Program de vizita copil

Pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti de către debitorul obligaţiei de "a face" există articole de lege drastice, care sancţionează acel individ care se opune nemotivat acesteia.
Dvs. vă referiţi numai la programul cu preluarea minorului, dacă înţeleg bine. Există şi alte modalităţi prin care o relaţie frumoasă se poate întreţine, chiar L. 272/2004 ne indică o sumedenie de posibilităţi. Copilul nefiind un obiect, are instincte, reflexe, sentimente.Acestea trebuiesc stimulate în sensul dorit de cel care vrea să se apropie de copil.Sub nici o formă, copilul nu va fi atras de o persoană care vine la el cu alte două persoane străine, şi îi explică ce scrie în hotărârea judecătorească; nici dacă toţi cei din familia rezidentă îi spun în cor că "trebuie să-l iubeşti pe tata", copilul nu îl va iubi dacă el însuşi nu ajunge la acel sentiment, profund uman. Vedeţi, copiii se adaptează la grădiniţă, îşi iubesc educatoarele, chiar dacă nu dorm cu ele; la fel, copilul meu îşi adoră învăţătoarea, mă îndeamnă să cumpăr o floare ca să-i dea învăţătoarei, deşi doamna l-a mutat în banca măgarilor, fiindcă nu e cel mai cuminte copil, i-a confiscat spinnerul, a avut şi interdicţia de a ieşi în pauză o zi, după ce a făcut o năzdrăvănie. Şi să ştiţi că ar pleca cu ea să stea peste noapte, fiindcă are încredere în ea.
Şi fiţi convins că nu l-am învăţat să-şi iubească învăţătoarea, aşa cum nu l-am învăţat nici să-şi respingă tatăl.Copilul ştie ce simte...

v-am mai explicat, exista cazuri in care copilul nu avea cum sa plece cu tata pentru ca nu era acasa ci plecat cu mamica lui. Si asta un an, doi, trei, instrainat cu forta. Dar evident copilul stie ce simte...

Pentru situaţia descrisă, există art. 910 CPC, există art. 379 Cod Penal, există art. 20 din L.272/2004 şi există posibilitatea acţiunii civile de schimbarea domiciliului minorului.
În cazul meu, o singură zi nu am deschis uşa, fiindcă copilul s-a ascuns sub pat şi plângea tare şi mi s-a făcut plângere penală şi am dat cu subsemnatul, ce să mai vorbim de DGASPC, Autoritatea Tutelară - a fost un adevărat asalt asupra noastră.
Nu înţeleg de ce la dvs. nu s-a întâmplat la fel.

vedeti doamna martonze, daca faci plangeri mamei pentru ca in nenumarate randuri nu raspunde nimeni la usa, esti un tata nenorocit si unica preocupare este sanctionarea mamei copilului. Unii insa au fost de sute de ori la copil sperand ca poate intr-o zi cu soare isi vad si eu macar un pic copilul. Bineinteles ca tot ce intelege mama din faptul ca un tata vine de sute de ori la copil e ca vrea sa o sanctioneze pe ea (desi i-ar fi fost de ajuns doua, trei dati). Mai devreme sau mai tarziu adevarul va iesi la suprafata.

Copilul ştie ce simte...

De unde stie copilul ce simte? Credeti ca la nastere primim un manual despre cum e vorba cu emotiile, care sunt si cum se simt?
Emotiile, sentimentele se invata in familie. Supararea, bucuria, extazul, iubirea.... din cauza asta e bine cand copilul face o criza de tantrum sa ii spui " stiu ca esti suparat, insa sunt alaturi de tine sa te ajut sa te linistesti" De ce credeti ca ii spui asta? Ca sa asocieze sentimental cu denumirea sentimentului. Si multe alte exemple.
Inclusiv fericirea se invata in familie. Un copil care nu a fost crescut sa vada adevarata fericire la maturitate si-o va dori dar nu va reusi sa o identifice.
Aveti idee cum lucreaza terapeutii cu copii maricei de 10-11 ani pentru a-si identifica correct emotiile?
Deci de unde idea asta oribila ca stie copilul?
Nu stie, copilul vede si face. Iar copilul desi isi iubeste un parinte, daca mami se stramba si se uita pe pereti cand e vorba de tatal lui sau mai rau, il injura, va asocial emotia iubirii tatalui cu ceva negativ. Si nu va avea habar ce il raneste. Se va automutila singur, va fi speriat de trairile lui nu de parinte in sine.
Efectiv habar nu aveti despre ce vorbiti, stiu ca nu sunteti rau intentionata insa credintele dumneavoastra sunt complet eronate.
Mergeti si vorbiti cu orice psiholog, sa va spune el daca copilul stie sau daca coplul e invatat......absolut orice.