Cuvantul copilului minor in fata instantei

Q E D

inima mea se bucura ca exista si avocati foarte atenti la expunerea mea, si care au inteles din prima clipa ca in spatele cuvintelor mele se ascund probleme juridice ce se vor a fi rezolvate cu raspunsuri sufletesti ( in ecuatia aceasta psihologii nu au ce cauta - chiar daca pare un caz ce tine de domeniul lor ).

titlul topicului este clar " cuvantul copilului ... " - cine poate judeca asa ceva? judecatorul in termeni psihologici?, psihologul in termeni juridici ? amandoi in termenii proprii ? raspunsul este : PARINTII.

eu am lansat acest subiect exagerand un pic situatia mea, tocmai pentru a observa ( ca un studiu de caz ) ca de departe de titlul ales se poate merge in intelegerea si reprezentarea avocatului a problemei copilului - desigur, este usor sa trimiteti la psiholog un adolescent, va spalati pe maini de responsabilitatea de a va asuma rolul parental ( virtual si in general ), dar prin aceasta va declarati impotenta sufleteasca fata de puiul caruia i-ati dat viata sau l-ati insufletit in familia lui.

Problema pentru care sunteti indrumat catre psiholog nu este a copilului (care pare un copil normal - toti copiii au ca scop in primii ani de viata manipularea parintilor pentru a obtine ce isi doresc ei) ci a parintilor.

Mergeti la psiholog ca sa va reorientati in agtitudinea dv. parinteasca. Nu aveti o problema juridica si, din pacate, sansele cred ca sunt foarte mici sa rezolvati ceva in vreun fel, caci starea de negare pare destul de profunda si in plina desfasurare.
10-17 ani... e o diferenta imensa si psihologic si juridic.

Ok, daca parintii pot rezolva obiectiv fiind subiectivi, inseamna ca puteti sa rezolvati si celelalte chestiuni fara sa apelati la specialisti. Succes in instanta!
Era un proverb despre cand iti spun oamenii ca... nu esti treaz!

mda ... trist ... foarte trist :sorry:

intrebarea 11: in prezenta cui are loc audierea copilului ?

intrebarea 12: ce gen de intrebari i se adreseaza ?

Un adolescent (14-18 ani) nu mai vrea sa isi petreaca timpul liber cu parintii ! El doreste sa iasa cu prietenii de varsta lui . Daca parintii nu se inteleg el va profita de situatie si va alege o cale proasta - tigari, alcool , baruri, cluburi de noapte , furturi, droguri , fuga de acasa, fuga de la scoala ! Va vorbi foarte urat cu unul dintre parinti din cauza celuilalt parinte ! Va dori sa aiba bani de iesiri si va specula orice situatie!
Copii au nevoie de parinti care se inteleg si comunica si care tin cont si de dorintele copilului in anumite situatii ( de ex. ce liceu ar vrea sa faca copilul si nu ce liceu ar dori ei sa faca).Ar trebui sa luati copilul la dumneavoastra acasa de cate ori puteti si sa iesiti impreuna sa faceti ceva constructiv (film, inot, fotbal, pictura , etc) si nu sa invadati spatiul mamei.Ati putea merge in vacanta impreuna ! Sa stea in weekend la dumneavoastra! Sa aveti o relatie buna cu el . Parintii ar trebui sa vorbeasca frumos unul de altul ! Daca o sa va refaceti si dumneavoastra viata?
.....Intrebari? De ce doreste sa stea cu dumneavoastra ? De ce nu mai vrea sa stea cu mama? Daca l-ati influentat? Ce i-ati promis ca sa doreasca sa vina la dumneavoastra? Ce ati spus despre mama lui si despre sotul ei ? Copii sunt sinceri si deobicei fara sa isi dea seama va dau de gol daca l-ati invatat ce sa raspunda !
.....In prezenta cui? Depinde de cati ani are ! S-ar putea sa fie:asistent social, psiholog, avocat sau chiar in sala !
.....Este greu de crescut un adolescent mai ales cand parintii nu se inteleg!
.....Deschideti proces si vedeti ce va fi ! Angajati si avocat daca va permiteti , asa poate aveti sanse de castig mai mare!