Cuvantul copilului minor in fata instantei

Cazul dvs nu are legatura nici cu custodia comuna, nici cu tutela comuna, ci cu autoritatea parinteasca, asta e termenul corect. Custodia cf legislatiei romanesti se refera la bunuri , iar tutela se instituie in cazul minorilor, cand parintii acestuia sunt morti sau decazuti din drepturile parintesti/ pusi sub interdictie.

tatutzul a scris:

va multumesc frumos pentru ajutorul dvs. in consultanta acordata, si va rog sa intelegeti ca nu din disperare ma informez in cele mai mici amanunte, ci pentru ca, daca voi angaja un avocat, EU sunt cel care impune conditiile.

prin prisma experientei de viata, si mai ales a divortului initial ( in care femeia-avocat pe care o angajasem a considerat in ultima secunda sa lase copilul mamei, desi eu cerusem invers - chiar daca eram constient ca nu aveam nicio sansa ) am invatat sa nu am niciun pic de incredere in mesteri sau meseriasi, fie ei tamplari, electricieni, instalatori sau chiar avocati.

de aceea consider ca este absolut necesar sa dobandesc cunostinte cat mai aprofundate legate de orice aspect al vietii de care ma lovesc la un moment dat si pe care trebuie sa-l rezolv EU, angajand persoane care au "scule" si "experienta" in asa ceva, sa execute o "lucrare" impusa si coordonata de mine, nu sa las la aprecierea lor sa faca cum ar fi mai bine.

intrebarea 10:
care este diferenta dintre conceptul de custodie comuna si tutela comuna ?

desi , in principiu sunt de acord cu dorinta de a va informa, nu vad cum veti putea sa aveti controlul unui proces deoarece ,sincer presupune mai mult decat o scaola de meserii....iar in ce priveste conceptele acestea se studiaza la facultatea de Drept si , ulterior scoli post universitare si doctorale sub forma institutiilor juridice ( care este termenul adecvat ( si nu se refera la institutie in sesn de peroana juridica:) )

avand in vedere toate aceste lucruri, si mai ales ca niste cunostinte aprofundate nu se pot dobandi pe net, nu vad cum veti putea stabili dvs conditiile, daca nu stapaniti bine terminologia si procedura.


pe urma, desi nu stiu cu ce va ocupati, ar fi intersant sa vedem daca dvs. ati fi de acord sa lucrati pentru cineva care , desi nu are pregatirea si experienta dvs... , are pretentia sa-si impuna propriile conditii dupa ce s-a interesat un pic pe net ...daca da, va urez suucces! eu una nu as avea incredere in astfel de avocati....riscati sa vi se faca pe plac pana laun punct , ceece este usor pentru cineva cu putin fler si sa pierdeti cu gratie...

cat depre custodia comna, daca vreti sa cititi exista un topic intreg deschis la Noul cod civil in care poate intelegeti mai multe. in rest, nu veti avea dect definitii , dar cum se pun acestea in practica , doar un practician va poate spune....( parerea mea)

Cred ca este diferenta intre ce se poate cere si ce se poate cere.
Inteleg ca in primul dosar decizia nu v-a apartinut, insa puteati ataca sentinta si arata acest fapt. Important e ca partile sa inteleaga si sa stabileasca destul de clar limitele mandatului dat avocatului. Asta nu are legatura cu autoritatea parinteasca insa, excede mult subiectului.

Parerea mea este sa dicutati cu unul, doi, cinsprezece avocati pana gasiti pe cineva cu un set de valori asa cum va trebuie dv., compatibile cu ale dv. si cu stilul dv. de a actiona.
Insa, asa cum spunea colega, nu intotdeauna libertatea absoluta lasata de avocat clientului inseamna un lucru bun; e un lucru bun atata timp cat ambii sunt deschisi si comunica foarte bine, se dau si se primesc explicatii, altfel deciziile acelea luate de client pot fi foarte proaste.

Daca o sa mergeti la un avocat sa-i spuneti ca ati citit pe un forum si stiti ca se poate, in ciuda a ceea ce va recomanda el, nu o sa castigati nimic.

se pare ca am fost gresit inteles

eu nu am afirmat ca doresc sa am controlul unui proces, ci controlul a ceea ce "construieste" avocatul in prezentul caz. Stiu ca am atins un pic orgoliul dvs., dar experienta imi spune ca am dreptate.

in urma discutiilor orientative de pe acest forum urmeaza sa ma pun la punct cu legile din care reies raspunsurile dvs., ca sa pot lectura in liniste si in cunostinta de cauza forma finala prezentata instantei.

desi, repet, experienta mi-a demonstrat contrariul, eu inca refuz cu incapatanare sa cred ca si in domeniul juridic se pastreaza aceeasi atitudine ca a celor din asigurari sau orice alti contractanti, care refuza sa puna la dispozitie contractul pentru a fi studiat, trezindu-ma ulterior ca prezentarea verbala nu prea coincide cu termenii scriptici. N-ar trebui sa incomodeze atitudinea din ce in ce mai frecventa a oamenilor educati ce doresc sa fie din ce in ce mai informati in privinta evenimentelor din viata lor.

Din ceea ce spuneți rezultă că puneți mult accent pe „EU” și că refuzați cu „încăpățânaare” șă acceptați alte opinii, ceea ce nu e tocmai bine.
Dacă veți lucra puțin mai mult la „educația” la care faceți referire, probabil că vă veți schimba opiniile.