Gânduri pentru acasă: Eu aici am treabă!

Eu aici am treabă!

25 Iulie 2021

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Ideea din titlu e un mod de viață în România. Un fel de-a fi, prin care unii se extrag de sub regulile pe care societatea le-a construit ca să fie funcțională. Pe termen scurt, fără remușcări sau fără să se gândească prea mult la consecințe, își construiesc propriile reguli și îi ignoră pe ceilalți. Îi ignoră sfidându-i: ”Ai treabă aici. 2 minute stau, ce te enervezi așa? Plec repede!”

Cumva, strada e zona în care atitudinea asta e cel mai adesea vizibilă. Și ai tinde să crezi că există doar acolo. Doar la cel ce-și lasă mașina pe avarie "două minute", doar la cei ce trec strada pe unde apucă pentru că "știi, mă dor picioarele și trecerea de pietoni e foarte departe", doar la trotinetiștii care își abandonează vehiculele închiriate în cel mai îngust loc cu putință, că acolo s-au dat jos.

Din păcate, viața-i contagioasă. Iar societatea, o dată ce vede zilnic întâmplări din seria "eu aici aveam treabă", tinde să adopte modul ăsta de-a face lucruri peste tot pe unde e posibil. Suntem ceea ce acceptăm. Cumva.

Parlamentarii ori Guvernul au treaba doar cu unele legi și nu se mai gândesc la ansamblul celorlalte care ar trebui schimbate / modificate când se adoptă proiectul lor. Ei doar acolo au treabă.

Locatarii aruncă gunoiul unde se nimerește, pentru că e departe ghena ori tomberonul. Și-ar mai fi multe exemple, pe care le cunoaștem. Exemple care, într-un fel sau altul, arată că societatea modernă nu mai privește lumea în ansamblu, ci doar pe sertare mici, din ce în ce mai mici. Cu niște consecințe interesant de văzut în viitor.

Cred că o parte din binele pe care l-am putea face toți, ca societate, ar veni din sancționarea acestui mod de viață. Sancționarea publică, activă, a celor care îl practică. Fără să-i așteptăm pe ceilalți să facă primul pas. Fără să așteptăm autoritățile să-și arate mușchii. M-am întrebat întotdeauna de ce n-o facem. De ce înghițim întotdeauna toate situațiile astea, de ce spunem că așa-i România ori altă țară. De ce ne obișnuim cu pasivitatea când, evident, lumea noastră toata are de suferit.

Și idei ar fi două: că ne e frică de oamenii în cauză, respectiv că ne surâde modul ăsta de-a trăi. În fond, nu știi niciodată când ai nevoie să-ți lași mașina, pe avarie, 2 minute. ”Cât de mult poți bloca traficul în două minute?”.

Am așteptat, întotdeauna, să văd în discursul public o astfel de abordare a lucrurilor mici care, odată schimbate, ar genera transformări majore în societate. În schimb, noi continuăm să ne înjurăm unii pe alții că suntem simpatizanți ai unui partid ori altuia, că ne-am vaccinat ori nu, că suntem angajați și angajatori etc.

O fi vreo legătură între ideea asta și faptul că ne merge atât de bine ca societate, nu?

--

EDITORIAL

Eu aici am treabă!

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (0)