Divorț cu minori în instanță: tata dorește să ia unul dintre copii la el, sau cel puțin program extins de vizită. Poate obține acest lucru dacă are probleme de comportament?
Buna seara.
Sunt in proces de divort cu sotul meu si avem impreuna 2 copii: un baietel de 2 ani si 5 luni si o fetita de 3 luni.
In urma comportamentului lui manifestat prin violenta verbala, psihologica si fizica am plecat insarcinata in 9 luni si alaturi de baietel de la domiciliul conjugal la un apartament proprietate personala si am depus divort din culpa exclusiva a sotului. Toate se intamplau in prezenta baietelului.
Pe langa abuzul psihic, sotul meu m-a agresat fizic in noiebrie 2017 cand m-a tras de par, m-a trantit in pat si mi-a aplicat cateva palme peste fata doar pt ca era cel mic bolnav rau si mi-a permis sa-l chem acasa pt a merge la spital. A doua violenta a fost in martie 2018 cand eram insarcinata in 2 luni. Atunci m-a insultat si plesnit peste fata in mijlocul strazii deoarece se enervase pe baietel si trebuia sa loveasca pe cineva ca sa se descarce probabil. Au fost si altele dar mai nesemnificative prin comparatie. Nu am depus plangeri la politie si nu am fost la inml. Mare greseala!
La proces am cerut exercitarea autoritatii in comun, domiciliul copiilor la mine si program de vizitare doar in prezenta mea. Sotul a facut intampinare si reconventionala si a cerut despartirea copiilor (baietelul la el si fetita la mine) desi el nu s-a implicat in cresterea si educarea lui. Daca nu se aproba cererea lui atunci vrea program extins si sa ia alternativ cate un copil de joi pana duminica la domiciliul lui.
Mantionez ca incepand de la plecarea de acasa am stat la dispozitia lui in ceea ce priveste vizitarea copiilor si de cate ori a vrut, a venit.
Sotul meu este un om care nu mai stie sa se controleze cand este nervos. Daca nu are argumente atunci loveste. A fost violent cu mine, a fost violent de cateva ori si cu copilul (prin bruscari, zguduiri).
Acum doreste sa ne despartim amiabil in instanta si eu sa fiu de acord ca el sa ia baietelul in fiecare weekend de sambata dimineata pana duminica seara la el acasa. Nu pot face asta pt ca ii stiu gradul de implicare in rutina copilului, stiu neglijenta de care da dovada si mi-e frica sa nu se manifeste nepotrivit daca cel mic nu este obedient. Ii vorbeste urat despre mine baietelului chiar si cu mine de fata, intre 4 ochi cred ca este si mai rau.
Mentionez ca situatia mea financiara este mai buna ca a lui, mediul in care am fost crescuta este unul de oameni intelectuali, muncitori si realizati in viata, am tot suportul familiei in cresterea si educarea copiilor si le pot asigura o dezvoltare armonioasa, intr-un mediu calm, plin de iubire si respect, cu valori morale corecte si in conformitate cu cerintele traiului intr-o societate civilizata. Sotul a vazut in copilarie abuz si violente si asta vad ca face si in viata lui de familie. Nu imi doresc sa ajunga si copilasii mei in aceeasi situatie. Inteleg si aprob relatia copii-tata dar in situatia in care tatal este un bun exemplu pentru copiii sai.
Ma ameninta de ceva timp cu ordonanta presedintiala din cauza faptului ca nu ma mai las manipulata de el si ca am ajuns sa ii spun NU, lucru cu care domnul nu este invatat.
De la Autoritatea Tutelara am primit asigurarea ca locuinta copiilor va ramane la mine dar am nelamuriri in legatura cu programul de legaturi personale.
Oare un copil de 2 ani si 5 luni poate sa fie trimis acasa la tatal lui cu probleme de comportament? Exista sansa ca sotul meu sa primeasca drept de vizita la el acasa de joi pana duminica? Unde este stabilitatea copilului in cazul asta?
Am tot citit sentinte de divort cu minori si am vazut ca se practica 2 weekenduri pe luna de sambata pana duminica seara dar in toate cazurile lecturate de mine era vorba despre copii de peste 5 ani.
Ce program credeti ca se poate acorda in situatia noastra avand in vedere toate aspectele?
In februarie este primul termen. Oare cat ne vom intinde cu judecata?
Multumesc din suflet!
proastasatului
Utilizator 2din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Cand "relationarea" se traduce prin: lipsa de empatie, concentrare exclusiva pe interesele personale, incapacitatea de a accepta un punct de vedere contrar, lipsa insertiei sociale, traiul bazat pe expediente si nu pe munca, credinta detinerii adevarului absolut, fara sa fim specialisti, ne dam seama ca ceva nu e in regula. Macar atat ar trebui sa-si dea seama si instantele civile!
againstPAS
Utilizator 1din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Vai doamna PS, dar cine decide ca asa este relationarea? Dvs? nu era ca nu detine nimeni adevarul absolut? Mai ales cand unii fug de consiliere sau evaluare a relationarii parinte copil ca dracu de tamaie, chiar si cand instanta dispune in acest sens. Puteti sa ne spuneti ce inseamna "lipsa de insertie sociala". Cum v-ati dat seama? Ce inseamna traiul bazat pe expediente si nu pe munca? Ne puteti spune? Ce inseamna lipsa de empatie? Fata de cine? Ca daca va dau exemple de unii cu o boala autoimuna de care se facea misto in gura mare ziceti ca este "viztimizare". La ce specialisti va referiti ? Ce legatura au toate enumerate cu relationarea tata-copil? ca este evident ca in mintea dvs au legatura cu relationaraa tata-mama
Doamna, astea nu sunt motive sa nu exerciti autoritatea, sa nu-ti vezi copilul etc., altfel vad ca si dv. interpretati situatii straine prin prisma experientei si intereselor dv. si vreti cu obstinatie sa castigati orice argument.
E ok, acestea nu sunt motive sa refuzi drepturi unui copil al acelui om.