Admitere inm ianuarie 2011, -cei care dam in ianuarie.Si cei din august,fireste

Sansele sunt egale pt ca hazardul are aceeasi importanta pentru toti si nu putem spune ca unii sunt favorizati fata de altii la intrarea in concurs.
Doar ca nu stiu daca e echitabil ca intr-un asemenea examen sa poata interveni hazardul, chiar daca el intervine in egala masura pt toti.

Dar daca asta e regula, dupa asta jucam. :)

vally2008 a scris:

am ales b) gandindu-ma ca grilele pretestate se noteaza, toate, pe cand nr.-ul celor care se pot anula poate diferi de la candidat la candidat..

NUmarul grilelor care se anuleaza este acelasi pt toti, iar pt acele grile nu conteaza daca cineva le rezolva sau nu, exact ca si pt cele pretestate.
Singura diferenta (fara nici uun efect insa) este ca cele pretestate nu se noteaza iar pentru cele anulate se acorda cate un punct fiecaruia, indiferent daca le-a rezolvat sau nu.

Eu vad cele doua situatii identice. In ambele cazuri unii pot avea noroc mai mult decat altii.

Daca am constatat ca asta e trendul, ma conformez si vin si eu cu post de rationament (intrepretarea textului):D:

Numărul mare de catastrofe naturale din ultimii ani – cum ar fi cutremure, furtuni puternice şi inundaţii – care au afectat populaţia mai multor ţări au obligat instituţiile de asistenţă, societăţile şi naţiunile să reevalueze modurile în care reacţionează după producerea acestor dezastre. Credinţa lor este că modurile tradiţionale de a reacţiona în faţa catastrofelor naturale s-au dovedit de mai multe ori ineficiente, chiar în anumite cazuri mai mult au distrus decât au ajutat comunităţile deja grav atinse de aceste crize bruşte şi neaşteptate. Tradiţional, sprijinul a avut la bază premiza că asistenţa în situaţiile post-catastrofe naturale este mai eficientă dacă este acordată imediat după producerea evenimentului. Au mai avut, de asemenea, prioritate şi cantitatea de ajutoare materiale, programele şi personalul, în credinţa că impactul negativ al unei catastrofe poate fi mai bine contracarat printr-o infuzie mare şi rapidă de asistenţă.
Criticii susţin că o astfel de perspectivă creează adesea un set nou de probleme pentru comunităţile deja grav atinse. Echipele de experţi nechemaţi şi personalul – toţi au nevoie de hrană şi adăpost – precum şi transporturile necoordonate de bunuri şi instituirea de programe care nu sunt conforme nevoilor locale pot conduce repede la o „catastrofă” secundară, deoarece infrastructura locală, deja greu încercată, cedează la presiunea acestui mare influx de resurse. În anumite cazuri, tone de alimente au dispărut pentru a ajunge să fie comercializate cu amănuntul pe pieţele locale, şi, în lipsa unor proceduri contabile corespunzătoare, miliarde de dolari de ajutoare au dispărut fără a mai putea fi recuperate.
Pentru a avea o abordare mai eficientă, experţii recomandă schimbarea de perspectivă, concentrarea pe termen lung. Pentru ca o reacţie să aibă efecte durabile, susţin respectivii experţi, este necesar ca membrii comunităţii să definească forma şi metoda de asistenţă care se potriveşte cel mai bine cu nevoile lor. Cu mult înainte de apariţia unei situaţii de criză, ar trebui încurajat dialogul cu masele în scopul facilitării pregătirii comunităţilor cel mai probabil să fie afectate de o catastrofă naturală, pentru ca, imediat după instalarea crizei, instituţiile de asistenţă să se poată baza pe membrii comunităţilor afectate care să preia conducerea. Efectul practic al acestei abordări este că asistenţa ia forma unei reacţii la dorinţele exprimate ale celor afectaţi şi nu a unei măsuri imediate, deşi mai puţin informate, în favoarea acestora.
Deşi propunerea pare să fie temeinică, reuşita ei depinde de modul în care va reacţiona o comunitate importantă, şi anume, donatorii. Tradiţional, donatorii – persoane fizice, juridice, fundaţii şi agenţii guvernamentale – au reacţionat cel mai adesea doar imediat după ce s-a instalat situaţia de criză.
Cu toate acestea, comunităţile afectate de dezastre au, de obicei, mai multe necesităţi pe termen lung, cum ar fi reconstruirea caselor şi a drumurilor, astfel sunt, de asemenea, cruciale lunile şi anii de după eveniment. Donatorii care-şi incorporează dialogul cu membrii comunităţilor afectate în planurile lor de ajutor ar putea elabora strategii care să utilizeze asistenţa imediată mult mai eficient şi să ofere sprijin pentru problemele cu care se confruntă comunităţile în anii de după catastrofa naturală.


1. Care dintre următoarele exprimă cel mai precis principala idee enunţată în pasaj?
(A) Cea mai utilă reacţie în caz de catastrofă naturală este următoarea: instituţiile de asistenţă le permit victimelor să dicteze tipul de ajutor pe care trebuie să-l primească, ceea ce ar conduce mai probabil la alocarea de ajutor pe termen lung, mai curând decât imediat.
(B) Cantitatea de ajutoare acordate după o catastrofă naturală reflectă mai mult dorinţele donatorilor decât necesităţile beneficiarilor, iar în anumite cazuri, mari cantităţi de ajutoare sunt mai curând distructive decât de ajutor.
(C) Este greu să organizeze asistenţa care să răspundă nevoilor pe termen lung, deoarece, prin definiţie, este necesar ca instituţiile de asistenţă să se concentreze pe instituirea unui dialog adecvat cu beneficiarii, furnizorii şi donatorii.
(D) Eforturile de asistenţă în urma dezastrelor au fost marcate de deficienţe care atestă nevoia ca donatorii şi instituţiile de asistenţă să comunice cu comunităţile afectate pentru a vedea cum le-ar putea îndeplini mai bine nu numai nevoile pe termen scurt, ci şi pe cele pe termen lung.
(E) Deşi anii de după o catastrofă naturală sunt cruciali pentru comunităţile grav atinse, zilele şi săptămânile imediat după criză sunt cele care captează atenţia donatorilor, prin urmare instituţiile de asistenţă sunt obligate să adopte rolul de mediatori între cele două extreme.

2. Care dintre următoarele exemple ilustrează cel mai bine tipul de reacţie la catastrofe naturale recomandat de experţii menţionaţi în alineatul al treilea?
(A) După inundaţii, funcţionarii locali resping trei propuneri mai scumpe înainte de a accepta planul contractantului de a controla debitul unui râu local cu ajutorul unui dig.
(B) În baza unui plan elaborat cu mai mulţi ani în urmă de către o instituţie de asistenţă după consultări cu donatorii şi membrii comunităţii, instituţia de asistenţă oferă adăpost temporar imediat după inundaţii şi ajută ulterior la reconstruirea caselor distruse de potop.
(C) Imediat după inundaţii, mai multe instituţii de asistenţă diferite, fiecare acţionând independent, trimit importante transporturi de bunuri pentru comunitatea afectată, împreună cu echipe de voluntari foarte motivaţi, dar neinstruiţi, pentru a coordona distribuirea ajutoarelor.
(D) La solicitarea donatorilor săi, o instituţie privată de asistenţă amână furnizarea oricărui tip de sprijin pentru victimele unor inundaţii până la finalizarea unui studiu detaliat cu privire la tipurile de asistenţă de pe urma căreia ar beneficia cel mai bine pe termen lung comunitatea afectată.
(E) După potop, funcţionarii guvernamentali conving societăţile comerciale locale să-şi crească plafoanele de ajutoare pe care le pot acorda şi să direcţioneze mai multă asistenţă pentru comunitatea din jurul lor.


3. Cu care dintre afirmaţiile următoare ar putea autorul pasajului să fie de acord?
(A) Planurile de întrajutorare după catastrofele naturale sunt potrivite doar pentru comunităţile cel mai probabil să fie afectate.
(B) Când comunităţile afectate de catastrofe naturale şi-au exprimat nevoile pe termen lung, de obicei donatorii au reacţionat pentru a le îndeplini pe acestea.
(C) Ar fi mai probabil ca donatorii să acorde mai multe ajutoare în caz de catastrofe dacă ar avea încredere că s-ar folosi mult mai eficient decât în prezent.
(D) Nu cantitatea de ajutoare, ci modul în care acestea sunt gestionate este sursa problemelor actuale privind ajutoarele în caz de catastrofe naturale.
(E) Puţine comunităţi dintre cele afectate de dezastre au o nevoie crucială de ajutoare pe termen scurt.


4. În ultimul alineat, autorul discută despre donatori, în special pentru
(A) A pune în evidenţă un grup de persoane influente care au rezistat schimbărilor referitoare la eforturile şi reacţiile tradiţionale în faţa catastrofelor naturale
(B) A demonstra că nevoile donatorilor şi ale beneficiarilor de ajutoare contrastează profund în ceea ce priveşte reacţia în caz de dezastru
(C) A arăta că punerea în aplicare a unui program de întrajutorare eficient în caz de catastrofe necesită o nouă abordare din partea donatorilor, precum şi a instituţiilor de asistenţă
(D) A ilustra că instituţiile de asistenţă şi donatorii împărtăşesc perspective similare cu privire la scopurile reacţiei în caz de catastrofe, însă nu convin asupra modurilor corecte de a reacţiona
(E) A recunoaşte că e posibil ca reforma programelor de asistenţă în caz de catastrofe naturale, deşi necesară, să nu aibă loc din cauza dezacordurilor dintre donatori


5. Se poate concluziona din extras că autorul ar putea fi înclinat să considere că schimbarea către o abordare mai de durată, în sensul ajutoarelor în caz de catastrofe naturale, s-ar referi la care dintre ideile următoare?
(A) un progres de pe urma căruia ar beneficia comunităţile afectate şi furnizorii de ajutoare care au un interes comun în sensul eficientizării şi al bunei gestionări a eforturilor de asistenţă
(B) o schimbare care ar sprijini comunităţile să-şi rezolve mult mai eficient nevoile lor viitoare, dar care ar avea o consecinţă inevitabilă, reducerea drastică a ajutorului pe termen scurt, adică a alimentelor şi a medicamentelor
(C) o perspectivă care le-ar permite beneficiarilor de ajutoare să-şi rezolve nevoile lor pe termen lung, dar care nu ar rezolva proasta gestionare care împiedică eforturile de asistenţă pe termen scurt
(D) o mişcare care, chiar dacă are cele mai bune intenţii, ar fi probabil subminată de neacceptarea de către donatori a noilor metode de furnizare de asistenţă
(E) începutul unui nou curent în care beneficiarii de asistenţă să joace un rol important după o catastrofă, iar donatorii un rol minor, ceea ce ar schimba structura programelor tradiţionale de asistenţă


6. Care dintre următoarele concluzii referitoare la catastrofele naturale şi eforturile de întrajutorare este susţinută cel mai mult de pasaj?
(A) Deşi de multă vreme au fost constatate la nivelul programelor internaţionale de asistenţă după dezastre, deficienţele s-au agravat în ultimii ani datorită numărului crescut de cereri pentru resursele limitate ale instituţiile de asistenţă.
(B) În urmă cu câţiva ani, comunităţile locale îşi exprimaseră foarte puţin interesul de a-şi asuma răspunderea propriei pregătiri, ceea ce i-a făcut pe donatori şi pe instituţiile de întrajutorare să nu conştientizeze potenţialele probleme.
(C) Numeroasele eforturi de întrajutorare de acum câţiva ani au avut drept consecinţă atât de mari cantităţi de ajutoare, că majoritatea necesităţilor au fost îndeplinite, în ciuda dovezilor de ineficienţă şi de proastă gestionare şi puţine comunităţi beneficiare au pus sub semnul întrebării metodele tradiţionale de reacţie în faţa catastrofelor naturale.
(D) Membrii comunităţilor afectate de dezastre au susţinut de multă vreme că ei ar trebui să fie cei care să stabilească ordinea eforturilor de întrajutorare, însă instituţiile de asistenţă au conştientizat doar de puţină vreme cât de valabile le sunt argumentele.
(E) O serie de eforturi de întrajutorare irosite în ultimii ani au oferit ilustrări dramatice ale programelor de asistenţă puse în practică de donatori şi instituţii, populaţiile afectate de dezastre asumându-şi doar o foarte scăzută răspundere.


Sper sa fie ok.:)

1 d
2 b
3 d
4 d
5 a
6 b

Edit: din pacate la acest gen de grile nu prea am rabdare sa citesc atata, mai ales cand stiu ca e contra cronometru si am observat ca din cauza asta le parcurg cam superficial :(

Eu cred ca voi lua o supradoza de vitamina B duminica sa ma pot concentra pentru asemenea epopee si sa pot extrage si esenta.
Ai raspuns corect la primele 3 si la a 5- a...la 4 era C si la 6 era E.