Nu institutia care mi-a interzis accesul in incinta sa este cea care imi incalca drepturile , ci mama copilului. Ca si parinte care are incredintarea, mama copilului este debitoarea obligatiilor corelative si ea este cea care trebuie sa imi asigure realizarea efectiva a drepturilor . Dar de ale cui drepturi vorbesc? Ale mele, ale mamei? Aceste drepturi pe care leagea le confera parintilor sunt defapt mijloace pentru indeplinirea obligatiilor pe care parintii le au fata de copil.
A scris Custodie com..
__________________________
Parerea mea este ca institutia va incalca drepturile si nu mama minorului intrucat minorul se afla in grija, educarea si ingrijirea lor si nu a mamei atunci cand vreti sa va exercitati drepturile parintesti.Mama nu este si nu poate fi obligata sa isi dea consimtamantul dar instanta poate interveni in recunoasterea dreptului parintesc.
Faptul ca mama minorului nu isi exprima acordul in scris nu inseamna ca ea e neaparat de vina intrucat are dreptul la pasivitate( chiar in conditiile in care acest lucru nu este in interesul suprem al minorului).Problema nu este cu mama minorului in principal, ci cu cresa care nu va recunoaste existenta drepturilor reglementate de lege.
Cresa sau gradinita nu se subroga in drepturile mamei minorului.Atata timp cat nu exista nici un deranj din partea mamei, va puteti exercita dreptul parintesc intrucat educatoarele de la cresa nu au calitatea de parinte sau parinti.Nu au calitatea si nici drepturi parintesti.
Doar o hotarare judecatoreasca de interdictie ar putea sa va limiteze acest drept, ceea ce presupun ca nu exista.
Insa, in mod paradoxal, dvs trebuie sa obtineti judecatoreste recunoasterea dreptului si nu cresa pentru ca...asa e legea ( era sa zic ca, asa e in tenis).Ei va incalca drepturile, iar dvs trebuie sa obtineti protectia dreptului pe cale judecatoreasca.Oridecate ori este incalcat un drept ( chiar fundamental) persoana se poate adresa justitiei pentru ocrotirea sau respectarea dreptului respectiv.
avocat Claudiu Lascoschi
Ai citit tu Regulamentul de ordine interioara a institutiei? De unde stii ca institutia incalca drepturi?
Cunosc gradinita privata care, conform rewgulamentului intern, nu permite niciunui parinte contactul cu copilul in timpul orelor, cu exceptia unor situatii bine definite: boala etc.
Se considera astfel ca se distrage atentia copilului de la orele de educatie, psihologul gradinitei avand un studiu pe cat timp inainte si cat timp dupa copilul nu se concentreaza, in asteptarea acestui stimul extern.
De aici, de la protejarea copiilor, a unui mod de educare si pana la incalcarea drepturilor... e cale lunga!
Sa spuna un parinte pentru care lege arata clar ca el are dreptul sa vegheze, sa spuna ca de fapt nu e dreptul lui, asta nu e mod de interpretare a legilor, ci de deturnare a finalitatii ei de la logica pe care o contine.
Obligatia de supraveghere nu o are parintele caruia nu-i e incredintat copilul, aceste obligatii preluandu-le reprezentantul legal al copilului.
Dar nu are niciun rost sa continui sa explic scopul legii si ratiunile ei, in primul rand pentru ca e greu de explicat aici si apoi pentru ca nimeni nu e interesat de logica pe care o contine legea, fiecare dorind sa impuna propria sa logica unor legi si proceduri deja impamantenite, cu practica jurisprudentiala constanta...
Daca asa se manifesta orice justitiabil in fata judelui, incercand sa-i arate acestuia ce tampenie a crezut el despre o lege atatia ani, incercand sa-i impuna acestuia propriul punct de vedere (care mai si contrazice legea), nu va obtine niciodata vreo recunoastere sau vreun merit suplimentar.
Sa spuneti ca nimeni nu va atinge copilul, de la nimeni in timpul orelor e o diferenta de la cer la pamant. De cate ori ati facut afirmatii fara acoperire in instanta, interpretari de acest gen, de fiecare data v-ati mai taiat o craca de sub picioare.
Dreptul tatalui de a-si vedea copilul nu are o obligatie corelativa perfecta pentru mama, caci depinde si de vointa copilului de care nimeni nu poate face abstractie, de interesul lui etc.
Mama nu-si poate lua obligatia sa asigure tatalui aceste vizite... nu legal.
Cunopsc gradinite care au vorbit cu un parinte sa-si ia copilul de acolo, pe motiv ca au primit plangeri de la parintii colegilor de clasa... ca tot venea celalalt parinte, le dadea bomboane etc, deranja orele, crea in pauze o stare de agitatie... asta in lipsa oricarei interdictii din partea mamei sau a scolii.
La scoala, gradinita este important ca acei copii sa fie ei intre ei, sa invete sa socializeze fara interventia parintilor, sa dezvolte relatii sociale ale lor, proprii... nu sa-si vada parintii, oricare parinti, in fiecare zi...
Ala e mediu lor in care ei isi dezvolta primele instincte sociale in afara familiei...
Dar, e mult si dificil de explicat.
Eu cred ca dv. aveti dreptate in multe puncte, custidie.comuna, insa mai si consider ca abordarea problemei e gresita si ca asta va poate duce la pierzanie...
Imi pare rau ca nu ati luat un lucru pozitiv din mesajele mele si ca ati cautat sa le combatezi cu inversunare, indiferent de ce contineau, doar pentru ca nu va dau 100% dreptate... Asta nu cred ca e o atitudine buna, care sa va ajute in demersurile dv.
Tocmai opentru ca sunt femeie, ca subliniez continuu importanta esentiala a tatalui in viata copilului, ca sustin de cate ori pot drepturile lui, ca arat prioritatea pe care trebuie sa o reprezinte un copil, tocmai pentru astea puteati vedea si un punct de vedere sensibil diferit, dar nu in coltul opus, si puteati sa va insusiti unele chestiuni din el, atitudini, moduri de gandire...
Caci daca intelegeti modul de gandire al femeii care-si protejeaza astfel puiul, e mai usor sa ii intrati pe sub piele. INtelegerea armelor adversarului e primul pas spre victorie... asta chiar daca nu cred ca ar trebui sa fiti chiar adversari, ca parinti ai aceluiasi copil.
Din pacate, modul acesta in care e musai sa va impuneti drepturile, mai mult sau mai putin existente, imi arata ca nu neaparat copilul va intereseaza, ci si modul cum il obtineti.
Sa se vada ca aveti dreptate, ca vi se cuvine copilul, ca si cum acest lucru ar fi cel putin la fel de important ca si faptul ca il vedeti...
Pacat, m-ati intristat... :(
Doaman avocat AVLIL , nu cred ca aveti motive sa va intristati.
Poate prin prisma meseriei dumneavoastra orice discutie in contradictoriu reprezinta o "combatere inversunata a mesajelor" , dar prin prisma meseriei mele , este doar o abordare logica a unei probleme privita din toate unghiurile , chiar si din unghiuri diametral opuse.
Cred ca toti avocatii au o "deprindere" profesionala si anume aceea de a inflori extrem de puternic orice mic amanunt , in sensul pozitiv sau negativ , dupa cum este interesul clientilor pe care ii reprezinta. Poate ca e o strategie buna in sala de judecata, dar nu cred ca era cazul acum sa folositi termeni special alesi precum "inversunat, doriti sa va impuneti drepturile, sa se vada ca aveti dreptate, vi se cuvine copilul " si altele, dar inteleg aceasta deprinde profesionala si trec peste.....
Am sa va raspund punctual, si daca gresesc ma puteti corecta , eu nu ma supar si nici nu ma intristez (fara nici o inversunare):
1) Regulamentul de ordine interioara , al oricarei institutii , publice sau private, nu poate incalca legislatia in vigoare.
Corelatia pe care faceti dumneavoastra incercand sa induceti idea ca parintele doreste vizitarea copilului in "timpul orelor" este un "pic" fortata.
Un parinte caruia ii pasa se copil, se intereseaza de programul acestuia, de situatia scolara, de starea de sanatate, si deasemenea are mai are si discernamantul de a se duce la inceputul programului sau la sfarsitul lui.
Probabil ca vizitele in timpul programului reprezinta apanajul parintilor care nu au stiut nimic despre copil si institutiile la care acesta invata, si abia dupa ce au ajuns la divort, si-au amintit ca sunt parinti .
2) Dreptul conferit de lege parintilor este dat in interesul superior al copilului si cred ca reprezinta o mica exceptie de la drepturile pe care le are oricine , ci nu o interpretate a legii .
Prin analogie , daca cineva are dreptul de propietate asupra unui imobil, acesta poate sa il lasa in paragina, sa il darame caramida cu caramida, sau ce mai vrea el sa ii faca, fara ca sa existe o posibilitate legala de a i se altera dreptul asupra imobilului respectiv. Este imobilul lui si poate sa faca ce vrea cu el in virtutea dreptului la propietate.
Parintele care are drepturi asupra copilului , este tinut sa inteleaga ca, trebuie sa isi foloseasca aceste drepturi inspre binele copilului, nu sa faca ce vrea cu ele, sub sactiunea ingradirii sau decaderii din aceste drepturi.
3) Obligatia corelativa pentru parintele care nu are incredintarea , incepe sa curga din momentul in care instanta i l-a incredintat, si a stabilit modalitatea de exercitare a relatiilor personale cu copilul pentru celalalt parinte. Teoretic orice parinte poate invoca in timpul procesului lipsa de dorinta a copilul de a interactiona cu celalalt parinte, copii sunt ascultati dupa o anumita varsta si se tine cont si de parerea lor (care nu este imperativa) , iar instanta pe baza multor asffel de chestiuni "teoretice" stabileste intinderea drepturilor si obligatiilor parintesti in interesul superior al minorului. Teoretic. Ca practic , interesul superior al minorului = mama....
Da, aveti dreptate, parintele care primeste incredintarea nu isi poate lua obligatia de asigurare a vizitelor copilului de catre celalalt parinte, este obligat sa asigure celuluilat parinte un cadru adecvat ca acesta sa isi poate exercita drepturile parintesti, fiind debitorul de drept al acestei obligatii. Dar sigur ca nu il poate obliga pe celalat parinte sa isi exercite drepturile daca nu vrea sa faca asta.
4) In cele mai multe cazuri femeia nu isi protejeaza puii si se protejeaza pe ea , sub rezerva protectiei puilor, iar in acest sens primeste un ajutor imens din partea tutror institutiilor care teoretic ar trebui sa ia in considerare interesul copilului.
Cat despre mine , stati linisitia doamna, nu vreau merite , nu caut dreptatea cu orice pret , nu cred ca minorul este un trofeu care se cuvine unuia sau altuia, nu m-am prezentat singur in instanta , si , nu eu lupt pentru copil ci copilul lupta pentru mine (lucru intr-adevar greu de inteles din afara si la fel de greu de explicat.....).
Aceste exprimari reprezinta doar tertipuri avocatesti, pe care le inteleg foarte bine , si de aceea trec peste ele, si daca vreti sa imi explicati logica si jurisprudenta incredintarii, pe care probabil ca eu, ca si restul de 99% din tati, care pierd procesele de incredintare, nu le inteleg , va stau la dispozitie prin intermediul unor discutii constructive chiar daca uneori atrag inevitabil contradictii iar alte ori degenereaza in "tampenii".
Mult succes, si sper ca incurand , in conformitate cu logica si jurisprudenta incredintarii , sa auzim ca, un tata a primit incredintatea fara ca mama sa fie acoolica, drogata, sau neinteresata de copil.
In privinta regulamentului Cusodie com... are dreptate dupa parerea mea.Si cu restul sunt de acord.Mai putin cu aspectul legat de tertipuri avocatesti.
Dupa parerea mea aici, pe forum, ne exprimam pareri persoanale despre cum vedem lucrurile ( ma refer stric la acest subiect).Ca avocat, fiecare trebuie sa-si apere clientul, fara a fi obligat de a accepta angajametul.Si eu am aparat si apar mame dar nu aici pe forum, ci in instanta.Aici incerc sa caut dreptatea asa cum ar trebui ea sa fie...sa fie just ceea ce se intampla si nu injust.
Sa interzici un drept printr-un regulament nepublicat in monitorul oficial si care sa nu aiba putere de lege este ceva greu de acceptat din punct de vedere juridic.
Parintele care este afectat poate cere desfiintarea contractului cu cresa din aceste motive.Poate cere si suspendarea ducerii minorului la acea gradinita pe cale de ordonata presedintiala, etc.
Copilul poate fi si mutat la o gradinita care sa permita accesul parintelui care nu ii face nici un rau propriului sau copil. Dorul dintre parinte si copil poate fi reciproc.
Cateodata imi pare rau ca nu ma pot implica in litigii care sa duca la respectarea ordinii juridice si a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in raporturile de familie.
Prea e aiurea situatia si tare ma tem ca asa va ramane situatia pentru inca mult timp.
avocat Claudiu Lascoschi
Da, ma gandeam eu ca nu e tocmai utila interventia mea...
1) Regulamentele astfel elaborate sunt legale, ele exista atat la noi, cat si in alte tari; mai mult, internatele au regulamente mult mai restrictive decat acelea de care vorbeam eu si nu se considera ca ar incalca vreun drept al copilului sau al parintilor prin limitarea si controlul vizitelor.
Nici la noi si nici in alte parti.
Identic, gradinitele private de la noi sau din afara au regulamente destul de restrictive, tocmai in folosul copiilor. Cele de stat sunt obligate sa impuna niste reguli si ele...
2) Drepturile parintilor sunt ale parintilor iar drepturile copiilor sunt ale acestora... A nu se confunda modul de exercitare a drepturilor cu titularul lor.
Cat priveste exemplul dat de dv., acesta este gresit, unele manifestari ale proprietarului unui imobil duc, direct sau indirect, la pierderea drepturilor sale asupra imobilului. Exista sanctiuni civile pentru anumite fapte juridice in toate sistemele de drept.
In orice caz, este cel putin deplasata comparatia intre drepturile asupra unui imobil si... drepturile exercitate in numele si pentru un copil... :">
3) Mama are o obligatie de a nu interzice, de a nu se opune vizitelor... in niciun caz de facilitare, creare mediu adecvat etc.
Copii nu sunt ascultati dupa o anumita varsta, ei sunt ascultati obligatoriu incepand cu o anumita varsta. Pot fi audiati si inainte, cu explicatii si aratarea necesitatii de catre partea interesata.
Nu suntem singura tara din lume care incredinteaza copiii mamei ca standard, acest lucru se intampla in mai toate tarile civilizate.
Asa incat, pana la combaterea legislatiei romanesti, puteti incepe cu cea internationala. Numai incalcarea unor drepturi de catre mama sau luarea unor decizii in dezavantajul copiilor duc, de regula, la reincredintarea lor tatalui. Si numai in urma unor probe temeinice.
4) Va rog sa nu ajungeti la generalizari care pot fi interpretate drept discriminari. Va puteti referi la speta dv., fara sa mentionati cum procedeaza majoritatea femeilor, barbatilor, juzilor etc. Este ilegal sa facem astfel de aprecieri colective ce contrazic si regulamentul de postare.
In concluzie, am sa ma retrag, multumindu-va pentru jignirea adusa generic profesiei mele de avocat, indirect.
Daca dv. vedeti o infloritura si un tertip intreaga munca de avocat sau macar esenta ei, atunci discutia este inutila intre noi.
Ca treceti peste ele, multumesc, sunteti amabil. Eu nu am scris acolo opinia mea ca sa treceti peste ea.
Dar daca aceasta este atentia acordata, va multumesc si va doresc succes!
avocatnet.ro explicăm legislația
custodie.comuna