Cuvantul copilului minor in fata instantei

Puteti obtine ca fiul sa stea la dumneavoastra mai ales daca copilul va dori acest lucru dar nu inteleg din ce v-ati intretinut in acei 5 ani , daca ati renuntat la job? Din ce o sa va intretineti pe dumneavoastra si pe copil ? Ati platit pensie de intretinere cand nu ati avut job?
Fostul sot o lua pe fiica mea de la usa si intra doar daca nu era inca imbracata . Noua lui sotie i-a interzis sa intre in casa mea sau sa bea o cafea! Sa nu fac cumva farmece sa il iau inapoi!!! Oricum nu statea la mine in casa mai mult de 5 minute si asta doar in hol! Apoi sotia lui i-a interzis sa mai vina la usa si o astepta pe fata jos la lift ! Dupa un an nu a mai venit deloc ca altfel il parasea sotia! Eu am vrut sa ramanem in relatii bune dar nu a depins de mine! Fiica mea nu a putut si nu ma va putea constrange niciodata ( numai ca exista),sa fac ceva daca nu doresc! Pana la urma copilul creste si pleaca ! Copilul trebuie sa ma asculte si nu eu pe el si nu trebuie sa ma las manipulata de copil !
In ce sens s-a schimbat legea? Nu cred ca scrie in lege ca sunt obligata sa permit acces nelimitat in casa mea a fostului sot! O cunostinta isi ia baietelul de 2 ani din fata blocului si o alta cunostinta isi ia fetita de 3 ani din fata portii , si isi duc copii in weekend sau in cele 4 ore la ei acasa sau unde doresc.
Urmati pasii dati de gi-jane2.

Nu are relevanta din ce, daca a avut legal, e ok.
Cat priveste copilul, cu uimire am citit ca e cam ca el. Acum, sincer, nu inteleg de ce nu pleaca in lumea larga sa-si vada de viata daca totul se intampla nu numai cu el, dar si cu parintii lui dupa voia sa. Vedeti abordarea absurda? Asa o va vedea si o instanta. Posibil.

Puneti multe pe umerii copilului si va cramponati de raspunsuri de orgoliu; axati-va pe discutiile despre copil, v-am rugat sa nu puneti decizia pe umerii lui si nicio reactie. In schimb la chestiunea cu avocatii, ati sarit ars.

Eu nu inteleg cum de copilul ala nu are parinti care sa-l indrume in viata; pana acum credeam ca e un caz fericit, acum il compatimesc.
Dv. confundati relatia libera cu copilul dv. cu accesul intr-un spatiu de locuit al altui adult; care este aparat prin legi nationale si internationale referitoare la domiciliul de fapt.
Pe de alta parte, desi recomand ca ambii parinti sa cunoasca mediul in care copilul lor traieste, scrie, se joaca in locuinta celuilalt parinte, ma tem ca nu e chiar bun dpdv psihologic pentru copil ca un parinte sa se considere ca acasa la celalalt parinte. Parerea mea, dar consultati un psiholog.
In aceste conditii, imi pare si normala reactia copilului referitoare la noul partener al mamei!! Nu mai retin varsta copilului, dar parca se apropia de adolescenta; in acest caz, e momentul sa impuneti un hotar parinte-copil, caci in adolescenta ar cam fi nevoie de el, altfel va fi un copil fara o educatie a autoritatii si nu va sti sa se raporteze la ea.
Autoritatea este de regula invatamantul pe care un tata il da copilului sau; dv. va comportati ca o mama (aparent) iar mama copilului dv. nu stiu ce rol mai are, ca oricum ea face asa cum ii dicteaza copilul.
Efectul va fi similar unui copil care creste fara figura paterna.

Nu v-am scris cele de mai sus ca o critica, ci am vrut sa trag un semnal de alarma. Poate e fara temei, nu stiu, dar mergeti la un psiholog sa verifice asta.
Daca e fara temei platesc amenda pentru ca am abuzat. :D

"AVLIL" ... cu atat mai mult, pentru o astfel de atitudine, este absolut obligatoriu sa ma pun la punct cat de cat cu notiunile juridice.

incercati sa va detasati complet de notiunile psihologice pe care le cunoasteti, si recititi titlul prezentului topic - dupa ce aveti convingerea ca de acolo trebuie construit cazul ( si nu de la mama sau de la tata ) reluati cursurile de psihologie jurisdictionala.

va mai recomand sa va imaginati ca vine la dumneavoastra un copil de 10-17 ani care doreste sa castige in instanta intelegerea de catre parinti a zbuciumului lui interior cauzat de varsta si evolutia lui fireasca - daca, macar imaginar, il puteti reprezenta cu argumente JURIDICE - va felicit, daca insa "tacerea" ar fi singura stare care va incearca in fata judecatorului, atunci totul ar fi trist ... foarte trist

tatutzul a scris:

care este diferenta dintre conceptul de custodie comuna şi tutela comuna?

Prima presupune că ambii parinţi sunt vii şi ... "foarte vii" (nedecăzuţi din drepturile parinteşti, nepuşi sub interdicţie, etc).

A doua presupune că ambii parinţi sunt morţi sau ...aproape "îngropaţi" (Se instituie tutela dacă ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuti, declaraţi judecătoreste morţi sau disparuţi, decazuţi din drepturile parinteşti etc.)


Termenul custodie provine din gândirea de tip copy-paste. (de pe lângă Marele Canion şi mai încoace)

În limba română ( a se vedea DEX) custodie înseamnă: pază, păstrare a unui OBIECT

Observând diferenţa dintre micuţa FIINŢA UMANÃ şi patul în care doarme, legiuitorul român a preferat noţiunea de autoritate părintească.


Este adevărat că, printre contraţii noştri (avocaţi) pot fi întâlniţi şi "electricieni" sau alţi "meseriaşi". Nu contest.

Dar, dacă eu am dobândit de la 3 ani "cunoştinţe aprofundate despre electrictate" cu două degete vârâte într-o veioză :dance4: asta nu înseamnă că voi alege să surubăresc singură orice obiect electric de prin casă. Dimpotrivă, asta ar trebui să mă ajute să aleg "meseriasul" care trebuie.

ªi...ştiţi ce este interesant? CUVÂNTUL are cea mai mare forţă în instanţă. O singură METAFORÃ poate acţiona ca o mătură de proporţii cosmice pentru tot tratatul de drept pe care l-a recitat antevorbitorul.

tatutzul a scris:

va mai recomand sa va imaginati ca vine la dumneavoastra un copil de 10-17 ani care doreste sa castige in instanta intelegerea de catre parinti a zbuciumului lui interior cauzat de varsta si evolutia lui fireasca

Probabil ca sunt off-topic, dar tot incerc sa aprind in dvs acel beculet care sa va spuna ca problema copilului dvs nu este de ordin juridic.
Intelegerea zbuciumului interior nu se face in instanta. Indiferent cum ar argumenta un avocat, judecatorul nu poate obliga un parinte sa inteleaga zbuciumul unui copil.
Mergeti cu problema la specialistul potrivit ca sa obtineti o solutie adecvata.
Si vorbiti cu mama copilului.