Divort, custodie comuna minor, bunica nu ma lasa sa ies cu el din curte...

@When, Poliţia e cea mai proastă variantă, poate traumatiza copilul pentru totdeauna.
Mai repede l-aş sfătui pe user ca el să vorbească cu mama copilului, ca ea să-i ordone bunicii să lase copilul cu tata, pe răspunderea ei, a mamei.

martonze, nu sunt de acord. Domnul poate merge la politie inainte, sa roage echipajul sa stea in fata usii si in cazul in care nu e lasat sa plece cu copilul sa intervina.
Nu as vrea sa se impamanteneasca acest obicei, de rugat de altcineva sa ti se elibereze copilul....ce inseamna asta? Acum bunicii, maine si vecinii vor capata dreptul sa ne retina copii.

Sunati-o pe mama cand mergeti la copil, de fata cu bunica si anuntati-o ca iesiti cu copilul la plimbare.
Intrebati-le daca e cazul sa obtineti o hotarare judecatoreasca care sa le dovedeasca ca aveti acest drept, sau si mai radical, sa cereti ca locuinta copilului sa fie la dvs ca sa nu mai stea copilul la bunica ci macar cu unul din parinti, cum e firesc..

Stati putin, tatal trebuie sa ceara voie mamei plecata de ani de zile in strainatate sa iasa cu propriul copil la plimbare?????????
Serios acum, parintii au drepturi egale, neaparat ajutorul organelor de politie. Asa se face cand cineva iti retine fara drept copilul.
Ce mai urmeaza sa faca tatii? Sa mearga in genunchi de acasa pana la copil in vizita poate poate or avea voie sa-l vada??????

Daca mergeti cu politia, genul de "sfaturi" care se practica, veti duce lucrurile intr-o zona de conflict, care se va accentua pe zi ce trece.
Odata ce copilul are stabilit domiciliul la acea adresa, va puteti trezi ca nu veti mai avea acces la copil pana la o hotarare judecatoreasca cu acest obiect. Asadar, veti risca sa pierdeti luni de zile orice legatura cu copilul.
Sigur ca nu e normala atitudinea bunicii (fie aceasta o atitudine proprie, fie la solicitarea mamei). Cred ca ar fi mai bine sa-i scrieti mamei spunandu-i ca daca nu exista o atitudine normala si o posibilitate fireasca de a relationa cu copilul, va veti adresa instantei.
In plus, politia, in absenta unei hotarari, nu va poate ajuta cu nimic.Politia va va indruma sa apelati la executarea silita cu executor, ceea ce presupune o hotarare definitiva.
E usor sa declansezi un conflict. Problema e cu ce te alegi dupa acest razboi. Stiu unii parinti, care, aveau initial o relationare cu copilul. Initial acea relationare nu era tocmai pe placului parintilor nerezidenti. In loc sa astepte si sa gaseasca o cale amiabila, ei au trecut la "razboi". Rezultatul a fost ca pe masura ce timpul a trecut acei parinti au avut o relationare din ce in ce mai proasta cu copilul.
Multi parinti nerezidenti nu inteleg ca "poarta" lor catre copil e parintele rezident si prin urmare, oricat s-ar simti de indreptatit sa-l atace pe acesta, rezultatul va fi ca "poarta" se va inchide din ce in ce mai mult.
Numai nebunia poate face pe cineva sa creada ca va obtine colaborarea celuilalt prin forta si atacuri. Prin razboi nu obtii colaborare, ci ostitlitate crescuta.
Exista parinti care acuza de alienare pe celalalt. Sa stiti ca nu e nevoie ca parintele rezident sa-l denigreze pe celalalt pentru ca copilul sa-l respinga, nici sa-i spuna "nu pleca". E absolut suficient ca acel copil sa perceapa ca persoana lui de ingrijire si de referinta, adica parintele rezident, e atacat si ca "atacatorul" e celalalt parinte. Asa ca incercati, dupa parerea mea, cai amiabile dar ferme si in acelasi timp oneste pentru a restabili normalitatea. Demonstrati ca sunteti o persoana de incredere si ca temerile bunicii sau mamei sunt nejustificate si ca copilul e in absoluta siguranta cu dvs si nu intentionati nimic rau. Copilul nu e despre "care pe care", nu e un trofeu!