Divort, custodie comuna minor, bunica nu ma lasa sa ies cu el din curte...

Gi-Jane, aveti dreptate, ar fi firesc ca tatal sa anunte mama ca merge cu copilul la inghetata daca ar fi firesc si ca mama cand vine in tara sa anunte tatal de fiecare data cand iese din curtea unde domiciliaza copilul si merge cu acesta undeva.
Dar asta nu mai este atat de firesc.
De ce?
Pentru ca drepturile parintilor sunt egale doar pe hartie, in practica tatii sunt discriminati.
Altfel nu vad de ce 2 personae egale in drepturi, unul trebuie sa sune si sa anunte si celalalt nu.
Vedeti la alt subiect de pe forum, un tata plecat din tara nu e lasat sa tina telefonic legatura cu copii lui iar userului PS I se pare ok, ca nu e bine sa stea copilul la telefon.
Normal, tatal sa nu primeasca informatii , ca nu e trecut nicaieri in lege sa vorbeasca cu copilul la telefon dar mama, la alt topic e firesc sa primeasca informatii.
Si pana cand nu se va schimba aceasta mentalitate, de suntem egali dar mama e mai parinte, nu se va schimba nimic nici cu copii nostri. Si va veti mira cand peste ani de zile acest copil care acum vede aceste lucruri va ajunge pe canapea la psiholog.
Drepturi egale.
Ar trebui sa fie mai mult decat niste cuvinte scrise pe hartie. Iar legea prevede acest lucru. Deci, daca tot suntem la un forum de problem si raspunsuri LEGALE, nu ar fi foarte fain sa incepem sa respectam ce e trecut acolo?
Sau pentru unii muma si altii ciuma? Ca asa se vede de la mine. Dar hei, sunt tata......

Pai daca vreti sa se respecte ce scrie in lege, dnule when atunci mama ar trebui sa-l informeze pe tata exclusiv cu chestiunile ce tin de autoritate parinteasca comuna (interventii chirurgicale, tratamente medicale complexe, schimbarea felului invataturii) si nu zi de zi, cum pretindeti dvs.
Daca ati citi ce am raspuns userului, ati descoperi ca am scris sa se inteleaga cu bunica, comunicand si cu mama, sau sa se adreseze instantei. Acesta a fost primul meu sfat. In rest v-am raspuns dvs.
Iata ce am scris eu userului: "Sigur ca nu e normala atitudinea bunicii (fie aceasta o atitudine proprie, fie la solicitarea mamei). Cred ca ar fi mai bine sa-i scrieti mamei spunandu-i ca daca nu exista o atitudine normala si o posibilitate fireasca de a relationa cu copilul, va veti adresa instantei". Dar e mai interesant sa mistificati pozitia mea pentru a va zugravi apocalipsa si a ataca orice persona a carei opinie nu e identica cu a dvs! Cata victimizare!
Cum ziceati, ca: "intre educatoarea care sta 10 ore pe zi cu fi-miu si bunica care sta luni cu nepotul, e doar o diferenta de timp" Zau? educatoarea e tot ruda de sange cu copilul?
O tot tineti ca vi s-a luat copilul, va citez: "se iau copii din mana parintilor si se permite asta cu lejeritate". Nu l-a luat nimeni. Cei doi parinti au lasat de buna-voie copilul la bunica. A scris userul ca i-a luat soacra copilul? Sau e o necesara coloratura a apocalipsei pe care doriti sa o zugraviti?
Sigur ca acel copil nu va sta in curte pana la 14 ani, caci nimeni si nimic nu-l poate opri pe tata sa incerce o intelegere si daca nu sa se adreseze instantei, sau sa se adreseze direct instantei.
Conform legii de protectie a copilului, stimate dnule when,parintii care pleaca sa munceasca in strainatate trebuie sa instiinteze autoritatea tutelara cui lasa in grija copilul.
Cum ambii parinti au plecat la munca, ambii au fost de acord ca acel copil sa stea la bunica. Cand au decis asta, i-au dat bunicii dreptul si responsabilitatea de a avea grija de copil zi de zi, de-l duce la doctor, de a-l hrani, de a chema Salvarea, daca Doamne fereste se intampla ceva. Dupa ce ii lasati copilul in grija, acum spuneti ca ea n-are niciun drept? pai nu parintii i-au dat toate drepturile? Cand cei doi parinti au declarat la autoritate ca lasa copilul in grija bunicii, ei, nimeni altcineva, au pus-o pe bunica in locul lor, cu aceleasi drepturi si obligatii.
L 257/2013, art 97: "Instanta va dispune delegarea temporara a autoritatii parintesti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei parintilor, dar nu mai mult de un an, catre persoana desemnata potrivit art. 97^1 alin. (3)." Asta ca tot va plac legile, dnule when. Ca parintii au procedat asa sau nu, nu stim, dar stim ca incalcarea legii nu le da mai multe drepturi, ci eventual mai putine.

Cat priveste povestea userului cu vorbitul la telefon. Rastalmaciti, cu aceiasi rea-credinta, ce am scris. N-am zis nicio clipa ca acel copil nu trenuie sa vorbeasca la telefon cu tatal. Am zis ca nu cred ca un copil de 4 ani e normal sa aiba tel mobil. A avea telefon sau a vorbi la telefon cu tatal nu e acelasi lucru.
Incercati sa combateti ce am scris cu adevarat, nu ce v-ati inchipuit ca am scris.
Dreptate nu aveti dnule when mistificand cele scrise de altii. Mistificand se pierde orice credibilitate.
Dar probabil o faceti din patima (acesta e cuvantul pe care l-ati folosit dvs) generata de suplinirea acordului prietenului dvs de acum o suta de ani vara.:D
Unde e dreptul copilului, intrebati? Eu zic ca nu pe bunica ar trebui sa o intrebati despre asta, ci pe ambii parinti, care, motivat sau nu, nu s-au gandit cum o sa-i fie copilului fara ambii parinti. Totul vine in aceasta viata la un pret, sper ca ati descoperit si dvs asta. Nu se poate si ca parintii sa dispara cu anii din viata copilului si sa aiba o relatie fireasca cu acesta si culmea, sa acuze persoana in grija careia au lasat copilul, de lipsa acestei relatii.

@nightbeat80, aveţi posibilitatea să cereţi în instanţă ca domiciliul copilului să fie la Dvs., este o cerere admisibilă , dvs. vă ocupaţi de copil, iar mama , chiar şi bunica, pot cere program de relaţii personale cu copilaşul dvs. Veţi primi şi pensie alimentară, max. 25% din venitul mamei din străinătate şi aşa, nimeni nu vă mai obstrucţionează plimbatul cu copilul unde doriţi dvs.
Succes!

sa se inteleaga cu bunica, comunicand si cu mama, sau sa se adreseze instantei. Acesta a fost primul meu sfat. In rest v-am raspuns dvs.

De ce ar trebui tatal sa se inteleaga cu mama,cu bunica, cu capra,cu vecinul cand legea e lege si dreptul lui e dreptul lui?
Repet ca repetitia e mama invataturii, indiferent de ce hartii au facut parintii la plecarea din tara, ei nu sunt decazuti din drepturi si nici bunica nu este peste ei sau peste copil.
Doamna bunica, laudabil ca si-a asumat cresterea unui copil, insa cand a fost de accord cu acest aspect, a preluat copilul cu nevoile si drepturile lui. Ca nu e ok ca pentru faptul ca ii da de mancare sa il restrictioneze sa iasa cu tatal lui pana la inghetata. Sa se ocupe cum trebuie de copil inseamna sa respecte demnitatea acestuia si drepturile lui firesti.
Sau din nou va intreb, de ce sa se adreseze tatal instantei? Ca sa mai hraneasca niste avocati pusi pe capatuiala? Ca doar pantoful se potriveste.
De ce daca un parinte nu isi poate lua copilul, trebuie sa deschida actiune in instanta si sa astepte2,3,5 luni sa il vada? Ca ne place sa taraganam lucrurile?
De ce sa nu pot ca tata sa apelez la politie sa imi iau copilul? Ca ar face asemenea situatii mai putin repetabile si ca ar lua niste painica de la gura cuiva?
Binele copilului nu ar fi tocmai,ca asemenea situatii sa fie rezolvate cat mai repede?

Dar e mai interesant sa mistificati pozitia mea pentru a va zugravi apocalipsa si a ataca orice persona a carei opinie nu e identica cu a dvs! Cata victimizare!

Este binevenita orice parere. Frumusetea dialogului in asta consta, ca suntem oameni diferiti, avem pareri diferite. Insa cand traumatizezi copii ca sa ai ce pune pe masa, asta cam aprinde spiritele.

A scris userul ca i-a luat soacra copilul?

Adevarat, nu a scris ca -a luat soacra copilul, a formulat altfel, a zis ca nu poate sa iasa cu el din curte. Asta oare ce inseamna? E o relatie fireasca?

Cand au decis asta, i-au dat bunicii dreptul si responsabilitatea de a avea grija de copil zi de zi, de-l duce la doctor, de a-l hrani, de a chema Salvarea, daca Doamne fereste se intampla ceva. Dupa ce ii lasati copilul in grija, acum spuneti ca ea n-are niciun drept? pai nu parintii i-au dat toate drepturile?

Va contrazic, bunica nu are toate drepturile asupra copilului, parintii nu au fost decazuti din drepturi. In plus, chiar daca prin absurd sa zicem ca amandoi parintii ar fi fost decazuti din drepturi si bunica le avea pe toate..... omiteti ca de obicei dreptul copilului de a avea relatii firesti cu parintele lui. Cum se face ca iar si iar si iar uitati de asta?

A avea telefon sau a vorbi la telefon cu tatal nu e acelasi lucru.

Normal ca nu este, nu poti vorbi la un telefon pe care nu il ai.

Totul vine in aceasta viata la un pret, sper ca ati descoperit si dvs asta.

Din fericire da, am descoperit. iar asta m-a facut sa apreciez mai mult ceea ce am si sa fiu multumit cu ceea ce am. In plus, am observant din experienta mea de viata ca intotdeauna roata se intoarce. Iar copilul de care iti bati joc din geloze sauimbecilitate emotionala, ajunge peste ani de zile sa te trateze si el tot asa....sau nepoata....

Nu se poate si ca parintii sa dispara cu anii din viata copilului si sa aiba o relatie fireasca cu acesta si culmea, sa acuze persoana in grija careia au lasat copilul, de lipsa acestei relatii.

Recititi va rog, userul a lipsit un singur an, de atunci e langa copil. Dumneavoastra sfatuiti parintele present langa copil sa ceara voie celui plecat ani de zile #-o

Dvs aveti o problema de pozitionare si mandrie. In ce pozitie se tine coada si/sau sapca. Unii oameni inteleg ca mai presus de ambitii de 2 lei sunt mizele propriu-zise. Altii nu inteleg.
De ce trebuie sa se inteleaga tatal cu mama si bunica, ati intrebat? Simplu, pentru ca nu traim in jungla sa ne reglam relatiile cu batele in cap cand nu suntem de acord unul cu altul. A doua parte a raspunsului este pentru ca in interesul superior al copilului, pe care il tot invocati, nu este ca familia lui sa traiasca ca pe Maidan.
Nu puteti vorbi despre "ati bate joc de copil" cand dvs aveti ca unic model de relationare cu cei care nu va impartasesc opiniile confruntare in forta, politia, puscaria, ambitiile ieftine de tipul sapca in mana sau pe cap etc. Astfel de criterii brute reprezinta de fapt bataia de joc, pentru ca ele nu pot avea deznodaminte decat la fel de primitive precum demersurile.
Unii am invatat dialogul. Desigur ca e mai putin eficient uneori decat o bata in cap, dar mie personal imi e mai propriu, identificandu-ma mai usor cu zona urbana decat cu jungla Amazonului.