Buna ziua
As dori sa aflu parere dv asupra a 2 aspecte
In primul rand sunt tatal unui baietel de 3 ani si 2 luni totodata divortat de 2 ani.In timpul divortului am cazut de acord cu mama copilului asupra unui program de vizitare (2weekend/luna + 1sapt vara + 1 sapt iarna) care ulterior in hotarare a aparut weekendul 2 din fiecare luna(nu am atacat-o deoarece mama copilului a promis ca isi va tine cuvantul)(ulterior si l-a tinut contra unor sume de bani).In acesti 2 ani am reusit sa-mi vad copilul zi de zi in fiecare dimineata in parc cu sprijinul bonei care m-a inteles (fara ca mama copilului sa fie de acord)
1. In urma cu o saptamana mama copilului l-a inscris la o gradinita privata (inclusiv cu transport).Am purtat o discutie cu patroana in care am solicitat sa-l pot vedea acolo insa aceasta mi-a replicat ca nu se poate si ca nu discuta decat cu mama cu care a semnat un contract(totodata mi-a spus ca a fost conditia necesara pusa de mama pt a-l inscrie la acea gradinita).
Ce cai de atac as avea si ce ma sfatuiti sa fac?
2. In urma unei cereri de schimbare program vizitare care ar putea fi maximum care se poate obtine?.De exemplu ar exista posibilitate sa-l iau de la gradinita si sa-l duc la domiciliul mamei....sau macar din 2 in 2 zile sa-l pot vedea....pt ca 2 wekenduri pe luna mi se par inumane
Custodie com.. a atins coarda sensibila.Orice atitudine contrara constituie o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Tatal in mod clar are dreptul de a vizita copilul la grdinita in lipsa mamei doar ca nu poate pleca de acolo cu el.
Deci, de vazut si vorbit cu copilul sau nu exista nicio interdictie legala care sa poata genera efecte juridice.
Practic e vorba de un abuz din partea unor persoane iar tatii romani nu ii dau in judecata pe cei care le incalca drepturile, lucru care genereaza o incurajare la incalcarea legii.
Daca era vorba de mama intr-o situatie identica ( adica ea sa aiba drept de vizita) nu i-ar obstructiona nimeni dreptul la vizita.
Aici e discriminarea, tatii nu au dreptul, iar mamele da.
Personal nu cunosc nicio lege care sa dea drepturi mai multe mamelor decat tatilor in caz de drept la vizita.
Va citez o parte din motivarea instantei care a ignorat actul oficial prin care cresea mi-a interzis toate cele mai sus mentionate:
" Dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul, de vizitare a acestuia , este consacrat si de art. 8 al Conventiei Europene pentru apararea drepturilor Omului , statele avand obligatia pozitiva de a nu impiedica tatal
sa stabileasca legaturi cu copilul daca doreste sa faca acest lucru. Cu toate acestea , obligatia autoritatilor nu este absoluta, natura si intinderea acestora depind de circumstantele fiecarei cauze in parte. "
Observati textul subliniat de mine care cred ca vorbeste de la sine de mentalitatea instantelor relativ la incredintara minorilor : "statele avand obligatia pozitiva de a nu impiedica tatal " .
Fara comentarii!
Dupa cum suna motivarea, mie mi se pare ca o actiune impotriva gradinitei/cresei ar avea succes
Chiar daca actiunea ar trebui repetata de 4-5 ori cred ca in final nu vor mai fi probleme
Eu sunt dispus sa o repet si de 20 de ori daca va trebui mai ales ca este impotriva gradinitei si nu a mamei deci nu implica denigrari si alte mizerii pe care inteleg ca trebuie sa le declari ca sa (eventual) castigi.
Din pacate in procesele de dreptul familiei exista probleme seriose in privinta relatiei minor - tata.CEDO ar rezolva problema dar aceasta problema a discriminarii ar trebui rezolvata in tara si nu la CEDO.
E aiurea treaba cu dreptul la legaturi persoanale atat de rarefiat.Problema isi are izvorul in faptul ca foarte multi tati nu se ocupa de minori si din acest motiv ajung sa platateasca si cei de buna-credinta.Practic nu au credibilitate in fata instantei ca sa spun asa.Trebuie sa iti dovedesti credibilitatea iar pt asta trebuie sa administrezi probe.Si aici apare o alta problema pt ca nu vor sa te lase sa administrezi probe asa cum ar trebui.
Actiunea cu cresa nu este asa de simpla cum pare.Exista multe probleme dar pe fondul cauzei tatii au dreptate, in opinia mea.
Cat priveste admiterea actiunii importiva gradinitei o data, acest lucru ar arata clar ca nu are sens sa te judeci de doua ori pt a obtine castig de cauza.Cu alte cuvinte, orice cresa sau gradinita ar trebui sa se supuna unei hotarari judecatoresti, chiar daca aceasta nu i-ar fi (direct) opozabila.Sa te puna sa te judeci inca o data doar pt a te judeca deja ar fi prea mult, prea ar fi un abuz pe fata, o discriminare vadita ceea ce ar atrage sanctiuni.
Domnule custodie.comuna, ca sa va explicam care e temeiul legal ar trebui explicat macar vreun sfert din Teoria Generala a Dreptului... si nu veti intelege mare lucru.
Asa incat am sa incerc eu cu ceva elemente logice...
Gradinita, scoala, cresa sunt obligate sa aiba grija de copii, sa-i supravegheze in timpul orelor, caci raspund de ei in fata parintilor. Cum Codul familiei spune ca drepturile parintesti sunt exercitate de parintele caruia ii e incredintat copilul, oricand institutia care are in grija copilul nu se suoune instructiunilor mamei poate avea probleme.
Caci in fata ei raspunde...
Si e de ajuns sa arate mama ca nu are voie NIMENI sa vada copilul in timpul programului la acea institutie pentr ca nimeni sa nu se poata opune acestei dorinte a ei.
Daca tatal doreste, poate introduce actiune de modificare program de vizita in acre sa se indrepte si impotriva gradinitei/cresei etc., asa incat hotararea sa-i fie opozabila si acesteia. Atunci abia institutia in cauza ar putea sa se opuna vointei mamei...
Ii arat colegului care motiveaza mai sus ca in timpul programului la cresa nu ar crea probleme programuşlui mamei, mi se pare deplasat.
Un program de vizitare nu se hotaraste ca sa nu se creeze mamei probleme sau inconveniente, ci ca sa fie spre protectia copilului si al parintelui cu drepturi de vizitare...
Cat priveste ca orice cresa sau gradinita ar trebui sa se supuna unei hotarari judecatoresti chiar daca nu i-ar fi opozabila, arat ca aceasta afirmatie este in totala contradictie cu principiile de drept conform carora nimeni nu e obligat sa se supuna decat obligatiilor care-i sunt opozabile...
In conditiile astea aflu maine ca ieri trebuia sa respect o hotarare de care ieri nu stiam... ca nu-mi era opozabila, nefiind parte in actul sau hotararea cu pricina...
Juridic, as fi tare curioasa sa aflu temeiul juridic al unei astfel de opozabilitati al unui document neopozabil... ca asta cam inseamna obligatia de a respecta un act neopozabil...
Opozabilitatea inseamna puterea unui act de a se opune unui om, unei parti...
Asa incat sa trebuiasca respectata o hotarare neopozabila e sinonim cu opozabilitatea inopozabilului... :O
Cred ca, daca e sa gasesc o explicatie a esecurilor juridice a parintilor, uneori, in dorinta de a-si vizita copiii, trebuie luat in calcul si viziunea lor, uneori orbita de dreptatea pe care o sustin, dreptate pe care o considera atat de evidenta si puternica incat considera ca se va demonstra in dosar prin sine insasi...
IN pus, atat de orbiti de propriile drepturi, uita de ale altora si de principiul ca toti suntem liberi a ne exercita drepturile in masura in care nu interferam cu exercitarea drepturilor altora...
Si din aceasta cauza, considerand dreptatea absoluta de partea lor, uita a se uita in legi catre ce alte drepturi au altii, considerand ca totul e asa cum cred ei, inclusiv legea.
Si ajung astfel a rastalmaci prevederi legale, deturnandu-le de la scopul lor, si nu inteleg mai apoi de ce instanta a gasit o alta finalitate acelei dispozitii legale.
Cred ca ar trebui plecat mult mai logic si concret, cu planuri bine stabilite dinainte, intreptandu-va exact impotriva celor carora doriti in mod concret sa le opuneti hotararea, cu temeiuri logice si legale, cu dovezi concrete si evaluari reale ale situatiei, ale drepturilor dv. versus drepturilor copilului si ale mamei.
Copii fericiti!
Intr-adevar, imi este foarte greu sa inteleg cum , pentru a gasi o justificare temeinic motivata atat in fapt cat si mai ales in drept , de a interzicere unui parinte sa isi viziteze copilul la institutiile de invatamant pe care acesta le frecventeaza, trebuie sa facem corelatii in cascada prin hatisul legislativ , intrand in adancimea a peste un sfert din tot ceea ce inseamna drept si drepturi.
Nu institutia care mi-a interzis accesul in incinta sa este cea care imi incalca drepturile , ci mama copilului. Ca si parinte care are incredintarea, mama copilului este debitoarea obligatiilor corelative si ea este cea care trebuie sa imi asigure realizarea efectiva a drepturilor . Dar de ale cui drepturi vorbesc? Ale mele, ale mamei? Aceste drepturi pe care leagea le confera parintilor sunt defapt mijloace pentru indeplinirea obligatiilor pe care parintii le au fata de copil.
Nu cunosc legile in profunzime , dar am retinut de exemplu ca “parintele care nu are incredintarea pastreaza dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura , si pregatirea profesionala a copilului ” sau “in toate deciziile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private , interesul superior al copilului trebuie sa fie luat in considerare cu prioritate” .
Asadar, dreptul de a veghea la cresterea si educarea copilului, nu este un drept al meu, si este unul tocmai al copilului, un drept pe care il exercit eu in interesul copilului, si cata vreme o instanta nu mi-a intezis expres acest lucru, nu vad cum o institutie prin decizia de interzicere actioneaza in interesul superior al copilului si mai are si temei legal …..
Supozitia pe care o faceti , si anume aceea ca , “institutia care are in grija copilul nu se supune instructiunilor mamei poate avea probleme“ , este ca sa zic asa “nelegala si netemeinica”. Institutia de care vorbiti, trebuie sa respecte legea si nu “instructiunile mamei” . Simplu fapt ca tatal a fost sa se intereseze de copil si sa il viziteze la institutia respectiva, nu o poate determina pe mama sa actioneze institutia in judecata, nici macar cu sanse minime de a obtine cea mai mica sanctiune impotriva instituitiei respective.
Institutia respectiva nu se poate substitui puterii judecatoresti, si sa il considere pe tata un “infractor” care defapt nu este interesat de minor, ci are cu totul alte planuri, pentru care doreste sa isi vada minorul in incinta institutiei.
Oare cum ar fi privita o mama de catre instanta , daca aceasta ar declara ca, “daca voi primi incredintarea NIMENI nu se va apropia de copilul meu fara permisiunea mea ”? Cum ar reactiona o instanta in acest caz? Sunt insa sigur ca nici o mama , mai ales asistata de avocat, nu va face aceasta greseala in instanta, constienta fiind ca , o va putea face linistita dupa ce va obtine ceea ce si-a dorit.
Din multimea infinita a acestui “ NIMENI ” de care vorbiti, se exclud cu siguranta exact acele persoane pe care legea le-a investit cu obligatia izvorata din drepturile copilului , de a se ingriji de buna crestere si educare a copilului, si intra-adevar NIMENI nu are dreptul de a stabili drepturile celorlalti pelcand de la drepturile pe care considera ca le au.
Vizitarea minorului
mary1970
In urma divortului, mamei ii este incredintat copilul minor, iar tatal are drept de vizita in week-end. Dupa diverse sicane pe care le face tatal cand afla ca ... (vezi toată discuția)
Divort
cozma maria
Am si eu cateva intrebari.
Am ajuns la intelegere cu sotul meu ca vrem sa divortam, dar avem un copilas de 4 ani. Eu nu mai stau cu sotul in satul in care am ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
custodie.comuna