Admitere Barou 2010

radulescua86 a scris:

Uzufructuarul are dreptul:
a)sa foloseasca terenul pe care a fost ridicata o casa, daca uzufructul a fost constituit numai asupra acesteia si, din caz fortuit sau din cauza vechimii, cladirea a disparut ori s-a daramat;

b)sa foloseasca terenul pe care a fost ridicata o cladire, daca uzufructul a fost constituit asupra unui domeniu din care facea parte si cladirea si, din cauza vechimii, cladirea s-a daramat;

c)la sumele de bani pe care el le-a pl[tit ]n contul nudului proprietar.

as vrea si ceva explicatii, eu nu am gasit...poate nu stiu unde sa caut.
va multumesc

Raspuns corect : b+c
1.uzufructuarul nu are nici un drept asupra terenului daca uzufructul a fost constituit numai asupra casei .
2.in schimb,daca uzufructul a fost facut asupra unui domeniu din care facea parte si casa distrusa ,uzufructuarul va putea dispune de teren
3.cred ca aici este vorba despre plata datoriilor fondului ,daca le plateste uzufructuarul, atunci suma platita (acea ptr. propretar) i se restituite la sfarsitul uzufructului fara dobanda

Se pot gasi raspunsuri utile si in C.civ. !
Binevenita grila ! =D>

Eu inteleg ca sunteti stresati , dar chiar este cazul sa ne certam intre noi?#-o#-o#-o

Ceva grile din Neagu:

Culpa ca formă a vinovăţiei există atunci când infractorul:
a) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l
prevadă;
b) prevede rezultatul faptei sale, urmăreşte şi doreşte producerea
lui;
c) prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmăreşte, dar acceptă
posibilitatea producerii lui.

Infracţiunea este continuată:
a) atunci când acţiunea/inacţiunea ce formează elementul material
al laturii obiective, se prelungeşte în timp, în chip natural, chiar
şi după momentul consumării;
b) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de
timp acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul
unei infracţiuni, înainte de a fi fost condamnată definitiv
pentru vreuna din ele;
c) atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni
care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Concursul de infracţiuni cu conexitate etiologică presupune:
a) săvârşirea unei infracţiuni pentru ascunderea săvârşirii altei
infracţiuni;
b) săvârşirea unei infracţiuni pentru înlesnirea săvârşirii altei
infracţiuni;
c) săvârşirea mai multor infracţiuni de acelaşi fel.

Concursul real de infracţiuni cu conexitate consecvenţională
presupune săvârşirea:
a) mai multor infracţiuni de acelaşi fel;
b) unei infracţiuni pentru înlesnirea comiterii altei infracţiuni;
c) unei infracţiuni pentru ascunderea săvârşirii altei infracţiuni.

Concursul real eterogen de infracţiuni există atunci când infracţiunile
ce vin în concurs:
a) nu sunt toate de acelaşi fel;
b) sunt toate de acelaşi fel;
c) nu sunt toate de acelaşi fel, dar trebuie săvârşite în acelaşi
timp.

Si asa, pt antrenament, ceva grile din Crisu, Ciobanu, Zarafiu , la procedura penala:

1.. Curtea Militară de Apel soluţionează conflictele de competenţă
ivite între:
a) tribunale militare;
b) tribunale militare teritoriale şi tribunale civile;
c) un tribunal militar şi un tribunal militar teritorial.

2. Cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată
poate fi făcută de către:
a) procuror;
b) partea civilă;
c) persoana vătămată.

3. Potrivit competenţei sale funcţionale exclusive, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie soluţionează:
a) conflicte de competenţă;
b) cererile de strămutare;
c) recursurile.

4. Indicaţi care din măsurile dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie în soluţionarea unei cereri de strămutare este legală:
a) citarea părţilor;
b) audierea martorilor;
c) solicitarea eventuală de informaţii de la Ministerul Justiţiei.

5. Nu sunt supuse niciunei căi de atac:
a) hotărârile prin care sunt rezolvate conflicte de competenţă;
b) hotărârile prin care în primă instanţă se dispune suspendarea
judecării cauzei;
c) hotărârile prin care instanţa de judecată respinge ca inadmisibilă o
excepţie de neconstituţionalitate.

6. Citarea părţilor este obligatorie în procedura de:
a) soluţionare a cererii de strămutare;
b) soluţionare a cererii de recuzare a unui membru al completului de
judecată;
c) soluţionare a conflictului de competenţă între 2 instanţe de judecată.

7. Sub aspect probator, alibiul este considerat:
a) indiciu;
b) probă directă;
c) probă indirectă.

8. Încheierea dată în primă instanţă prin care se dispune, în timpul
judecăţii, luarea unei măsuri preventive:
a) poate fi atacată cu recurs odată cu fondul;
b) poate fi atacată separat cu recurs în 3 zile;
c) poate fi atacată separat cu recurs în 24 de ore.

9. Încheierea dată în primă instanţă prin care se respinge cererea de
revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat:
a) poate fi atacată odată cu fondul;
b) este definitivă;
c) poate fi atacat separat cu recurs în 3 zile.

10. Instanţa în favoarea căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi
declină competenţa:
a) îşi poate declina la rându-i competenţa, creându-se astfel un
conflict negativ de competenţă;
b) este obligată să soluţioneze cauza;
c) fie poate să-şi decline competenţa, fie poate să soluţioneze cauza.

11. Recursul declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti suspendă
executarea acesteia, atunci când:
a) a fost declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus în primă
instanţă suspendarea judecării cauzei;
b) a fost declarat împotriva hotărârii prin care instanţa de judecată a
soluţionat contestaţia formulată împotriva măsurilor asigurătorii;
c) a fost declarat de procuror împotriva hotărârii prin care instanţa a
rezolvat cererea de liberare condiţionată.

12. Cererea de liberare provizorie poate fi făcută:
a) oricând în cursul judecăţii;
b) în cursul judecăţii până la terminarea cercetării judecătoreşti;
c) în cursul judecăţii până la citirea actului de sesizare.

13. În cazul încetării procesului penal datorită intervenţiei amnistiei,
cheltuielile de procedură sunt suportate de către:
a) inculpat;
b) partea vătămată;
c) stat.

14. Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea priveşte
interdicţia învinuitului sau inculpatului de a părăsi:
a) localitatea în care acesta domiciliază;
b) localitatea în care se află organul judiciar care instrumentează
cauza;
c) localitatea în care acesta locuieşte.

15. Indicaţi cazul greşit pentru care se poate dispune arestarea
inculpatului:
a) există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni;
b) existenţa uneia din circumstanţele agravante;
c) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune.

16. Sunt acte procedurale:
a) cercetarea la faţa locului;
b) punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) încuviinţarea de probatorii.

17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează, în primă instanţă,
o cauză privitoare la săvârşirea de către un senator a infracţiunii de
luare de mită, în complet format din:
a) 1 judecător;
b) 2 judecători;
c) 3 judecători.

18. Termenul de apel împotriva hotărârii prin care instanţa soluţionează
cererea de liberare condiţionată este:
a) de 3 zile;
b) de 10 zile;
c) această hotărâre nu poate fi atacată cu apel.

19. Apelul împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o cauză
privitoare la săvârşirea unei infracţiuni flagrante, pronunţate marţi 5
februarie 2004, poate fi declarat până:
a) luni, 11 februarie 2004;
b) joi, 7 februarie 2004;
c) joi, 15 februarie 2004.

20. Nu sunt corpuri delicte:
a) obiectele care sunt produsul infracţiunii;
b) obiectele care conţin o urmă a faptei săvârşite;
c) obiectele care au fost destinate să servească la săvârşirea unei
infracţiuni.

21. Măsura preventivă a reţinerii învinuitului:
a) nu poate fi prelungită;
b) poate fi prelungită;
c) poate fi luată şi de către instanţa de judecată.

22. Încheierea prin care instanţa de recurs respinge cererea de
recuzare:
a) poate fi atacată cu apel sau recurs;
b) nu poate fi atacată;
c) poate fi atacată doar cu recurs.

23. Încheierea prin care instanţa de fond a respins o cerere de
recuzare:
a) poate fi atacată separat cu apel sau recurs;
b) nu poate fi atacată;
c) poate fi atacată cu apel sau recurs odată cu fondul.

24. Poate fi ascultat ca martor doar cu consimţământul său:
a) partea vătămată;
b) soţul învinuitului sau inculpatului;
c) persoana obligată să păstreze secretul profesional.

25. Este considerat act de sesizare a instanţei:
a) rezoluţia prin care organul de cercetare penală trimite plângerea
prealabilă greşit adresată;
b) cererea de identificare a autorului unei infracţiuni de lovire sau
alte violenţe;
c) hotărârea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite cererea
de strămutare.

26. Recursul împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a rezolvat
contestaţia formulată împotriva modului în care a fost luată o măsură
asigurătorie se declară în:
a) 3 zile;
b) 10 zile;
c) 24 de ore.

27. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
trebuie rezolvate într-un termen de cel mult:
a) 10 zile;
b) 20 de zile;
c) 60 de zile.

28. În cazul în care organul de urmărire penală a interzis contactul
între apărător şi inculpat la prezentarea materialului de urmărire penală,
plângerea împotriva acestei măsuri trebuie rezolvată în cel mult:
a) 10 zile;
b) 20 de zile;
c) 48 de ore.

29. În cazul în care parchetul a declarat apel împotriva unei sentinţe
pronunţate de tribunal, retragerea apelului poate fi făcută de către:
a) un procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunalul care a şi
declarat apelul;
b) prin procurorul parchetului de pe lângă tribunal;
c) un procuror din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel ce
soluţionează apelul.

30. Oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat până la:
a) terminarea cercetării judecătoreşti;
b) închiderea dezbaterilor la prima instanţă;
c) închiderea dezbaterilor la instanţa de apel.

31. Poate declara apel peste termen partea care:
a) a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare;
b) a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare;
c) a lipsit la pronunţare.

32. Pot fi atacate cu recurs:
a) deciziile pronunţate de tribunale, ca instanţe de apel, prin care s-a
dispus judecarea cauzelor;
b) deciziile pronunţate de tribunale ca instanţe de apel;
c) deciziile pronunţate de tribunale ca instanţe de recurs.

33. Există indivizibilitate:
a) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte
diferite în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
b) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi
act;
c) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în locuri diferite
după o prealabilă înţelegere între infractori.

34. Atunci când există conexitate între o infracţiune de sustragere de
la serviciul militar săvârşită de un student şi o infracţiune de sustragere
de la serviciul militar săvârşită de un judecător de la o judecătorie,
competenţa de a judeca cele două cauze reunite revine:
a) curţii de apel;
b) tribunalului militar teritorial;
c) Curţii Militare de Apel.

35. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de ameninţare de către un
judecător de la o judecătorie, plângerea prealabilă se adresează:
a) parchetului de pe lângă judecătorie;
b) parchetului de pe lângă tribunal;
c) parchetului de pe lângă curtea de apel.

36. În cazul săvârşirii de către un student a unei infracţiuni de
violare de domiciliu, plângerea prealabilă se adresează:
a) numai organului de cercetare penală;
b) numai procurorului;

raspuns :
1.c
2c
3b
4c
5a
6a
7a