Am program de vizită, dar copilul îmi spune în mod constant că nu vrea să mă vadă iar tatăl nu colaborează cu mine în acest sens. Cum pot rezolva situația?

Martonze a scris:

Ca să vă apropiaţi de copil, trebuie să acţionaţi cu răbdare, să fiţi o prezenţă discretă şi să nu forţaţi lucrurile.De exemplu, dacă mergeţi la copil şi-i duceţi o mică atenţie , îl întrebaţi de sănătate şi-i spuneţi că v-a fost dor de el, dar nu insistaţi să plece cu dvs., poate va ajunge să-şi dorească el acest lucru.

Daca tatal nu doreste sa aveti legaturi cu copilul, oricat de discreta prezenta ati fi, oricat ati incerca cu cele mai bune intentii si toata dragostea din lume fata de copil NU veti reusi. Nu isi va dori acest lucru atata timp cat stie ca asta ii cauzeaza suferinta si disconfort celuilalt parinte. Dar poate copilul va pastra niste amintiri placute despre dvs si nu va fi extrem de inrait impotriva dvs. Dar legaturi cu copilul din pacate nu veti avea atat timp cat de cealalta parte aveti de a face cu un abuzator.

maria v, eu vorbesc din experienţa mea şi ale altora, chiar de aici, de pe site.
Copilul meu a fost agresat de tatăl său, cu pretenţia de a pleca cu el, că aşa era pe o hotărâre provizorie de altfel, în condiţiile în care copilul era complet dependent de mamă, fiindcă nu a ieşit nici până la colţ fără mine, deşi locuia împreună cu bunicii şi mătuşa. A organizat executarea silită, legală de altfel, cu Poliţia, Autoritatea Tutelară, executorul, martori. Urmările au fost groaznice, luni de zile copilul nu a mai vrut să iasă din casă, plângea din senin, nu mânca, avea coşmaruri...
Nu e cazul dvs., copilul dvs. este deja mare, dar, din această întâmplare, am constatat ce urmări are o acţiune în forţă asupra copilului .Cu timpul, presiunile domnului au scăzut, acum, când tata vrea să vadă copilul, acesta nu se bucură neapărat, dar nici nu se opune şi, fiindcă el vorbeşte frumos cu copilul, acesta merge cu el, îi povesteşte - a dispărut acea senzaţie de frică şi de respingere. Vorbeşte şi la telefon cu taică-său, eu îl pun să-i spună şi "Crăciun Fericit" şi "La mulţi ani". Am convingerea că , în absenţa acelei executări silite şi a câtorva vizite cu martori şi telefonul băgat în nas, copilul ar fi fost mult mai apropiat de tată.
Copilul doreşte să fie şi el, ca majoritatea copiilor, de aceea vrea şi el să aibă şi mamă, şi tată.
Dacă are o "vitregă", din păcate acea femeie suplineşte modelul matern.
Pe moment, dvs. aţi pierdut partida, părerea mea.Puteţi intreprinde toate demersurile din postarea mea anterioară - veţi avea timpul ocupat, veţi cheltui căruţe de bani, copilul va fi hărţuit şi...veţi fi vinovata de serviciu. De aceea vă recomand calm, timpul va rezolva toate. Copilul, cu cât creşte, va ieşi de sub jugul psihologic al tatălui, dacă e aşa cum spuneţi şi dvs. va trebui să fiţi prin preajmă
P.S. Astă vară, eram în autocar şi, în scaunele din spate, copilul meu vorbea cu o fetiţă, care era şi ea cu mama divorţată şi cu fratele ei. Am surprins o convorbire între copii: copilul meu îi explica fetiţei că lui nu-i place să meargă cu tata, că a vrut să-l ia cu Poliţia şi fără mama, (vă daţi seama, după atâţia ani, cât de mult a fost afectat!) fetiţa îi spunea că ea îşi doreşte să se întâlnească cu tatăl său, că îl iubeşte, dar acela nu o bagă în seamă şi abia la luni distanţă vorbeşte la telefon, şi atunci se grăbeşte. Acel tată pur şi simplu a părăsit familia, nu a forţat program de vizită.

Martonze, se intampla cumva ca fiul dumneavoastra sa mearga macar LA baie fara dumneavoastra? Ca vad ca tabere, excursii vara si tot ASA, pare ca respirati tot aerul copilului dumneavoastra.
Doamna Maria, precum ati putut observa Martonze e o mama penalizata si suspectata de alienare. Din CE povesteste te apuca plansul insa pe alocuri mai scapa detalii care te fac sa intelegi ca CE spune dansa si realitate e distanta foarte foarte foarte foarte foarte mare.
Copilul dansei nu merge cu tatal LA programul e vizita insa nu e de mirare dat fiind faptul ca mama nu il scapa din ochi. Tabere sau excursii,diverse motive e acolo langa el fapt care II transmite bietului copil ca e in nedescurcat daca nici mama nu are curaj sa il lase sa se descurce.
E un comportament disfunctional al mamei izvorat insa din cea mai mare dragoste. Exact asa e si cu fostul dumneavoastra, isi iubeste copilul insa aceasta dragoste se manifesta intr-un mod bolnav.
Lasati lupta si luati copilul de acolo. Lasati mijloacele clasice care nu duc LA nimic. Vedeti aici pe forum profilul alienatorului care nu are nici o logica. ASA e fostul dumneavoastra si cel mai bine pentru copil este sa fie luat cat mai curand din acel mediu.

Stimată doamnă, în ce mă priveşte, vă informez că al meu copil a fost şi vara, în tabără cu clasa, eu nu am mai mers, au mers alte mămici; iar în vacanţa care s-a terminat acum, a fost în tabără la sky, cu profesori şi cu monitori. Că mai merge şi cu familia la munte, la mare, în circuite, e normal, dar şi atunci, suntem cu alte familii cu copii. Copilul merge şi doarme la colegi, am avut şi eu bucuria să găzduiesc nu unul, ci 3 copii şi s-a lăsat cu petrecere în pijamale.
Hai să vă mai servesc câte ceva din zicerile unui expert psiholog judiciar:
"În multe cazuri de divorţ/separare, fenomenul alienării parentale este invocat Taţii îl utilizează în strategia legală pentru a le acuza pe mame că au alienat copiii faţă de ei pentru a se răzbuna, iar mamele îi acuză pe taţi de abuz asupra copiilor pentru a obţine custodia minorilor
Introducerea în instanţele de judecată a noţiunii de alienare parentală poate avea ca efect intensificarea conflictului şi a tensiunii dintre părinţi (ceea ce subminează şi mai mult capacitatea acestora de a colabora în viitor în interesul copilului) şi poate conduce la decizii greşite perntru copil.
-Motivele pentru care un copil poate ajunge să respingă sau să refuze contactul cu un părinte sunt multiple şi doar unul dintre acestea poate fi alienarea parentală."

Martonze, sunt sigur ca peste cateva saptamani o sa aveti alta povestioara interesanta despre cum in Tabara de schi v-ati auzit copilul vorbind cu nu stiu CE fetita divortata despre relatia cu tatal ei sau ceva de genul, mereu o faceti. Lasati-o ASA si pentru copilul dumneavoastra incercati sa transformation in realitate cuvintele de aici.
Cat despre CE ati scris mai sus sunt perfect de acord evident cu mici exceptii.
Insa, atunci cand copilul este ascuns, cand isi uraste brusc familia extinsa,cand Pana LA divort a avut o relatie buna cu celalalt parinte si acum nu mai vrea sa I'll vada fara nici in motiv serios este alienare.
Da, am cunoscut o situatie in care tatal tips alienare si hartuia biata mama si sub nici o forma nu era vorba de ASA ceva. Am vazut cu durere si siderare ca parintele de buna credinta e absolut mereu victima si implicit copilul.
Si sunt primul care spune ca nu mereu e vorba de alienare insa sunt niste semne foarte simple care arata fara dubiu cand da si cand nu.
In cazul de fata pare ca este.