soția viitoare, cu amanta ... dintotdeauna sau cu vecinul antipatic de lângă casă etc.

În moștenire intră numai partea mortului din bunul comun. Cealaltă parte din bunul comun rămâne în proprietatea cui a dobândit-o. (soție, amantă, vecin etc.)

Nu există nicio primejdie pentru actuala soție că vor moșteni copiii soțului ei din averea ei /din partea ei de avere dobândită în comun. (pe aceasta o vor moșteni copiii ei).


Copiii moștenesc pe părinții lor. Sau... VICEVERSA. :(

Frații mai mici moștenesc pe ăi mai mari. Sau ... VICEVERSA :(

Vocația la moștenire este reciprocă.

Când văd atâta siguranță în materie de moarte, îmi vine să-mi fac cruce.

A negociat careva cu Dumnezeu ordinea plecărilor pe Lumea Ailaltă!?

Copiii dvs. sunt frați după tată. (puteti să mai faceți și cu nevasta de-a treia, ei tot frați vor fi).

Ei sunt cu siguranță frați.
Despre dvs. nu sunt așa de sigură că veți avea ce să le lăsați... în afară de învăjbirea dintre ei la care lucrați din greu de pe acum

Cu ce sens? Cu ce rost?

Vreți să nu le lăsați? Vindeți și cheltuiți. Aveți libertatea să muriți sărac lipit.
Legea nu vă obligă să lăsați moștenire.

Legea își amintește de toți copiii pe care i-ați adus pe lume, fără să le fi cerut părerea, numai dacă vreți să vadă lumea cât ați avut și nu a încăput între 4 scânduri.

Dacă dați pe de-a moaca oricui (donații, legate) mai puțin copiilor dvs., atunci legea, fără să vă ceară părerea, lasă copiilor o rezervă. Inclusiv copiilor care nu au putut fi atât de „merituoși” încât să nu fi vrut vă vadă... mort (mai mult la figurat), când toată viața n-ați avut altă grijă decât să vă întrebați cum să le puneți pielea pe băț.

Întrebați-vă ce și cui să lăsați când vă simțiți aproape de groapă. Căci sunt destui cei care, uitându-se atunci în jur, au văzut că nu e nimeni.

V-ati gândit ca poate la divorț le-au lăsat copiiilor totul si ca merita si a doua familie măcar resturile din farfurie????E foarte ușor sa judeci...

Dvs de ce-ati facut copii?
Ca sa va faca pe plac? Doar sa va intre in gratii si sa fie merituosi? Si chiar si asa, cand apara o doamna, sa va "mai ganditi" daca sa le lasati ceva.
Domnule Bombonelus...cred ca problema adevarata e a sotiei dvs, care nu va poate iubi decat daca o lasati "protejata". Dansa isi pune problema protectiei si v-a inoculat-o si dvs.