DD si OTV? Cine-s astia? Nu va obositi cu amanuntele ca nu ne privesc pe noi cei din forumul avocatnet.
Haideti sa vedem impreuna cum educatia
intru minciuna (prepozitia "intru" are aici exact insemnatatea pe care i-o confera dl C. Noica) s-a facut si inaintea comunismului.
Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! ªi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
Unu. Stim cu totii ca Mircea I Basarab s-a nascut in 1355 si a fost numit "cel batran" numai dupa moartea sa pentru a-l deosebi de alti Mircea care au domnit? Cei care urmaresc "Game of Thrones" (e mult mai realist decat Scrisoarea III :rofl: ) s-au familiarizat cu expresia
"first of his name" care in romana s-ar traduce prin "primul/cel mai vechi cu acest nume" Acum v-ati prins ce inseamna "cel batran" si de ce-i ziceau astfel cei care notau postum ca domnul Mircea Basarab avea in 1395 cu 6 ani mai putin decat am eu acum?
Doi. Simplu si modest dupa vorba, dupa port? :O Mircea I Basarab, la fel ca oricare alt conducator din timpul sau apare in absolut toate actele oficiale
impopotonat cu tot felul de titluri care de care mai caraghioase si mai ridicole,
titluri in semnificatia carora sunt convins ca nimeni nu credea in mod serios dar care erau puse ca sa impresioneze inamicul. Sa vedem cum singur se prenumea "batranul" si "modest" Mircea Basarab: „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și
singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...etc. etc. etc.” Pliiin de modestie, nu-i asa? Sa stiti ca nici mie nu-mi pare.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
:sorry: Aici a fost strecurata o mica ironie de care nu-mi aduc aminte ca profersorul de limba romana sa o fi discutat "la clasa". MIrcea Basarab ii taie vorba si elanul lui Baiazid si-l face nepoliticos si prost crescut. Cum se intampla asta? Sa vedem. Sa zicem ca sunteti avocat si ca stati la o masa intr-un restaurant decent, dupa un gratar si o bere/doua platite de clientul/reclamant Baiazid Ildirim si discutati cu acesta despre problemele lui cu partea adversa, legal citata la Rovine, paratul Mircea I Basarab. In timp ce savurati gratarul si finalizati armonios digestia cu inca o bere, apare un tip modest imbracat care pare sa caute hartza sau atentie din partea publicului. Dupa ce Baiazid ii verifica identitatea si-i sugereaza ca opozitia la mediere poate fi extrem de spinoasa pentru el aude raspunsul lui Mircea care, dupa ce-i arata degetul mijlociu ii arata ca ignora complet amenintarile si-i spune: Ai uitat sa zici "Buna ziua! fraiere!" :thumbup: Se poate ceva mai brucewillis de atat? Nu. Baiazid + avocatu' =0 Mircea Basarab (chiar batran) = 1
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
Noi vrem pace, arata-ne ca esti milos! Alte ironii. Baiazid ajunge la limita rabdarii
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
ªi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
Si are o criza de nervi. Este atat de nervos incat ajunge sa se laude singur ...
si se lauda pana cand ajunge sa se laude cu ceea ce inca n-a facut ... pentru ca Batalia de la Nicopole urma sa aiba loc doar anul urmator celui in care Baiazid se lauda. De ce nu s-a laudat Baiazid cu castigarea bataliei de la Ankara din 1402 in loc de Nicopole 1396 nici macar Eminescu nu stie sa ne zica. Sau poate ca e faptul ca Ankara 1402 e infrangere iar Nicopole 1396 e victorie si atunci se poate sa te lauzi cu ele chiar in 1395? Whatever! Cum ar zice fratele Dan.
Este atat de nervos incat ajunge sa exagereze sa-l faca "mosneag" pe un om mai batran doar cu un an decat el (Baiazid era nascut in 1354) si sa accepte ca batalia de la Nicopole din anul urmator a avut loc in urma.
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
ªi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
ªi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
Uitand ca sunt "dineri" (astfel le zice la Varfurile celor de aceeasi varsta) adica din acelasi leat, Mircea Basarab este revoltat ca-i facut mosneag si-i raspunde cat se poate de dur lui Baiazid:
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
ªi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Apoi, urmeaza un fragment din simfonia a VI-a bis romana "Patetica"
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
ªi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
Aici, puteti sa va inchipuiti ca Eminescu credea cu adevarat in lupta pentru apararea saraciei si nevoilor si neamului dusa de printul iubit de Dumnezue Mircea Basarb si sa inchideti cartile de istorie si sa adormiti linistiti.
Sau puteti sa va intrebati "ce voia oare poetul sa zica prin ..."? si sa va zvarcoliti pana in iarna printre cearsafuri jilave de intrebari: Mintea Eminscu deliberat? Era doar usor inconstient? Nu-si dadea seama ca astfel face rau? De ce ne "infrumusetam" istoria? De ce sa mintim ca stramosii nostri erau altfel decat au fost? De ce?
avocatnet.ro explicăm legislația
Adalbert Gabriel Gazdovici, Avocat
trope_doi 
ContSters338989