- Angajatorul are obligația legală de a comunica viitorului lucrător riscurile specifice postului înainte de angajare, prin Fișa de identificare a factorilor de risc profesional.
- Examenul medical este un drept al angajatului, cu costuri suportate integral de angajator și cu garantarea confidențialității datelor medicale.
- Pentru angajatori, supravegherea medicală a angajaților reprezintă o prioritate strategică și o investiție inteligentă în managementul riscurilor.
Pentru mulți, totul se rezumă la obținerea acelei „fișe de aptitudine”, o hârtie necesară la dosarul personal, un prag peste care trebuie să trecem pentru ca lucrurile să meargă mai departe. Realitatea, însă, este mult mai profundă, iar ignorarea rolului esențial al supravegherii sănătății la locul de muncă este unul dintre cele mai costisitoare riscuri pe care și le asumă, în tăcere, întreaga societate. Nu vorbim doar despre respectarea unei obligații legale, ci despre un pilon central al securității și sănătății în muncă, un mecanism de prevenție care, dacă este tratat cu seriozitate, protejează deopotrivă vieți, afaceri și bugete.
Pornind de la prevederile legale, vom demonta acest mit al „simplei formalități” și vom explica, echilibrat, de ce acest demers este o responsabilitate comună și un beneficiu pentru toți cei implicați.
Pentru lucrători – dreptul de a ști și dreptul la siguranță
Pasul zero pentru lucrător este chiar cunoașterea riscurilor, înainte de orice semnătură
Înainte chiar de a discuta despre controlul medical, trebuie să clarificăm un aspect esențial, pe care mulți (atât lucrători, cât și angajatori) îl omit, transparența privind condițiile de muncă. Orice relație de muncă onestă începe cu o informare corectă.
Conform Codului muncii art. 17 alin (3) lit. f), angajatorul are obligația de a comunica viitorului lucrător, înainte de încheierea contractului individual de muncă, informații privind „riscurile specifice postului”. Această informare nu este o discuție vagă, ci ar trebui să se materializeze prin prezentarea Fișei de identificare a factorilor de risc profesional.
Ce înseamnă acest lucru un viitor lucrător? Înseamnă dreptul de a ști, clar și detaliat, la ce se expune:
- Există noxe chimice, praf sau zgomot la locul de muncă?
- Postul implică efort fizic susținut, lucrul la înălțime sau în condiții de temperaturi extreme?
- Care sunt riscurile ergonomice (de ex., munca la birou, pe scaun, pentru perioade lungi)?
- Postul implică muncă de noapte, ture solicitante sau un nivel ridicat de stres?
- Vor putea exista situații care presupune deplasări pe teren în interesul serviciului (delegații)?
- Orice alte riscuri specifice acelui loc de muncă sau activității.
Această fișă este piatra de temelie a deciziei de angajare. Permite lucrătorului să evalueze dacă e dispus și, ulterior, apt să-și asume acele riscuri. Odată ce a fost informat și a acceptat, în cunoștință de cauză, intervine controlul medical.
Controlul medical NU e o simplă formalitate
Controlul medical nu este un favor, ci un drept al angajatului la un mediu de muncă sigur. Întrebarea „De ce trebuie să merg iar la control, dacă mă simt bine?” își găsește răspunsul în prevenție. Controlul medical la angajare verifică dacă starea de sănătate este compatibilă cu riscurile pe care tocmai le-a aflat lucrătorul, asigurându-se că munca nu îi va face rău. Cel periodic are rolul de a depista din timp eventualele afecțiuni cauzate sau agravate de condițiile de muncă.
Ce trebuie să rețină lucrătorii:
- Costurile sunt suportate integral de angajator. Este obligația sa legală.
- Confidențialitatea este garantată. Angajatorul primește doar fișa de aptitudine (Apt, Apt condiționat, Inapt temporar sau Inapt) și eventualele recomandări pentru adaptarea condițiilor de muncă, nu și diagnosticul dumneavoastră medical.
- Examinarea este țintită pe riscurile specifice postului, comunicate de angajator medicului prin fișa de risc.
- E obligat să se prezinte la examenul medical. Angajatorul nu poate, legal, să îi permită să lucrezze fără un aviz medical valid.
Abordați acest control ca pe o oportunitate. Fiți sincer cu medicul de medicina muncii. O problemă de sănătate depistată la timp vă poate salva nu doar locul de muncă, ci și calitatea vieții pe termen lung sau chiar viața.
Pentru angajatori
Din perspectiva angajatorului, organizarea controlului medical poate părea un cost și o bătaie de cap administrativă. În realitate, este una dintre cele mai inteligente investiții în resursa cea mai de preț a oricărei organizații: oamenii.
De ce este supravegherea sănătății o prioritate strategică?
- Este managementul riscului în formă pură. Un lucrător inapt medical pentru postul său reprezintă un risc imens. Un șofer cu probleme de vedere nedepistate sau un operator pe motostivuitor cu afecțiuni care îi pot cauza amețeli sunt „rețete” pentru dezastru. Prevenția prin control medical protejează întreaga echipă și continuitatea afacerii.
Însă riscurile nu se rezumă doar la aceste situații cu potențial de accident imediat și dramatic. Chiar și un post de birou, aparent lipsit de pericole, ascunde propriile capcane: afecțiuni musculo-scheletice cauzate de o ergonomie deficitară, probleme oftalmologice sau niveluri ridicate de stres care duc la epuizare (burnout). Consecințele acestor riscuri "tăcute" se acumulează în timp, afectând calitatea vieții lucrătorului și generând costuri indirecte, dar substanțiale, pentru angajator prin absenteism, scăderea productivității și fluctuație de personal.
- Este o obligație legală, nu o alegere. Nerespectarea legii atrage amenzi, dar, mai grav, în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale, poate atrage răspunderea penală.
- Reduce costurile pe termen lung. Costul unui serviciu de medicina muncii este infim comparativ cu plățile pentru concedii medicale, accidente de muncă sau fluctuația de personal cauzată de condiții percepute ca fiind nesigure. O forță de muncă sănătoasă este productivă și stabilă.
- Fundamentează deciziile de management. Avizul de „Inapt” emis de medicul de medicina muncii este documentul care obligă angajatorul să caute un alt post compatibil pentru lucrător și, doar dacă acest lucru nu este obiectiv posibil, poate sta la baza concedierii pentru inaptitudine. Fără acest aviz, o astfel de decizie este nelegală.
Rolul angajatorului este unul activ. Acesta trebuie să se asigure că evaluarea riscurilor este corectă și completă și să o pună la dispoziția medicului. O fișă de risc generică, nerealistă, transformă actul medical ulterior într-un exercițiu lipsit de valoare. A alege cel mai ieftin serviciu, care eliberează fișe „pe bandă rulantă”, înseamnă a cumpăra o iluzie de conformitate care se poate spulbera dramatic la primul incident.
Formalismul ucide prevenția
Aici ajungem la problema de fond. Prea des, întregul proces este viciat de o abordare superficială, un cerc vicios al formalismului:
- Unii angajatori caută doar să obțină o ștampilă pe un document.
- Unii lucrători tratează controlul ca pe o corvoadă, omițând probleme reale de sănătate.
- Din păcate, unele servicii de medicina muncii, presate (probabil) de costuri reduse, realizează examinări superficiale.
Acest fenomen are consecințe grave și tăcute: afecțiuni musculo-scheletice, boli respiratorii, epuizare (burnout) – toate sunt bombe cu ceas, atât pentru lucrător, cât și pentru sistemul de sănătate publică și pentru productivitatea economică.
Este nevoie de o schimbare de paradigmă. De la angajatorul care înțelege că transparența și siguranța construiesc loialitate, la lucrătorul care își asumă responsabilitatea pentru propria sănătate, și până la medicii de medicina muncii, care trebuie să redevină parteneri strategici în prevenție.
Putem concluziona spunând că o relație de muncă sănătoasă, în toate sensurile cuvântului, se construiește pe transparență, responsabilitate și respect reciproc. Supravegherea sănătății nu este un cost, ci o investiție în cel mai important capital pe care îl avem: oamenii. Iar când acest demers, început cu o informare onestă asupra riscurilor, este tratat cu seriozitatea cuvenită, beneficiile se resimt la nivelul întregii societăți.
Comentarii articol (2)