Omul de langa noi...

Ce dreptate aveti. Fara calitaea de OM, in orice meserie, poti oricand comite o nedreptate.
Succes!
Craciun Fericit!

Si asa a disparut Gheorghe...

Ridicol, sau poate nu, unele lucruri se schimba impotriva firii, sau poate ca sunt in cursul firesc... totul este doar o problema de perceptie sau de felul in care sunt privite. Fiecare are logica lui, de multe ori insa, logica devine interes si ca sa urmam cursul ratiunii, unele interese sunt meschine. Folosim de multe ori o buna bucata din timpul nostru pentru a ne putea vedea sau cunoaste, ca oameni, ca obiceiuri, ca natie sau natiune. Si unde sa te poti lamurii mai bine de felul cum arati decat privindu-te intr-o oglinda, o oglinda mai mare sau mai mica, unde sa te poti vedea doar pe tine sau, de ce nu, si pe altii. Mai norocosi ca altadata, avem acum la dispozitie cea mai sofisticata, daca pot sa spun asa, oglinda... diabolica inventie a timpului, numita televiziune. Aici poti vedea si apoi gandi, daca ceea ce vezi este firesc sau nu pentru o lume normala si adevarata. In ultima vreme am simtit de mute ori nevoia de a scrasni din dinti sau amarul gust al silei, privind la nevinovata "oglinda". Cum poate sa fie altfel, cand in dorinta mea de a sti cate ceva despre cei in mijlocul carora traiesc, privirea mea intalneste o alta realitate decat cea pe care o simt alaturi. De la o vreme, totul se rezuma la Monici, Columbeni, Prigoni, Bahmutence... sau liste cu averi fabuloase, de-ale Basestilor, Patricilor, Videnilor, Vanghelilor, Becalilor... toata aceasta parte putreda a societatii. Imi este scarba sa mai privesc oglinda, o fac insa cu speranta ca poate intr-o zi o sa-l mai vad si pe Gheorghe, prietenul meu. De peste patruzeci de ani, Gheorghe, a pus caramida peste caramida, construind case. Multi dintre noi locuim azi in case construite de Gheorghe. Tot Gheorghe este cel care ne duce cu trenul sau tramvaiul, ne coase costumul de haine sau perechea de pantofi, ne face in fiecare zi paine sau ne repara si spala masina. "Manuitorii" oglinzilor au uitat insa de el, sau poate ca fiind prea ocupat, Gheorghe nu mai are si timpul sa se mai arate...

justitiarul3 a scris:

Razboiul clapelor...

Zi mohorata. Afara ploua. Ce poti sa faci pe o asemenea vreme. Instinctiv, ma asez la masa si deschid calculatorul. Si tot instinctiv, deschid forumul Avocat.ro. Nu stiu de ce, asa m-am obisnuit. Sunt unsprezece miliarde de siteuri si poate tot atatea bloguri pe netul asta. Dar eu tot aici. Am pe unul cu care ma cert tot timpul. Doamne ce om neintelegator, eu ii spun adevarul, dar el o tine pe-a lui. Tocmai ce deschisese un nou subiect. Ei, ca te-am prins, zic in sinea mea. Tranti un raspuns dur si dadui cu un “enter” mai apasat, sa simta, sa se’nvete minte. Sari altu’, BA, tu pe ce lume traiesti ? A, zic.. si tu esti tot cu el, hotilor, nu v-ati mai saturat de furat. Ba cred ca tu esti cu hotii, lasa ca te-am dibuit eu mai demult. Trec pe alt subiect, m-am saturat sa-i tot explic, oricum n’o sa inteleaga niciodata. Aici altii, aceeasi cearta interminabila. Sunt la fel ca mine cu “prietenul” meu. Devine plictisitor, inchid. Pun ceva pe mine, vreau sa ies la o cafea, sa mai schimb o vorba cu prietenii. Vecinul tocmai iesea si el. Un om formidabil. Salut vecine, incotro ? Pai…la o cafea, o bere ceva si sa mai schimb putin plictiseala asta. Pai tot acolo mergeam si eu. Pe drum am mai vorbit de una, de alta, nimicuri. A venit caeaua, am luat si cate o bere. Si ce mai faci vecine ? Ce sa fac vecine, noroc cu netul asta. Mai trece timpul. Am pe unul cu care ma cert tot timpul. Un capos ce n-am vazut. Si isi mai zice si “justitiarul”. Lumea asta a devenit rea vecine.

Ne raportam la o situatie data . Uitam ,insa ,sa ne raportam la adevaratele valori !
Vecine ! Cand esti cel adevarat !? Asa-i ca nici tu nu mai stii !?

( corina )

Vecine ! Unde esti vecine !? Cu cine ma mai cert , vecine ! Cu necunoscutii nu am cum! Mie imi place sa ma cert cu tine , vecine ! Vecine ! Daca ai stii cat de mult imi lipsesti ! Nici nu mai tin minte , vecine , de la ce "ne-am luat" ! Cand vii, sa-mi amintesti , vecine ! Sunt sigura ca eu aveam dreptate ! Vezi !? Nu spui nimic .........vecine ! Asa e : am dreptate , vecine ! Hai , vecine spune ceva , orice !

cu drag

corina

maran corina a scris:

Vecine ! Unde esti vecine !? Cu cine ma mai cert , vecine ! Cu necunoscutii nu am cum! Mie imi place sa ma cert cu tine , vecine ! Vecine ! Daca ai stii cat de mult imi lipsesti ! Nici nu mai tin minte , vecine , de la ce "ne-am luat" ! Cand vii, sa-mi amintesti , vecine ! Sunt sigura ca eu aveam dreptate ! Vezi !? Nu spui nimic .........vecine ! Asa e : am dreptate , vecine ! Hai , vecine spune ceva , orice !

cu drag

corina

Sunt pe aci pe internet...

De ce pe internet ?

Raspunsul e simplu. O parte din lumea reala a devenit irespirabila. A disparut respectul, au pierit o parte din sentimentele oamenilor. Cei care au reusit sa le pastreze, au inceput sa se caute, sa se izoleze de restul si sa aiba o lume a lor. Au gasit-o aici, probabil temporar, nu stim ce ne mai asteapta. Aici fiecare are coltuletul lui, suficient cat sa se simta bine. Si-a gasit prieteni si a inceput o altfel de existenta. Mai greu la inceput, dupa care greutatea s-a transformat intr-un fel de dependenta. Te asezi in fata monitorulu si pornesti computerul. Cele cateva zeci de secunde, sunt cele mai lungi. O mie de intrebari ti se perinda prin minte, Oare, ai vreun mesaj ? A scris cinava pe subiectul deschis de tine ? Prietena ta din Bacau, sau Timisoara, au ma scris ceva pe forum ? Scriau foarte frumos, le citeai si de multe ori te treceau lacrimile. Si cand minunea s-a intamplat, constati ca toate intrebarile tale au fost de prisos. Esti totusi bucuros, cineva ti-a lasat o cerere de prietenie. Te duci mai intai sa-l vizitezi. Casuta lui ti-a placut, arata frumos, asa ca nu mai stai pe ganduri. Te simti bucuros, mai ai un prieten. Apoi, dai o tura pe la vechii prieteni. Ai gasit unul acasa, va dati binete, ca asa e frumos, schimbati cateva cuvinte si vrei sa pleci mai departe. Tocmai atunci, prietenul de la Iasi te anunta ca a sosit. Nici nu apuci sa-l saluti, ca prietenul de la Cluj, tocma ti-a scris ceva pe blog si tine neaparat sa-ti dea de veste. Arunci instictiv ochi pe ceas, s-a facut ora 12,30, trebuie sa te opresti, maine trebuie sa mergi la munca, Doamne ce n-ai da sa fi liber. Dar cum nu esti, faci o strigare la toti de buna seara, si mergi la culcare. Nu-i asa ca te simti fericit ?