refuzul copilului de a merge la tata

Interesul superior al copiilor nu este definit în clar de către legiuitor.

Cu toate acestea Manualul Judecătorilor editat de către ANPDC explică modul de cercetare al interesului superior al copilului la paginile.

Asta invata judecatorii nostri, iar opiniile lui AVLIL nu cred ca provin din aceea ca a avut clienti tatii ci din practica, unde se poate observa cel mai usor tendinta jurisprudentei in domeniu. Dovada si acest topic si multe altele de pe acest site.

Se observă că decizia cu privire la încredințarea custodiei minorilor trebuie să țină cont de o sumă de factori și nu trebuie în nici un fel să fie influențată de criteriul "sexului părinților". Astfel cele mai importante aspecte pe care instanța ar trebui să le ia în considerare cu privire la încredințarea minorilor către un părinte sau altul sunt:

„ Instanța de tutelă determină interesul superior al copilului ținând cont de următoarele criterii:
a) Nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta si etapa de dezvoltare a minorului;
b) Identitatea culturală, lingvistică, religioasă și spirituală a copilului, inclusiv apartenența la o anumită etnie;
c) Opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil;
d) Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părințiii săi;
e) Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare frate/soră, bunic și orice altă persoană semnificativă în viața copilului, fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament;
f) Capacitatea fiecărei persoane, pentru care decizia instanței s-ar putea aplica, de a îngriji copilul și de a răspunde nevoilor acestuia;
g) Capacitatea fiecărei persoane, cu privire la care decizia instanței s-ar putea aplica, de a comunica și coopera în chestiunile care privesc copilul;
h) Orice antecedente ale fiecărei persoane, pentru care decizia instantei s-ar putea aplica, relevante pentru siguranța și bunăstarea copilului;
i) Beneficiile pe care dezvoltarea și menținerea de relații semnificative cu ambii părinți le au asupra copilului și voința fiecăruia dintre aceștia de a susține dezvoltarea și menținerea unei relații cu celălalt părinte;
j) Istoricul îngrijirii copilului;
k) Orice plan propus pentru îngrijirea și cresterea copilului ”
—Manualul judecătorilor și procurorilor editat de către ANPDC


Aspecte care NU ar trebui să se ia în considerareConform propunerilor de lege ferendă] legate de modificare alegii 272/2004 următoarele elemente NU ar trebui să fie considerate în determinarea interesului superior al copilului:
-sexul copilului sau al copiilor
-asemănarea de sex dinte unul din părinți și copii
-vârsta fragedă a minorului sau minorilor ca argument pentru încredințarea copiilor către mamă (în măsura în care minorul nu se află la vârsta alăptării)

In cazul userului crisnet 12, raspunsul este favorabil mamei la toate punctele, mai putin punctul "i", unde exista dorinta ipocrita a tatalui de a mentine legatura cu copilul, dar in fapt hartuieste femeia.
Similitudinea situatiei userului crisnet12 cu cazul meu imi permite sa apreciez hotararea data de instanta in cazul dansei total in contradictie cu toate criteriile enumerate de dvs. mai sus.
Daca judecatorii ar completa un test grila, in fiecare dosar privind minorul, cu criteriile enumerate mai sus si, in functie de punctaj ar da sentinta, doamna de mai sus, la fel ca multe mame hartuite, nu ar avea nici un motiv de ingrijorare privind educatia copilului.

crisnet12 a scris:

Nu i-am cerut nimic, l-am lasat sa vada copilul de 2 ori pe luna pana cand nu i-a mai convenit programul si m-a dat in judecata. De atunci nu l-am mai lasat sa vada copilul. Am cheltuit o gramada de bani, care imi erau de folos copilului, nervi si mult stres.

Mie imi cam miroase a razbunare personala si abuz la adresa drepturilor copilului.


Stimata doamna Martonze.

Va inteleg punctul de vedere dar totodata cred ca va pierdeti prea mult in amanunte si va indepartati de subiect...subiectul fiind situatia in care copilul refuza sa se conformeze vizitei.

Sunt de acord cu dumneavoastra ca nu trebuie fortat, departe de mine gandul acesta, dar va spun si ca, EL TREBUIE AJUTAT.

Faptul ca exista un conflict care il afecteaza este un inconvenient care ar trebui rezolvat de niste parinti cu capul pe umeri. Atunci cand acest lucru nu se poate trebuie sa intervina Protectia Copilului prin consilierii specializati. Eu asa vad lucrurile.

V-as intreba si eu ceva, poate reusiti sa vedeti si altfel situatia:

Aveti parinti? Va iubiti parintii?
Daca da, care este motivul pentru care-i iubiti? Cumva pentru ca parintii nu au fost divortati?

Sa inteleg ca, in cazul in care parintii erau divortati, erati obligata sa va urati tatal, sau nu aveati nevoie de completarea tatalui in educatie? Era suficienta educatia primita de la mama? Veti spune ca da. Si totusi, sa mai facem un exercitiu de imaginatie.

In ipoteza in care parintii dumneavoastra erau divortati iar mama facea tot posibilul (si reusea) sa interzica tatalui relatiile personale cu dumneavoastra, il denigra pe tata in ochii dumneavoastra....si timpul trece...si trece...si nu va cunoasteti tatal.

Si sa ne imaginam situatia in care, deodata, peste ani si ani, va apuca un dor subit de a va cunoaste tatal...cine este, sa vorbiti cu el, sa aflati din gura lui de ce nu a putut fi langa dumneavoastra, sa il cunoasteti ca om. Din pacate este prea tarziu si constatati cu parere de rau ca acest lucru nu mai este posibil...

Frumoasa poveste nu-i asa? Oare vinovat este doar tatal?
Oare mama, in \"bunatatea\" ei nu a pus mai presus de interesul copilului, interesul si razbunarea proprie?

Avea ea voie sa va fure dreptul de a va cunoaste tatal?

O zi frumoasa sa aveti!

Stimate Ionita,
Nu ma regasesc in niciuna din situatiile expuse de dvs.
Copilul disputat in situatia personala isi cunoaste tatal, se intalneste cu el, se joaca cu el, converseaza la telefon. Nu vrea sa plece cu nimeni fara mama, atata e tot. Are anxietate de despartire.Toata disputa este pe luarea copilului de langa mama peste noapte si, daca se poate, pe timp cat mai indelungat.
Intalnirile nu au loc la domiciliul mamei, prezenta mamei nu este "stanjenitoare", fiindca se retrage la distanta convenabila, atat incat minorul sa o poata zari, nu intervine intre ei.
Mama nu a impus un program de vizitare, el a putut vedea copilul cand a vrut, dar nu timp nelimitat, fiindca un copil mai si mananca, mai si doarme.
O mama cu capul pe umeri a organizat in asa fel incat tatal sa poata relationa cu copilul, fara insa a-i da posibilitatea tatalui violent de a o agresa in propriul domiciliu, in fata copilului; a ales solutia optima pentru toti.
Si totusi, un asa numit tata hartuieste mama prin tribunale, pe la autoritati, acestia isi fac datoria dar... copilul este mereu de fata. Credeti ca toate astea ii fac bine copilului?

Daca este asa cum spuneti, inseamna ca situatia dvs se va rezolva de la sine in curand.

Copilul creste, daca il vede frecvent, va veni in curand vremea in care copilul se va conforma de bunavoie programului de legaturi personale la domiciliul tatalui, peste noapte.
Bineinteles, cu conditia ca tatal sa stie si sa reuseasca sa se apropie de copil.
Acesta este si scopul dumneavoastra, corect?

Din pacate nu toate cazurile sunt la fel de "fericite" precum a dumneavoastra.

Sunt cazuri in care tatalui i se refuza chiar si dreptul elementar de a lua contact cu copilul.
In cazul meu spre exemplu, incerc sa iau legatura cu propriul copil insa fara succes.
De ziua copilului incerc sa-i ofer un cadou insa nu mi se deshide usa. Am stive de jucarii acasa, nu am insa cui sa le ofer.
Basca, mai sunt si reclamat la politie cu motive inventate, scopul fiind de fapt de a-si "fabrica" probe prin care sa poata demonstra ca sunt o persoana violenta, si din acest motiv copilul refuza sa ma vada.

Va intreb si eu acum:
Dumneavoastra cum ati cataloga un astfel de comportament? Este sau nu abuz?
Merita sau nu o astfel de persoana sa se numeasca mama?
Cum ati proceda dumneavoastra daca ati fi in situatia mea?