Intotdeauna, atunci cand profesorii si-au exercitat revendicarile, s-a amintit obsesiv despre copii, ca fiind victimele colaterale sau ma rog, directe. Asta e un soi de arma emotionala. La intrebarea "ce vina au elevii?", cei obligati sa raspunda sunt guvernantii si nimeni altcineva. Cautati cauza si nu efectul. Am avut surprinderea sa intalnesc oameni din justitie cuprinsi de indignare ca dascalii au tupeul sa apeleze la forme legale de lupta impotriva nedreptatilor ale caror tinte sunt. Cu siguranta, sunt parinti si ii afecteaza grevele oamenilor de la catedra. Cand a fost vorba despre drepturile lor salariale, cei in roba au dat statul in judecata si, fireste, au castigat. Ce bine au interpretat rolul de arbitru-jucator! Acum, observ ca anumiti oameni care impart dreptatea prin salile de judecata, isi ignora menirea si insigna incrustata cu LEX. Incep sa raspunda la indicatiile politice. Este aberant si neconstitutional. Apropo, ce interese lezeaza mai mult egoismul proverbial al romanilor:: drumurile blocate, trenurile intepenite sau scolile inchise? In functie de situatie si de timpul ei, nu-i asa?
Care este rostul unui protest? A se vedea protestul magistratilor, medicilor de familie, etc. Daca si acestia ar fi protestat in afara orelor de program ... care mai era rostul?