Am nevoie de ajutor

Da intradevar am incercat multe pana la varsta asta nu este prima mea relatie ,am mai avut una tot cu un baiat timp de 1 an jumatate, doar ca aceea s-a sfarsit putin mai tragic (prin decesul lui)
Eu momentan sunt la scoala in clasa a 11-a ,am urmat invatamantul profesional acum m-am reinscris inapoi la liceu pentru a putea da bacul,
Am si o intrebare in legatura cu scoala dupa ce implinesc varsta de 18 ani pot sa imi scot dosarul de la scoala pentru transfer,singur? Sau am nevoie de prezenta parintilor?
Multumesc anticipat!

Dupa majorat nu mai aveti nevoie de acordul parintilor.

Stii ce? Mai ai un pic pana la majorat ... Nu-ti bate capul cu actiuni din astea dramatice, gen plecat de-acasa, infruntat parintii, etc. Deja ai trecut printr-o trauma enorma, aceea a pierderii unui om foarte drag. Calmeaza-te si ignora ceea ce auzi zi de zi. Nu vor accepta usor sau nu vor accepta deloc. Nu poti trai in situatia asta conflictuala daca nu esti tu cel "intelept". Cumva, sub alta forma, am trait ceva similar la 20 de ani. Si ce sa vezi? Am ignorat ceea ce auzeam, am mers inainte pe drumul meu si am avut o casnicie fericita de 15 ani care s-a sfarsit, din pacate, cu moartea sotului meu. Dar asta e alta poveste. Ideea e ca nu m-a interesat nimic din ce zicea lumea. Eu am stiut ca asa sunt fericita si atat. Sotul meu a procedat la fel si crede-ma, numai el stie ce i-au auzit urechile ... Nu merita lupta asta fatisa; in timp, iti va ruina relatia. Stii cum se spune, cainii latra, caravana trece. Mai ai un pic, esti major si poti face ce doresti. Posibil ca atunci cand te vor vedea fericit si linistit si implinit, parintii tai, chiar fara sa accepte in totalitatea starea de fapt, sa lase garda mai jos ... Nu se stie niciiodata. Tu fii consecvent cu tine insuti si asculta-ti inima insa cu ratiune.

Multumesc pentru raspuns,dupa cum am spus mai sus nu incurajez plecatul de acasa doar dupa 18 ani,Credeti-ma ca e foarte greu sa ,,ignori,, zilnic cuvinte jignitoare mai ales din partea parintilor,imi pare rau despre situatia cu sotul dumneavoastra ,pot spune acum ca si actualul meu iubit ,a ascultat destule, nu inteleg o chestie de ce il considera o persoana rea? Gen tatal meu imi tot repeta ca,,daca te fura de bani,ca oameni astia,asa sunt fac totul cu un scop,,etc..
Inteleg ingrijorarea lor dar as vrea si eu sa fiu inteles si sa nu mai fiu jignit!!!!!

Daca domnul este abuzat de parinti, asa cum spune, daca ii e teama de tatal sau, daca cei care il condamna sunt parintii, cam greu de ignorat. Mai mult, cred ca e o greseala sa ignori faptul ca esti abuzat. Te dezvolti anormal. Aici nu e vorba despre ce zice lumea, ci despre ce ii spun parintii. Este impotriva firii sa ignori ce iti spune parintii, suntem genetic programati sa ii iubim...