Va amintiti eroica istorie a celor 19 razesi moldavi care au infruntat cinci zile armatat de zeci e mii de hussari ai regelui polon Jan Sobieski, ce-l care se intorcea acasa dupa ce-i pusese pe fuga sub zidurile Vienei pe cei 300.000 de turci condusi de vizirul Kara Mustafa, nu-i asa? Ei, bine, vreti sa aflati cum au reusit 19 razesi sa infrunte o armata? Poftim, doamna din spate, va raspund! Nu, nu erau condusi de Sergiu Nicolaescu. Nu, nici de Buce Willis, doamna! Istoria adevarata a acestei intamplari eroice ne-o spune domnul George Cosbuc.
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care “Neamţul se numea
ªi-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemţi, germani sau teutonici.
E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeţi că sunt eu
Ca să ştiu atâtea fleacuri!
Cui va şti, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărţi de şcoală?
Aş! Rămâi cu mâna goală.
Deci, în ceasul dimineţii,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieţii,
Toţi străjerii şi-aşteptau,
Povestind şi-ntinşi pe iarbă,
Chisăliţa să le fiarbă.
Dar, pe când Guzgan răstoarnă
Mămăliga din ceaun,
Din clopotniţă Tăun
Sun-afurisit din goarnă.
Unu-i strigă: - “Eşti nebun!î
Altul: - “Ce-ai tu dacă strigă?
I-o fi dor de mămăligă.î
Dar se-ntorc spre zid plăieşii;
Văd pe şes un nor de oşti.
- “Măi Istrate, tu-i cunoşti:
Turcii sunt?î - “Ba, parcă leşii,
Vin încoace.î - “Păi, sunt proşti?
Bat şi ei cel drum, ca mânzul,
Să ne strice nouă prânzul.î
Leşi erau. Sobiesky-vodă
Rătăci p-aici prin văi,
Căci pe-atunci era la modă
Vara, când plecau la băi,
Regii meşteri în bătăi
Să-şi ia drumul încotrova
Totdeauna prin Moldova.
ªi plecau fără merinde
Căci aşa era bonton
Să mănânce tot plocon,
Ce puteau ici-colo prinde.
Dar acest slăvit Ion
Îşi avu-n desagi slănina.
ªi-i pierdu, să-i bată vina!
Deci, cu oşti, vestitul rigă,
Cum umbla pe-aici flămând
ªi simţi, prin văi trecând,
Aburi calzi de mămăligă,
ªtiu şi eu ce-i dete-n gând,
Că-şi opri deodată pasul,
Tot trăgând în vânt cu nasul.
-îE vrun praznic în cetate.
ªtefan vodă... El mi-ar da!î
- “Cred că nu, măria ta,
Că-i un drac şi jumătate,
Nu prea dă, că-i el aşa.î
- “Mie, nu? Să-ncrunt sprânceana!
Eu ori el bătu Vieana?
Domn ca mine cât trăieşte
Nu-i deprins să-nghită-n sec.î
Iar un general zevzec,
Răspunzând pe latineşte
Zise: - “Dobre ciolovecî! -
ªi-ntinzând sub zid armata,
Iată-l ciolovecul gata.
ªi bum-bum apoi cu tunul,
- “Fire-ar ei de râs, poleci!
Mai pe vine să te pleci,
Cârlănaş! ªi dă ceaunul
Mai departe, tu, Berheci,
Că ni-l sparg cu-mpuşcătura -
Măi Spancioc, mai ţine-ţi gura.î
Dar plăieşii din cetate
Răspundeau vârtos şi ei:
Comandantul Onofrei,
Cel cu pletele-ncurcate,
ªi cu straiu-ncins cu tei,
Dând adânc zăvorul porţii,
Se zbătea ca-n ceasul morţii.
ªi-au bătut o săptămână
Leşii-n zid; dar zidul, prost,
Sta pe loc, pe cum a fost.
Însuşi riga, într-o mână
C-un pistol, din adăpost,
Da pe ªtefan la toţi dracii
ªi-mpuşca la rând - copacii.
Deci, văzând că nici nu-l lasă
Să se ducă-n treaba lui,
ªi nici pomeneală nu-i
De-a-l pofti la ei la masă,
ªi flămând - vai, ce mai spui -
O luă mai pe departe,
Pe genunchi scriind o carte.
“Hai şi descuieţi odată!
ªi tovarăşi să vă fim.
Mândru cântec ce mai ştim,
Marş francez, fără de plată.
Nu vi-e milă că pierim?
Poate-o ploaie să ne-apuce...
Nu ştim drumul, că ne-am duce.î
După ce-au citit pitacul,
Onofrei ieşi pe zid:
- “Măi, poleci, eu vă deschid,
Dar să nu vă puie dracul
Să minţiţi, că - vă ucid!
Iar de marşuri mi-e cam scârbă,
Trageţi-mi mai bine-o sârbă!î
Iată poarta se descuie.
Leşii,-n vale, pe sub plopi,
Se crucesc, se cred miopi -
Ce văd ei? Din cetăţuie
Doi cu doi, vro zece şchiopi,
Onofrei ridică tonul:
- “Un doi, un! ªi staţi, plutonul!î
Cu sprâncenele-ncruntate
Strigă rex: - “Sto pojo boi?
Cine dracul sunteţi voi?î
- “Noi? Plăieşii din cetate.
Zece-am fost, pieriră doi.î
Rex făcu o mutră lungă,
De credeai că vrea să-mpungă.
- “Pentru voi a fost gâlceava?
Dar boierii?î - “Ce gândeşti!
Noi să ştim? Prin Tirchileşti.î
- “Domnul unde-i?î - “E-n Suceava.î
- “Dar poporul?î - “La Plăieşti.î
- “Drace, asta-i de poveste!
N-aţi ascuns prin turn neveste?î
- “Noi? Daí ce, ni-e mintea slabă?
Noi suntem creştini curaţi:
Aştia nu sunt însuraţi,
Eu de zece ani n-am babă,
Voi după femei umblaţi?
Zbârlea are-n Huşi, săracul,
Dar urâtă, goală-dracul!î
- “Dar comori ascunse-n oală
ªi-ngropate!î - “Oale, spui?
Le-am lăsat să facă pui.
Una-i ştirbă, şi-alta goală;
Nici o pricopseală nu-i!
De le vrei plocon ori pradă -
Ia fugi, Zbârleo, şi le adă!î
Rex atunci: - “Vă tai grămadă!î
Dar a stat cu mâna-n sus
Căci aminte şi-a adus
Că-i e teaca fără spadă:
În Liow zălog şi-a pus
Spada cea cu steme duble
Pentru-un pol şi două ruble!
Dând din mâini ca cel ce-alungă
Gânduri rele: - “Eu sunt bun.
Apropo, ce-am vrut să spun?
Onofrei, te văd cu pungă,
Dă-mi o mână de tutun.
N-am fumat de-o săptămână,
Pune-l ici, te rog, în mână.î
ªi-aprinzând chibritu-n pripă,
Mulţumit privea la fum.
- “Onofrei, să-mi spui acumî,
ªi-apăsa cu unghia-n pipă,
“Cum mi-ai stat tu mie-n drum?
Nu ştiai tu de-a mea faimă
Ca să stai năuc de spaimă?
Dar glumesc aşa! mă iartă,
Eşti erou, s-a hotărât,
Deşi porţi pe după gât
Traistă... hai, şi nu-i deşeartă?
O văzui numaidecât -
Ai într-însa plumbi, de toate.
Brânză, caş şi pâine poate?î
- “Brânză nu, dar am pogace
ª-usturoi, măria-ta.î
- “Usturoi! ªi-l poţi mânca?
Dar la urmă, cui i place...
Mon Dieu! Nu te supăra:
Tot făcurăm noi doi pacea:
Ia să văd, cum e pogacea?î
ªi apucând cu mâini grăbite,
Rupt de foame ca un lup,
Rupe rex, cu toţii rup, -
- “Onofrei al meu, iubite,
Vin la neica să te pup!î
ªi-l pupa viteazul rigă
ªi-ndopa la mămăligă.
Ce-a mai fost puţin ne pasă.
Au plecat polonii-n sus,
Iar plăieşii-n jos s-au dus
La Neculcea drept acasă,
Iar acesta-n cărţi i-a pus.
ªi din Dorna până-n Tulcea,
Toţi citesc ce-a scris Neculcea.
Mamaliga? :O
avocatnet.ro explicăm legislația
IGHI, utilizator
MIHAI GRIGORE 
CLAUDIU LASCOSCHI 
rodica_post