Noi, Poporul si Republica pe care trebuie sa o recastigam

Discursul este preluat din Ted.com, in virtutea unei licente Creative Commons. Lawrence Lessig a sustinut discursul de mai jos in februarie 2013.

A fost odatã ca niciodatã, o þarã numitã Lesterland. Lesterland semãna mult cu Statele Unite. Ca ºi Statele Unite, avea vreo 311 milioane de locuitori, iar dintre aceste 311 milioane, 144.000 se numeau Lester. Dacã Matt's e aici, îl asigur cã doar am împrumutat personajul din serialul sãu, îl returnez imediat. Aºadar 144.000 se numesc Lester, adicã 0,05% din populaþie. Dar Lesterii în Lesterland au puteri deosebite. În Lesterland se fac douã alegeri în fiecare ciclu electoral. Una se numeºte alegeri generale. Cealaltã, alegeri de Lesteri. La alegerile generale voteazã toþi cetãþenii, dar în alegerile de Lesteri voteazã doar Lesterii. Si aici e ºmecheria. Pentru a candida la alegerile generale, trebuie sã obþii un rezultat foarte bun la alegerile de Lesteri. Nu trebuie neapãrat sã le câºtigi, dar trebuie sã obþii un rezultat foarte bun.

Ce putem spune despre democraþia în Lesterland? Putem spune: unu, cum a declarat Curtea Supremã în Cetãþeni Uniþi, cã oamenii au pânã la urmã o influenþã asupra persoanelor oficiale alese pentru cã, la urma urmei, existã alegeri generale. Dar numai dupã ce Lesterii ºi-au fãcut treaba cu candidaþii care doresc sã se înscrie pentru alegerile generale. Si doi, evident, aceastã dependenþã de Lesteri duce la o subtilã, subestimatã, am putea spune camuflatã înclinaþie spre a-i mulþumi continuu pe Lesteri. OK, deci e o democraþie, niciun dubiu, dar ea depinde de Lesteri ºi depinde de oameni. Are relaþii de dependenþã concurente, am putea spune conflictuale, ce depind de cine sunt Lesterii. OK. Acesta este Lesterland.

Acum, dupã ce am descris Lesterlandul, aº vrea sã vedeþi trei lucruri. Unu: Statele Unite e Lesterland. Statele Unite e Lesterland. Si în Statele Unite e aºa, sunt douã alegeri, una pe care o numim alegeri generale, o a doua pe care ar trebui s-o numim alegerile pentru bani. La alegerile generale voteazã toþi cetãþenii, dacã au peste 18 ani, în unele state dacã au CI. La alegerile pentru bani voteazã finanþatorii ºi, exact ca în Lesterland, ºmecheria e cã pentru a candida la alegerile generale, trebuie sã obþii un rezultat foarte bun la alegerile pentru bani. Nu trebuie sã le câºtigi neapãrat. Gândiþi-vã la Jerry Brown. Dar trebuie sã obþii un rezultat foarte bun. Si aici e cheia: sunt exact la fel de puþini finanþatori relevanþi în SUA-land, câþi Lesteri sunt în Lesterland.

Acum ziceþi: „chiar?” „Doar 0,05%?” Iatã statisticile din 2010: 0,26% din populaþia Americii a donat 200 de dolari sau mai mult unui candidat federal, 0,05% a donat suma maximã unui candidat federal, 0,01% – un procent dintr-un procent – a donat 10.000 de dolari sau peste unui candidat federal, iar în acest ciclu electoral, statistica mea favoritã este cã 0,000042% — cei care le au cu numerele ºtiu cã e vorba de 132 de americani — sunt cei care au dat 60% din fondurile de campanie din ciclul care tocmai s-a încheiat. Sunt doar un avocat, mã uit la acest ºir de cifre ºi zic cã e corect sã afirm cã procentul de finanþatori relevanþi în America e de 0,05%. În acest sens, finanþatorii sunt Lesterii noºtri.

Ce putem spune despre democraþia în SUA-land? Aºa cum a declarat Curtea Supremã în Cetãþeni Uniþi, putem spune: sigur, oamenii au o influenþã hotãratoare asupra persoanelor oficiale alese. Existã alegeri generale, dar numai dupã ce finanþatorii au determinat candidaþii care doresc sã se înscrie pentru alegerile generale. Si doi, evident, aceastã dependenþã de finanþatori duce la o subtilã, subestimatã, camuflatã înclinaþie spre a-i mulþumi continuu pe finanþatori. Candidaþii la Congres ºi membrii Congresului îºi petrec între 30 ºi 70% din timp adunând fonduri pentru a ajunge înapoi în Congres sau pentru a-ºi aduce partidul la putere, iar întrebarea pe care trebuie sã ne-o punem e: ce îi face pe aceºti oameni sã-ºi petreacã timpul la telefon, sã sune oameni pe care nu i-au întâlnit niciodatã, sã sune cea mai micã felie a acelui 1%? Ca toatã lumea, fãcând asta, ei îºi formeazã un al ºaselea simþ, o conºtientizare continuã a modalitãþii în care acþiunile lor afecteazã posibilitatea strângerii de fonduri. Devin, în jargon X-Files, „cei care-ºi schimbã forma”, ajustându-ºi constant opiniile în funcþie de ce cred ei cã ajutã la strângerea de fonduri, nu în chestiuni de 1 la 10, ci în chestiuni de 11 la 1000. Leslie Byrne, un Democrat din Virginia, a povestit cã atunci când a fost aleasã în Congres, un coleg i-a spus: „Totdeauna înclinã spre verde.” Pentru a fi mai clar, ea a continuat: „El nu era un ecologist.” (Râsete)

Deci ºi aici existã democraþie, o democraþie ce depinde de finanþatori ºi de oameni, cu relaþii de dependenþã concurente, posibil conflictuale, în funcþie de cine sunt finanþatorii.

OK, Statele Unite e Lesterland, punctul unu. Si iatã punctul doi. În Statele Unite e mai rãu decât în Lesterland pentru cã vã puteþi imagina, în Lesterland, dacã noi, Lesterii, am primi o scrisoare oficialã în care scrie: „Hei, trebuie sã desemnaþi candidatul pentru alegerile generale”, poate am putea sã avem în vedere un fel de aristocraþie a Lesterilor. Lesterii sunt din toate pãturile sociale. Sunt Lesteri bogaþi ºi sãraci, Lesteri albi ºi negri, puþini Lesteri femei, dar faceþi abstracþie de asta pentru moment. Avem Lesteri de pretutindeni. Am putea sã ne întrebãm: „Ce am putea face ca în Lesterland sã fie mai bine?” Cel puþin e posibil ca Lesterii sã acþioneze spre binele Lesterlandului. Dar în þara noastrã, în SUA-land, cu siguranþã existã câþiva Lesteri drãguþi, muþi dintre ei sunt prezenþi aici, dar marea majoritate a Lesterilor acþioneazã în folosul Lesterilor pentru cã realizarea coaliþiilor schimbãtoare în care se organizeazã cei 0,05%, nu þine seama de interesul public. E din interes personal. În acest sens, în SUA e mai rãu decât în Lesterland.