Consultarea și participarea lucrătorilor în deciziile privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM) reprezintă atât un drept fundamental al angajaților, cât și o obligație legală pentru angajatori. Citește articolul
Lucrătorul este partener activ în propria siguranță la locul de muncă, chiar dacă obligațiile ce țin de domeniul sănătății și securității în muncă (SSM) îi revin în mod esențial angajatorului. Prin articolul de față aruncăm o privire asupra responsabilității individuale în contextul colectiv. Citește articolul
Legea SSM impune angajatorului o obligație de rezultat, nu doar de diligență, în ceea ce privește asigurarea securității și sănătății lucrătorilor, răspunderea sa fiind inalienabilă chiar și când apelează la servicii externe. Citește articolul
În viziunea colectivă, securitatea și sănătatea în muncă (SSM) este adesea redusă la o imagine simplistă: casca de protecție, bocancii cu bombeu metalic și vesta reflectorizantă. Această viziune, pe care o putem numi „minimalistă”, nu este doar incompletă, ci și periculoasă. Ea induce ideea că SSM este o activitate periferică, o listă de cerințe formale care trebuie bifate pentru a evita amenzile, o responsabilitate exclusivă a unui „specialist SSM” și relevantă doar pentru muncitorii de pe șantier sau din fabrică. Realitatea modernă a muncii, guvernată de complexitate, tehnologie și o înțelegere mai profundă a riscurilor (în special a celor psihosociale), ne obligă să abandonăm acest tipar. Începem astăzi o serie de articole dedicată angajatorilor, în care ne propunem să trasăm, cât mai succint, obligațiile de SSM pe care aceștia le au, dar și să facem trecerea de la litera legii la spiritul acesteia. Citește articolul
În dinamica pieței muncii, eficiența pare adesea să justifice polivalența. Un salariat care „știe să facă de toate” poate părea un atu incontestabil pentru orice companie. Totuși, când această polivalență depășește granițele formale ale unei singure meserii, intrăm într-o zonă complexă, cu implicații juridice deloc neglijabile. Citește articolul
În dinamica relațiilor de muncă, există anumite proceduri pe care, adesea, atât lucrătorii, cât și angajatorii le privesc ca pe niște simple formalități de bifat. Poate că niciuna nu este mai emblematică în acest sens decât controlul medical, fie cel de la angajare, fie cel periodic. Citește articolul
Raportările ESG reprezintă o oportunitate importantă pentru mediul de afaceri de a-și consolida reputația și performanța privind condițiile de muncă. Cu toate acestea, beneficiile reale ale acestor raportări vor depinde în mod crucial de modul în care companiile aleg să integreze aceste practici în activitățile lor zilnice, evitând abordările superficiale și formaliste și concentrându-se pe schimbări substanțiale și durabile. Citește articolul
Adesea perceput fie ca un moft, fie ca o majorare mascată a salariului, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase este, în realitate, un indicator critic al unor probleme nerezolvate la locul de muncă. Acordarea sa nu ar trebui să fie un scop în sine, ci un semnal de alarmă care să declanșeze acțiuni concrete pentru îmbunătățirea mediului de lucru. Atât legislația națională, cât și cea europeană subliniază o obligație fundamentală a angajatorului în privința asigurării unui mediu de muncă sigur, unde sănătatea lucrătorilor este protejată, indiferent de costurile economice implicate. Citește articolul
Într-o lume a muncii care celebrează performanța și proslăvește implicarea, există o figură familiară în aproape orice organizație: salariatul dedicat. Cel care stă peste program, care răspunde la e-mailuri în vacanță, care preia sarcini suplimentare fără să clipească. Gesturile sale sunt adesea văzute ca un etalon al profesionalismului, un motor al succesului. Dar unde se termină dedicarea și unde începe sacrificiul? Unde tragem linia fină dintre loialitate și auto-epuizare? Interviul de față nu este doar o analiză a unui „fenomen la modă”, ci o incursiune esențială la intersecția dintre psihologie și drept. Citește articolul
În practica relațiilor de muncă, apare frecvent întrebarea privind suportarea costurilor unor cursuri sau instruiri necesare desfășurării activității. Situațiile devin problematice atunci când angajatorii impun participarea, dar solicită ca salariații să achite cheltuiala din propriul buzunar. Citește articolul