Prerea mea este ca nu se stie adevarul.
Copilul este in vacanta, nu se stie daca intradevar este retras din scoala, poate el crede asta doar.
Poate nu exista comunica, sau poate ca este teribilism.
premiu?
ce premiu? ce concurs?
nu m-am inscris la nici un concurs!
Nu imi amintesc sa fi citit mesajul in care ai spus despre luarea dosarului de capacitate, dar voi reciti, poate ca mi-a scapat.
Ai grije cu expresiileX-( nu te-am atacat in nici un fel!
Poate nu-ti place abordarea din alt unghi decat iti doresti ,dar totusi..........ai decenta!
Bine, nu mi-ati raspuns cati ani aveti dar... mai multi decat credeam!
Adica vina o poarta amandoi! Cum adica? Adica parintii decid si, daca iese prost, ne amintim ca si omuletul ala a contribuit cumva? :)) Stii, atunci cand ne convine sa-l tragem la raspundere e ok, nu? Da' cand vrea el sa-si asume raspunderea pentru viata lui nu e?
Hai mai Adriane, nu esti drept...
Oricum, cred ca Victor e cam de aceeasi varsta cu minorul din Spania si... asta vroiam sa arat, cand un tanar e atacat fara sa i se explice de ce, raspunde taios, dur, nu conteaza ce strica si pe cine jigneste. Vezi reactia la adelaida. Nu conteaza decat parerea lui.
Aici cred ca au gresit si parintii acelui baiat. Si nu cred ca spunem unui om, minor sau nu: tu nu poti decide nimic, da' daca ceva nu merge... ai si tu o parte din vina!
Cred ca un minor nu e vinovat ca cei din jur nu s-au strofocat sa-i explice de ce trebuie sa plece cu ei... Am avut un caz de minor care tampise in bataie un om... lipsa de interes, parinti plecati... nu avea nici o idee de ce inseamna raspundere, importanta unui om... Mintea atat de natural, ca nu ma prindeam decat ca el insusi crede tot ce zice... N-am putut sa-l invinovatesc, se comporta normal in lipsa unei autoritati. Repet: ABSOLUT NORMAL!
Si astea sunt riscuri atunci cand lasi copilul fara indrumare in tara... dar trebuie sa-l faci sa inteleaga si sa-i explici de sute de ori daca e nevoie. Poate tie iti e mai bine daca pleci, da' lui nu. Ce faci? Ce trebuie sa faci ca parinte?
Si mai e o greseala: adultii nu cred ca si minorii gandesc. Pai... nu e chiar asa. Si e un domeniu in care ti-e absolut interzis sa spui ca stii mai bine: cum se simt ei. Indiferent cum percep lucrurile din jur, corect ori ba, ei stiu cum se simt. Nu vreun alt adult, fie el cat de apropiat.
Asa si aici, doar pentru ca Victor nu a precizat cum si de unde stie ca s-a retras prietenul sau de la scoala, s-a presupus ca n-ar fi asa. A fost un atac direct la adresa capacitatii unui tanar de a aprecia realitatea si el a raspuns pe masura. Asa si Spaniolul (da-i un nume fictiv, Victore, chiar nu stiu cum sa-i spun...) nostru, s-a simtit atacat in securitatea creata de prieteni si mediu cunoscut prin indepartarea acestora de langa el. Nu conteaza daca e corecta ori nu decizia parintilor, el asa s-a simtit.
Si daca un prieten iti spune cum se simte un adolescent, asa e in majoritatea cazurilor. Psihologii spun ca sentimentele transmise de cineva drag la o asemenea varsta sunt intelese intr-un mod personal, ca si cum ti s-ar intampla si tie ceva similar. Prietenii se transpun unul in locul celuilalt... de-aia le e si mai usor sa se inteleaga reciproc.
Eu cred ca parintii au gresit tocmai pentru ca daca Victor vorbeste de plecat de acasa, sigur ca si Spaniolul are aceleasi idei. De-aia sunt prieteni, cum am spus mai sus. Si-atunci, daca iti aduci copilul in pragul ratacirii pe strazi, nu ai gresit? Cu nimic? Mi se pare de apreciat si ca minorul nostru se gandeste sa apeleze la autoritati, deci nu i s-a intunecat gandirea... Ia spune, parintii cum vad problema, Victor? Cata intelegere? Au apelat la intelegerea prietenului tau? Poate i-au explicat situatia si au crezut ca acesta a inteles... Poate nu stiu cat ii e de rau...
Poate gresesc, poate sunt departe de adevar... eu cred numai ca parerea unui om in formare este muuuuuult mai importanta ca cea a unui om deja format.