Influența negativă a tatălui asupra copilului. Ce pot face pe cale legală?

martonze
eu stiti ce nu inteleg? personal reusesc sa admit ca exista si unele cazuri exceptionale in care uni tati si-au amintit de copii cand au auzit de penalitati. Pot sa admit ca exista si unii tati ce vin din ani in Paste la copii si dupa aceea vin cu executor, politie si copilul va fi timorat de prezenta tatalui.
Dar nu inteleg de ce nu aveti capacitatea sa intelegeti ca exista si asa zisa alienare, sau abuz emotional asupra copilului, ce ajunge sa-si respinga tatal pentru ca asa vrea mama.
V-am mai indicat exemplul tatalui ce a mers si constant la program (unii se plange ca "prea constant" si "ii sta copilului in cap", ca a mers singur de sute de ori, ca de zeci de ori nu era nimeni acasa si nici macar anuntat de acest aspect, ca a cerut sa participe la evenimente importante din viata copilului alaturi de mama dar nu s-a dorit, ca a contribuit constant cu sume de bani la cresterea copilului (acum ca pentru mama sumele nu sunt niciodara suficiente ci o mizerie asta e altceva), ce si-a dat constant acordul pentru vacante/tabere, ce este o persoana adorata de toti copiii mai putin de propiul copil, ce este jignit permanent si denigrat cu apelative ce nici macar nu pot fi reproduse etc. Nu zic ca tatal nu are si el vina lui in starea conflicuala, dar deja disproportia fata de faptul ca a fost rigid si poate insensibil la anumite aspecte si bataia de joc la care este supus prin prisma copilului a depasit orice proportionalitate. Copilul nu a fost lasat de ani de zile sa stea un minut cu tatal sau iar moi nou nu mai are voie nici sa vorbeasca cu el.

Doamnule AgainstPas, nu numai ca reusiti sa intelegeti ca sunt anumiti nerezidenti care au un comportament nociv asupra copilului insa ati si raspuns tocmai dumneavoastra la anumite topicuri si ati sfatuit mamele respective cum sa faca sa isi scape copii din abuz.
Martonze considera ca tatii abuzeaza si ca nu exista alienare.
Nu are sens sa incercam sa ii demonstram contrariul pentru ca oricat de logic si de bun simt ar fi ce spunem noi dansa nu e pregatita sa accepte si mai mult, pare ca se identifica cu acest crez.
Ce ma ingrijoreaza pe mine extraordinar de mult este ce se ascunde in spatele acestui refuz de a vedea evidentul.....pentru ca de multe ori e doar o fuga din fata adevarului, adica ori face asa ceva ori e martora la asa ceva.
Altfel nu se explica fanatismul acesta prin care sustine ca nu exista alienare parentala mai ales la cazurile clare de alienare parentala.

Dvs. vorbiţi despre "respectarea hotărârilor judecătoreşti" de către copii exact cum am vorbi despre respectarea acestora de către pisici sau câini

nu Martonze, vorbesc de respectarea hotararilor judecatoresti la copii exact cum vorbesc de respectarea hotararilor judecatoresti la copii. Nu as compara din punct de vedere intelectual un copil de 8 ani de exemplu cu nici un animal.

Ia păruiţi un âine şi vedeţi, vă mai puteţi apropia de el?

Cine spune ceva de paruiala?

Vorbim de vieţuitoare şi copilul e o fiinţă cu instincte, care până la maturitate, se consideră că nu e suficient "dresat" să aibă drepturi.

Copilul are foarte multe drepturi, discernamant insa nu are foarte mult.
Si tocmai, pantru ca e corect ce ati spus dumneavoastra, copilul are instincte, realizeaza ca daca isi supara parintele cu care locuieste si arata afectiune celuilalt ( acolo unde e cazul) va fi aspru sanctionat. Si tocmai din cauza acelui instinct il va respinge.
Iar in cazul de fata, la topicul deschis, daca tatal va speria suficient de tare fetita si o va convinge ca ii face rau ei sau mamei, va incepe sa-si respinga mama pentru a o proteja.

when,
ce vor sa sustina si martonze si mai ales un alt user de aici dar o tot dau din colt in colt este ca atata timp cat ai indraznit sa nu faci 100% ce zice mama, sa incerci sa ai si tu o legatura cu copilul independent de ea, adica sa ai o stare mai mare sau mai mica conflictuala cu mama, atunci trebuie in mod automat sa te astepti ca acel copil sa se solidarizeze cu mama si sa te respinga. Si ca deci este vina ta ca ai indraznit de exemplu sa ceri un program fara prezenta mamei pentru ca mai apoi mama sa-ti arate ca stie ea cum sa faca sa nu mai ai niciun fel de relatie cu copilul. Unele doamne nu inteleg ca sentimentele lor nu sunt aceleasi cu cele ale copilului si atunci incep abuzul emotional asupra propriului copil. Iti trebuie putina inteligenta emotionala si maturitate sa reusesti sa-ti dai seama ca una este relatie adultilor si alta e relatia amandurora cu copilul. Si ca obligatia ta este sa faci indiferent ce meciuri ai cu tata sa sprijini si sustii legatura nerezidentului cu copilul. Si nerezidentul trebuie sa inteleaga ca programul sau cu copilul nu este pentru a-i spune tampenii copilului despre mama, a-l chestiona sau a face in mod expres ceva ce stii ca ar supara mama ci pentru a fi parinte.

Stimaţi domni, eu mă identific cu persoana mamei pe care am descris-o mai sus, cu mama penalizată după 10 ani de absenţă a tatălui, chiar şi cu mama aceea căreia i s-a luat băiatul după ce mama şi bunica l-a crescut singur, iar tata a fost şi condamnat pentru neplata pensiei alimentare ş.a.m.d. Prin ceea ce a trăit acea mama, am văzut faţa hidoasă a învăţăturilor "asociaţiei".Asta e. Poate dacă eram în postura d-lui AgainstPAS, judecam altfel.În fiecare din dosarele respective, era depus câte un manual PAS şi extrase de pe site-ul asociaţiei. Comportamentul tatălui urma cu fidelitate sfaturile de pe blogul asociaţiei.

Martonze, eu am ales sa raspund celor care sunt amenintati si speriati, ba chiar dezinformati, de diferiti useri de aici. Incerc de cele mai multe ori sa ignor postari marca agpas, chiar si when, care-si petrec viata pe forum si cred ca oricine e vinovat mai putin el.
Nu-i nevoie de discernamant ca sa vrei/sa-ti placa/sa-ti doresti ceva. Discernamantul e despre alegeri si decizii, nu despre afectiune. De pe la varsta de 1 an, copilul plange sau din contra isi arata bucuria cand ramane cu bona. De aici te si prinzi ca bona se poarta frumos sau nu cu copilul. Copilul nu trebuie sa invete ca o relatie interumana se bazeaza pe hotarari judecatoresti sau penalitati, ci pe sentimente, valori comune, preocupari comune. Si copilul are dreptul de a nu-i face placere sa fie in compania lui X, chiar daca X e tatal lui. Nu-i bagam tatal pe gat cu hotarare jud si executor. Inteligenta emotionala exista cand n-ai in spate ani in care comportamentul tau a fost dictat de ambitii de 2 lei si demonstratii imberbe si brusc vrei sa te dai parinte.
E drept ca e importanta consecventa la program, dar nu dupa ani de venire din ani in paste, caci numai foloseste! Exista mame care nu vor absolut deloc sa se razbune pe tati. Uneori le e rusine ca i-au avut drept parteneri! Nu au niciun sentiment fata de acestia, nici macar de ura/razbunare, cel mult de dispret, ci vor sa ofere lor si copilului un alt mediu si un alt exemplu decat cel negativ, oferit de tatal biologic.
Nu exista alienare, nu pentru ca nu vrea martonze, ci pentru ca la aceasta concluzie au ajuns toate tarile europene, inclusiv cele de la care am copiat legea asta proasta.
Alienarea, chiar si printre sectantii adepti ai acestei teorii de 2 lei, inseamna indepartare, instrainare. Cand n-ai avut, inainte de divort, nicio relatie cu copilul, caci ai disparut, de exemplu, in vremea sarcinii mamei, nu te-a alienat nimeni, n-ai fost niciodata o victima nevinovata, denumita "parinte tinta", ci doar un golan iresponsabil, care a fugit de orice responsabilitate.