Planul de gestionare a disconfortului olfactiv: Ce noi obligații vor apărea pentru companii

• Companiile care pot genera disconfort olfactiv trebuie să elaboreze un plan de gestionare cu măsuri de control.
• Planul este necesar pentru activități noi și existente, și devine parte a autorizației de mediu dacă este necesară.
• Revizuirea planului este obligatorie în cazul modificărilor activităților, menținând documentul actualizat.

Cele două măsuri subsecvente, puse recent în dezbatere publică, sunt Metodologia de stabilire a nivelului de disconfort olfactiv și Planul de gestionare a acestuia. În ceea ce privește acest din urmă document, predictibila sa adoptare în perioada imediat următoare presupune și o serie de obligații pentru anumite companii, mai exact pentru cele a căror activitate poate contribui la creșterea nivelului poluării olfactive.

Un astfel de plan trebuie să conțină minime informații, care să ajute la identificarea surselor de miros, analiza intensității și gradului de disconfort pe care acestea îl pot genera, precum și la stabilirea unor măsuri tehnologice și operaționale pentru controlul emisiilor.

Elaborarea planului poate deveni necesară în situațiile în care există așa numiți „receptori sensibili” în apropiere, cum ar fi locuințe, școli, spitale sau zone turistice, în cazul formulării unor plângeri din partea comunității ori atunci când reglementările prevăd cerințe specifice pentru anumite instalații.

Disconfortul olfactiv pe care o firmă îl poate crea este definit ca un efect (perceput subiectiv) generat de o activitate, care poate avea impact asupra stării mediului și a sănătății populației. Aceasta percepție poate fi evaluată pe diferite scale de mirosuri sau cuantificată obiectiv conform standardelor naționale, europene și internaționale în vigoare. Deși mirosurile sunt reflectări subiective și destul de greu de cuantificat, ele pot genera plângeri din partea cetățenilor, a căror calitate a vieții o pot afecta.

Într-o astfel de eventualitate, Planul de gestionare a disconfortului olfactiv reprezintă o serie de măsuri cuprinzând etapele necesare identificării, prevenirii și reducerii disconfortului olfactiv, care trebuie parcurse în intervale de timp precizate. Obiectivele sale principale sunt prevenirea poluării inacceptabile cu miros, reducerea riscului de incidente și minimizarea poluării. Acest plan trebuie să demonstreze că procesul este controlat în mod corespunzător de către operatorul activității respective.

Ce companii trebuie să elaboreze planul?

Toți operatorii economici care pot genera disconfort olfactiv sunt obligați să elaboreze și să pună în aplicare un astfel de plan. Această obligație se aplică în diverse situații: atât pentru instalații sau activități noi, cât și pentru instalații sau activități existente, precum și în cazul unor modificări ale acestora.

Există două categorii principale de activități reglementate de proiectul în discuție:

• pentru activități pentru care este necesară obținerea autorizației sau autorizației integrate de mediu, planul devine parte integrantă a autorizației de mediu. Aceste activități trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni sau reduce disconfortul olfactiv, asigurând sisteme proprii de monitorizare;
• pentru activități pentru care nu este necesară obținerea autorizației sau autorizației integrate de mediu și care pot genera disconfort olfactiv, planul se elaborează pe baza considerentelor tehnologice specifice și a cerințelor de curățare și igienizare, fiind aprobat de direcția de sănătate publică județeană sau de cea a municipiului București.

De asemenea, persoanele fizice și juridice au obligația de a diminua, modifica sau înceta activitățile generatoare de disconfort olfactiv la cererea motivată a autorităților pentru protecția mediului. Companiile care intră sub incidența Legii 278/2013 privind emisiile industriale, trebuie să respecte prevederile acesteia, inclusiv concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) și documentele de referință (BREF) care prevăd combinații de tehnici pentru prevenirea și reducerea emisiilor de mirosuri.

Când se elaborează și se revizuiește planul?

Planul trebuie elaborat înainte de demararea activității sau în timpul procedurilor de reglementare. Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în plan la termenele stabilite.

În plus, revizuirea unui Plan deja existent este necesară în situația în care au intervenit modificări de la ultima aprobare (pentru activitățile nereglementate de mediu) sau de la momentul emiterii autorizației de mediu/autorizației integrate de mediu (pentru activitățile reglementate de mediu). Planul de gestionare a disconfortului olfactiv trebuie să fie un document actualizat.

Cum se elaborează un plan de gestionare a disconfortului olfactiv?

Elaborarea planului presupune identificarea, evaluarea și controlul emisiilor de substanțe olfactive, care debutează cu alcătuirea echipei responsabile condusă de un coordonator, cu tehnicieni specialiști care cunosc procesul tehnologic aferent, care este responsabilă cu redactarea, modificarea, instruirea personalului, verificările interne și stabilirea responsabilităților.

Această echipă trebuie să realizeze o diagramă a fluxului tehnologic, adică o schiță detaliată a tuturor etapelor de producție, incluzând condițiile, materiile prime, produsele intermediare, subprodusele și deșeurile. Pe baza acesteia, pot fi identificate echipamentele sau activitățile cu potențial de a genera mirosuri.

Conform procedurilor aflate deocamdată în dezbatere publică, planul propriu-zis pentru activitățile nereglementate de mediu se desfășoară pe mai multe etape. În primul rând, se stabilesc sursele de miros și punctele de control, adică acele zone și etape din fluxul tehnologic unde emisiile pot fi identificate și gestionate. Urmează elaborarea unui sistem de monitorizare, prin observații sau măsurători realizate de personal instruit, astfel încât să fie detectate din timp eventualele probleme. Dacă monitorizarea indică nereguli, se aplică acțiuni corective prestabilite, cu responsabilități clare pentru fiecare situație.

Funcționarea eficientă a planului se verifică periodic prin observații, măsurători și evaluări, pentru a confirma că toate sursele au fost corect identificate și controlate. În plus, este necesară păstrarea unor evidențe și documente detaliate, adaptate specificului activității, iar angajații trebuie instruiți privind importanța acestor înregistrări.

Conținutul minim obligatoriu al planului include datele de identificare ale companiei și activității acesteia, adică informațiile legale despre operator, amplasament, instalație și codul CAEN. Totodată, este necesară o descriere a instalației vizate sau a procesului, însoțită de planul amplasamentului și de o schemă simplă a fluxului tehnologic. Urmează identificarea surselor de emisie și a celor cu potențial de miros, printr-un inventar complet care acoperă atât sursele punctuale sau fugitive, cât și depozitarea, manipularea, transportul ori situațiile de funcționare anormală, cum ar fi pornirile, opririle sau defecțiunile. Pentru fiecare sursă se detaliază nivelul emisiilor și intensitatea mirosului în condiții normale sau neobișnuite de operare, cu o clasificare după intensitate, ofensivitate și frecvență, pe baza cercetărilor, standardelor aplicabile sau a modelelor de dispersie.

În final, planul trebuie să includă măsuri concrete pentru fiecare sursă potențială de miros, cu termene precise și persoane responsabile, astfel încât impactul asupra mediului și disconfortul olfactiv să fie reduse la minimum.

Atenție! Obligativitatea întocmirii unui astfel de plan de gestionare a disconfortului olfactiv va deveni obligatorie abia după adoptarea acestor norme de către minister și publicarea lor în Monitorul Oficial.