Cosma Legal Consulting a scris:
...daca pana acum consumatorii puteau spune ca au prea putine instrumente de aparare impotriva abuzurilor sistemului bancar, odata cu OUG 50 / 2010 niciunul dintre noi nu mai are nicio scuza.
.
Cheia situatiei este clientul
Oare? Din pacate, cat timp nivelul "dobanzilor" (
costul total, global, efectiv al creditului acordat consumatorului, exprimat în procentajul anual din valoarea creditului acordat şi calculată conform metodelor existente în Statele membre UE) este
neplafonat de catre stat, toti imprumutatii ("consumatori") vor fi in continuare la fel de dezarmati si neputiciosi in fata bancilor si a oricarui imprumutator.
Pentru ca aspectele privitoare la dobândă
includ şi problema controlului acesteia, aspect care este în sarcina autorităţilor naţionale, care trebuie sa sancţioneze dobânda considerată prea mare, pentru a nu depăşi o limită maximă, stabilită, fie de
autorităţile naţionale, care efectuează controlul obiectiv, în Belgia, Franţa, Olanda şi Italia,
fie de către instanţe care efectuează controlul subiectiv, în Germania şi Marea Britanie, care decid, de la caz la caz, dacă o dobândă este abuzivă. A se vedea, în acest sens N. Diez Guardia, op. cit., p. 49-50, ANEXA V. II Reglementară; Tabelul AA 2 din raport. Indicăm, cu titlu de exemplu, câteva din datele acolo cuprinse:
în Germania,
controlul subiectiv se efectuează de jurisprudenţă, care a statuat că un contract de credit cu plata în rate este nul şi neavenit pentru atingerea adusă bunelor moravuri dacă, ţinând cont de ioate circumstanţele, există o diferenţă evidentă între dobânda contractuală şi dobânzii practicate pe piaţă. Este, în special, cazul în care dobânda contractuală este superioară dublului dobânzii practicate pe piaţă.
Tribunalele au ca referinţă dobânda medie publicată de Banca Naţională.
In Italia, operează controlul obiectiv.
Dobânzile şi toate cheltuielile pe care consumatorul trebuie să le plătească în raport cu creditul, precum şi toate costurile de asigurare sau garanţie sunt incluse în calcul. Dobânzile sunt considerate cămătăreşti dacă depăşesc jumătate din valoarea medie a unui procent efectiv global mediu a dobânzilor practicate de bănci şi intermediarii financiari, publicate trimestrial în Gazeta Oficială şi clasate în funcţie de natura lor, obiect, valoare, durată, risc şi garanţi.
In Franţa operează
controlul obiectiv; constituie un împrumut cămătăresc orice împrumut convenţional acordat cu o dobândă efectivă globală care depăşeşte, la momentul respectiv, cu mai mult de o treime dobânda efectivă medie practicată în cursul trimestrului precedent de către instituţiile de credit, pentru operaţiuni de aceeaşi natură, comportând riscuri analoage, operaţiuni definite de autoritatea administrativă cu avizul Consiliului Naţional al Creditului.
In Romania interbelica dobanda maxima contractuala (toate costurile incluse, indiferent de denumire si pretext) o reprezenta taxa de scont (actuala dobanda de referinta) BNR plus un procent de 4% . Cine pretindea peste aceasta dobanda maxima, savarsea
delictul de camata si era pasibil de inchisoare.
Din toata Europa, numai in Romania de azi dobanda (cu toate costurile incluse) e "la liber".
Oare de ce?!
Cum se poate apara imprumutatul impotriva
cametei (
excesului de dobanda-
problema problemelor din contractele de imprumut de bani, actuale (in derulare) si viitoare)?
In niciun fel, chiar si cu acest OUG 50/2010, care nu rezolva mai nimic, decat pune oamenii pe drumuri, sa "reparafeze" niste intelegeri care i-au fost si raman nefavorabile (posibil sa devina si mai nefavorabile)...
Imprumutatilor ("consumatori") romani le lipseste un "instrument de aparare" esential,
"cheia": statul contra cametei.
Nu marje, sarje, liboare, euroboare, roboare, rotoare si motoare... e chiar caraghios.