Salutare!
Ma aflu intr-o situatie similara multor tati, probabil, si anume:
In urma divortului amiabil de sotia mea, am stabilit ca.. custodia comuna asupra minorului de 4 ani ar fi cea mai buna solutie pt copil, si ca noi ne vom intelege. Eu platesc pensia alimentara.
Mama este insa plecata in strainatate de 3 ani, fusesem si eu un an, iar pe durata plecarii ei am convenit ca copilul va sta cu bunica (mama sotiei). Domiciliul stabilit prin acte este acelasi pt copil, mama si bunica.
Eu am petrecut timp zilnic cu copilul, mergeam la el si de 2 ori pe zi, minus anul in care am fost plecat, dar si atunci veneam zilnic timp de 2 saptamani la fiecare 3 luni, ne intelegem bine si ne iubim mult.
Recent s-au mutat la casa, si mai nou, nu sunt lasat sa ies cu copilul din curte.. de exemplu sa mergem in parc sa ne dam cu bicicleta sau pe tobogan etc, fiind 'obligat' sa interactionez cu fiul meu doar in acel mediu, inchis sa zicem.
Care ar fi cele mai ok metode de a ne bucura de mai multa libertate? Ca nu vreau sa ma cert cu nimeni, mai ales ca fiul meu ar fi mereu de fata? Mama l-ar lasa sa vina cu mine, vrea si el, dar ma lovesc de bunica in grija careia este si nu stiu ce sa fac, a devenit prea posesiva, cred.
Dar daca mai presus de relatia cu copilul e sa o atac pe mama, atunci, pe de o parte e usor de vazut "maturitatea" acelui parinte, iar pe de alta parte, la fel de vizibil e interesul lui real: sa se razboiasca cu mama, nu sa relationeze cu copilul. Si atunci, de ce nu e multumit ca a obtinut exact ce a vrut? Adica, nu o relatie cu copilul, ci un razboi cu mama?! Razboi lung si fericit va doresc, caci fiecare pasare pe limba ei piere.
Asa ca domnule user, macar pentru linistea constiintei dvs ulterioare, incercati intai cu vorba buna si cu asigurari oneste. Poate mama si bunica sunt nejustificat ingrijorate. Cred ca va fi mult mai util sa le oferiti asigurari decat sa le spuneti ca gresesc. Ingrijorarea e un sentiment. Deci nu e logic si nu poate fi combatut rational. O puteti insa combate oferind siguranta si seriozitate. Spuneti-i mamei ca poate suna de cate ori vrea cand sunteti afara cu copilul. Nu o atacati, nu o mistocariti ca suna, ci raspundeti-i, asigurand-o ca totul e in regula. In timp, va va suna din ce in ce mai rara. Nici incredera nu e cu "trebuie" sa o ai, ci e cu "se castiga", cu timpul.
Credeti ca se poate pastra o relatia amiabila de unul singur sau cum? Daca scopul mamei declarat este ca acel copil sa nu aiba legaturi cu tata (pentru ca il detesta pe tata si ar vrea sa nu o mai incurce) ce e de facut? O mama responsabila ce intelege importanta tatalui in viata copilului stie ce sa ii spuna copilului, nu are nevoie de a folosi cuvantul trebuie, pentru ca precum spuneti ea este "poarta". Interesul real este sa aiba legaturi cu copilul, dar daca mama crede ca despre ea este vorba mereu si nu despre copil, asta explica multe.
Nu inteleg de unde atatea discutii. In cazul de fata avem o mama care nu este in tara si o bunica care practic sechestreaza si copilul si tatal la ea in curte in timpul vizitei.
Bunica nu vrea ca nepotul sa iasa din curte. Nu mama, bunica.
Lasati mama si problemele ei existentiale, aici nu e vorba de ea, intrebarea este daca cel care a deschis topicul are dreptul sa iasa din curtea bunicii cu propriul copil...si il are.
Ce scrie in lege, care sunt masurile care trebuie luate in asemenea situatii?
Eu nu inteleg doamna Proastasatului, sunteti pe un forum unde discutam probleme si solutii legale si dumneavoastra propavaduiti sapca in mana din partea tatalui.
E sau nu legal sa sune la politie si sa solicite ajutor cand ii este sechestrat copilul???? dumneavoastra nu ati face asta daca vecinul nu ar mai dori sa va elibereze baiatul din apartamentul lui?
As zice ca da.
Datorita faptului ca se propavaduieste intens nerespectarea legii, sunatul matusii, al mamei, al vecinului, s-a format un precedent in a discuta legea, a negocia, ca la piata.
In Anglia de exemplu in doua minute bunica ar fi fost pe capote masinii cu mainile la spate iar alte asemenea bunicute binevoitoare s-ar limita pe viitor in a sechestra minori.
Legea nu se asculta doar daca nu iti este frica.
Sincer sa fiu ma doare in pix de ce bunica isi sechestreaza nepotul, sunt problemele ei, tin de persoana ei, sa le gestioneze.
De asemenea, userul nu are de ce sa se milogeasca de mama sa isi poata plimba copilul la inghetata.
Acum nu mai e vorba de dreptul minorului de a iesi macar pe strada cu tatal?
Nu mai e vorba de copil, doar de mama si de bunica?
Personal v-as sfatui sa mergeti la politie, sa solicitati sprijinul lor, sa mergeti impreuna cu politia sa va luati copilul si apoi sa faceti ordonanta presedentiala sa stabiliti domiciliu la dumneavoastra.
E posibil peste un an doi mama sa ceara copilul in vacanta apoi sa nu il mai aduca niciodata inapoi, asa se procedeaza mai nou.
Doamna PS, prietenul meu pentru care am scris pe forum si care dorea sa suplineasca acordul mamei in instanta a decis sa ii acorde acesteia o sansa si sa astepte sa ii dea acordul, pentru ca a promis ca il da. La ultima vizita a copilului minorul a plans, si-a rugat tatal sa nu il mai sune pentru ca mama I-a pus pe telefon un program care ii inregistreaza toate convorbirile si il ignora dupa ce discuta cu tatal. Evident ca mama acum refuza sa dea acordul, plecarea este peste 2 saptamani. Ba mai mult a interrupt consilierea la psiholog dupa ce copilul a marturisit in cabinetul acesteia ca mama l-a pus sa minta psiholoaga cum ca tatal si sotia ar vorbi urat de mama.
Tatal nu a facut plangeri penale, nu a executat niciodata mama silit, chiar acum, cand dupa ce ani de zile nu a putut niciodata sa isi ia copilul in vacanta de vara a decis sa acorde mamei o sansa, mama care se jura pe toate cele ca nu e nevoie de process, ca sigur ea da acordul.
Mama are din februarie pe mail toate datele referitoare la plecare, voucherul, date despre persoanele cu care copilul pleaca.
Nu mai este timp doamna PS de process pentru a suplini acordul mamei si chiar daca s-ar putea, copilul ar fi adus de mana, plangand, spunand ca nu vrea sa mearga cu tatal. Dupa terminarea verii insa nu mai sunt problem, relatia e buna.
Nu e suspect ca un copil nu-si iubeste tatal vara? Copil care cu terapie a inceput sa spuna ce ii face mama, ca simte teama si suparare ca e pus sa minta?
Vreti inregistrari?
Si chiar si acum tatal nu a reclamat mama pe nicaieri, nu vorbeste rau de ea, ca sa nu-si raneasca copilul. A zis ca va merge sa il ia in vacanta si cand copilul ii va zice ca nu vrea sa vina il va imbratisa si ii va zice ca il iubeste si ca il va astepta cand este pregatit. Pentru ca e convins ca cel mic stie adevarul in adancul sufletului.
Na exemplu de "mama"
Nu ar trebui ca anul viitor sa o duca direct in instanta sa suplineasca acord?
Cititi topicul, When! Copilul e dat la mama si tata nu are program de legaturi, capisci? Sa zica merci ca bunica il lasa in curte! Dl tata tre sa-si ceara program...in conditiile legii, dat fiind ca asazisa "amiabilitate" intre parinti, nu functioneaza din varii motive.
Dnule when eu n-am propovaduit "sapca in mana". Dar daca pozitia sepcii va e mai de pret decat relatia cu copilul, si e prea mult pretul platiti de dragul copilului, stati cu sapca pe cap in dreptul usii, ca o fi mai bine.
Am explicat clar: tatal n-are program. Are varianta: incearca sa se inteleaga cu bunica si mama, acceptand pana atunci "imensa umilire" de a-si vedea copilul in curte, cu sapca in mana. Sau: o da pe mama in judecata, intre timp sta cu sapca pe cap la poarta si cand o fi gata cu judecata si razboiul va fi in toi, mandru si cu sapca pe cap (nu in mana), se duce la program, care va fi, sau nu respectat si de aici alt si alt proces (ce-i drept, toate cu sapca pe cap).
E o treaba de cat esti de matur si ce tip de mize ai, copilul sau sapca, caci pana una alta omul isi vede copilul prin buna vointa buncii.
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
When, utilizator
Mario09