Noi, oamenii, in justitia noastra, nu suntem interesati decat daca se asigura doi parinti unui copil si daca e o problema la unul dintre parinti, sa limitam influenta sa asupra cresterii copilului
Foarte corect spus. Problema e cu numita "influenţă" asupra creşterii copilului. Dar, vedeţi dvs.,
Oricum, nebunia unora nu are leac.
şi legea nu se ocupă de leac, iar nebunia , dacă există, nu înlătură "dreptul" posesorului de a fi prezent în viaţa copilului său, pentru simplul motiv că respectivul nu poate fi expertizat psihiatric dacă nu vrea, dreptul la preluarea minorului "fără prezenţe stânjenitoare a...." este acelaşi pentru oricare, fiindcă - nu-i aşa - nu putem face discriminare? şi aşa ajungem la "Drumul spre Iad este pavat cu bune intenţii"
De aceea, achiesez la sfatul d-nei PS, ca utilizatoarea să oblige copiii să plece cu tatăl lor, indiferent de motivele care stau la baza reticenţei sale, fiindcă, în caz contrar, protectivitatea dânsei faţă de copii va fi un capăt de acuzare din partea tatălui, pe lângă denigrarea tatălui, influenţarea copiilor, transmiterea voluntară sau involuntară a resentimentelor mamei, copiilor, în fine...alienarea parentală , astfel, mama poate deveni debitoare de multiple obligaţii sau chiar inculpată, fiindcă, prin influenţa ce o are asupra copiilor, prin gânduri, împiedică relaţia firească cu celălalt părinte.